2,311 matches
-
prietena ei, care arăta de parcă ar fi încercat să-și facă un pic de curaj să se apropie. Te deranjează? l-a întrebat ea și i-a oferit stiloul și hârtia, la care Ben s-a uitat pentru o clipă nedumerit, întrebându-se ce să facă cu ele. Femeia s-a apropiat sfioasă lângă el și i-a spus: ― Eu sunt Sheila. Ai putea să scrii doar „pentru Sheila, cu multă dragoste“? a întrebat și a tăcut imediat, încercând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bine ascuns de paparazzi, încât mai că-l ratăm. În cele din urmă, după ce tot mergem pe-acolo în susul și în josul străzii, Lauren ochește un portar singur stând în fața unei imense uși duble de metal. ― O fi aici? spune ea nedumerită, pentru că nu sunt semne, nu are ferestre, nimic. ― Hai să mergem să întrebăm. De unde vine această nou-găsită încredere în sine? Mergem până la portar, dar înainte să apucăm măcar să deschidem gura, el ne spune bună seara și ne deschide ușa. ― Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
era o mașină de curse vopsită toată-n argintiu și pe capotă scria Dans Argent. Nu știam sigur ce-nseamnă, putea să fie dans argintiu sau dansatorul de argint, și am continuat să merg pe strada acoperită de zăpadă, ușor nedumerit că nu știam exact ce-nseamnă, dar Încântat că știam o limbă străină. Plecasem din localul fraților Woolf, unde se servea un curcan gratuit de Crăciun și de Ziua Recunoștinței, și mă-ndreptam spre spital, care era așezat pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
scutece se auzi un scâncet. Mama se aplecă asupra pătuțului, îl ridică pe Sorinel și îl desfășă. Trebuie să-l schimb! spuse ea. De ce? Că plânge? Vrei să te duci la spital, ca să-ți dea un alt băiețel? Făcu Sorina nedumerită. Nu! zâmbi mama. Am spus că trebuie să-l schimb, adică să-i schimb scutecele. Știi, mămică, parcă-am început să țin la Sorin. Ce dacă-i așa de mic? Îmi și seamănă. Uite, are năsucul cârn, la fel ca
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
haina jos de pe Tinuța. Cum așa? Și de ce? Făcu tatăl. Acum e vară, da? Desigur. Și - continuă fetița - purtăm cu toții haine foarte ușoare, ca să nu ne fie foarte cald. Da. Și ce-i cu asta? Zice tata privind-o tare nedumerit. Atunci pe Tinuța de ce o lași să stea așa de gros îmbrăcată pe zăpușeala asta? Azi, Sorin și Sorina au ieșit, ca de obicei, în fața blocului lor, la joacă. Au privit jur-împrejur și, negăsind ce căutau, ochișorii lor s-au
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de ce, în jos, apoi privesc unii la alții. Nimeni nu mai găsește, deocamdată, nimic de spus. După un târziu, se aude o voce: Eu nu vreau să mă fac mare și nu vreau să devin nimic... Toți ceilalți copii privesc nedumeriți către locul de unde au plecat aceste cuvinte. Cel ce le-a rostit își continuă gândul: Eu vreau să rămân mereu copil. De ce, Sorine? vor să știe câțiva curioși. Pentru că, dacă eu nu mai sunt copil și mă fac mare, dacă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a spus cu blândețe: Prietenii tăi sunt acum la cămin, Cuțulache! Azi e vineri, nu-i duminică, nici măcar sâmbătă nu-i. Dar, fii liniștit, mâine seară venim, iarăși, cu toții la tine! „Răzbunarea” lui Sorin Prichindelul e tare mâhnit. Și, totodată, nedumerit. Nu poate pricepe, în ruptul capului, de ce se poartă surioara lui așa de urât cu el. Dacă se gândește mai bine, n-ar putea spune că Sorina e o fetiță rea. Își amintește, de exemplu, că atunci când el a fost
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
bine și care știe ce zice. Or fi mâncat ceva rău, cineva le-o fi lovit, sau... spune Sorin. Auzindu-l, ai crede că e cu adevărat doctor de animale. Dar... Ce tot spuneți acolo? face el, de-a dreptul nedumerit și fără chef de glumă. Păi, nu vezi?! Vitelor le este rău! Uite cum mestecă mereu și cum tot timpul le curge ceva albicios din gură. „Ăsta era pericolul?” pare a întreba, șugubeață, mustața bunicului. Sorin și Sorina se privesc
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
fără chef de glumă. Păi, nu vezi?! Vitelor le este rău! Uite cum mestecă mereu și cum tot timpul le curge ceva albicios din gură. „Ăsta era pericolul?” pare a întreba, șugubeață, mustața bunicului. Sorin și Sorina se privesc iarăși nedumeriți. Vitelor nu le e deloc rău, chiar dacă mestecă mereu și au ceva albicios în gură. Acum, ele rumegă. Ele mai mestecă o dată întreaga hrană, pentru că, altfel, n-ar putea să ne dea nici o picătură de lapte. Așa că noi n-avem
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
invective. Și Îi informă cu promptitudine pe ceilalți În legătură cu ceea ce văzuse. „Nenorociți aroganți!“ Însoțit de sunetist și de cântăreț, alergară În direcția celui mai sfânt și acum celui mai profanat loc de Închinăciune, strigând furioși. Marlena și Esmé Îi urmară, nedumerite și speriate. Harry fu surprins văzând grupul gălăgios și agitat care venea spre el. Se uită În jur să vadă dacă nu cumva templul luase foc. Urmau să se Înece În vreun potop neașteptat sau ce? De ce erau bărbații ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
doar cu atât. Când i-au Înmânat teancul șefului, acesta a gesticulat și a strigat din nou la domnișoara Rong. A ridicat banii să-i vadă toată lumea, i-a lovit o dată cu palma arătând cu degetul spre spatele autocarului, la fețele nedumerite Întoarse spre el și apoi i-a mai lovit o dată. La fiecare palmă, domnișoara Rong a tresărit, dar și-a ținut buzele strânse și ochii În pământ. —O, Doamne, spuse Wendy. La urcarea În autocar, domnișoara Rong avea ochelarii aburiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care să contrazică ce credea Harry sau ce credeau oamenii În general. Se Întoarse spre cele două femei. —Trebuie să mă Întorc la lac, În stațiunea aia blestemată. Sunt undeva pe-aproape, asta-i clar. Belinda și Zilpha Îl priviră nedumerite. Una dintre tehnicile reportericești este stoarcerea de informații. Uitați, spuse el acum din nou stăpân pe sine, grupul nu a fost niciodată În nici unul dintre orașele În care martorii au afirmat că i-ar fi văzut. Am presimțit de la bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Vedeți? Uite, ia-o, citește-o singur. Pată Neagră luă cartea. O vom prețui veșnic, zise el. Îți mulțumim. Nu Înțelesese mai nimic din pălăvrăgeala lui Rupert În afară de king1. Dar Îi era limpede că Fratele Alb Mai Mic era Încă nedumerit. Într-o zi va ști cine este. Își va aminti că, Înainte să vină, nimeni nu știa despre Armata Domnului și suferințele lor. Nimănui nu Îi păsa. Obișnuiau să se ascundă, acum toată lumea Îi cunoștea. Le fusese dăruit pământul. Aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spume la gură. Jumătate de stradă era un adevărat iad, iar pe jumătatea cealaltă, oamenii se duceau liniștiți la serviciu, ca în fiecare zi. În timp ce îngrijeam victimele, lumea de pe partea cealaltă se întreba: „Ce naiba se întâmplă?“ și toți se uitau nedumeriți, dar nu se apropiau. Parcă erau într-o altă lume. Nimeni nu se oprea. Își spuneau probabil că nu era treaba lor. Totul se întâmpla chiar sub nasul paznicilor de la Minister. Trei oameni căzuți la pământ au așteptat vreme îndelungată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Avea un sentiment absurd de culpă, ca și cum ar fi cotrobăit pe întuneric, știindu-se singur, într o încăpere în care accesul îi era interzis, pentru ca apoi, scăpărând un chibrit, să descopere cu umilință camera populată de oameni care-l priveau nedumeriți și neplăcut surprinși. Fără să-și poată explica de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vas. Leprosului i-ar fi căzut și o bucată de deget și sfântul ar fi mâncat-o. Cutreiera anume regiunile muntoase întrebând mereu, în așezările prin care trecea, de o bisericuță ascunsă într-o peșteră în munți, dar toți ridicau, nedumeriți, din umeri. După mai mulți ani, află din gura unui bătrân legenda Sfântului Grigorie Decapolitul, care, prigonit fiind de păgâni, s-ar fi ascuns și ar fi sălășluit în munți, de nimeni știut, într-o peșteră. După moartea lui, cei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și invers. Imaginea Bătrânului se dezvăluise și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași oglindă. Șocat și răscolit, cu gesturi febrile, Bătrânul acoperi instinctiv cu cearșaful luciul oglinzii, obturând pentru totdeauna privirea rugătoare, surprinsă și nedumerită a Despinei. Deprinsese cu greutate și șovăire să iubească în taină o himeră, o știmă a apelor. Dar nu știa să primească un dar, de bună seamă neprețuit dar periculos; nu învățase și nu se simțea în stare să fie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
le-a dat, este normal că și actuala majoritate condusă de marinarul cotrocenist, ce are înfiptă adânc în fund axa București-Londra-Washington, se pregătește după modelul „marelui licurici” să deseneze salamandre pe harta electorală a României. Observ după figura dumneavoastră lejer nedumerită că nu înțelegeți prea bine ce am vrut să spun, așa că spre exemplificare voi lua un caz concret cu numere mici ca să fie mai ușor de înțeles. Să presupunem la modul estimativ ca ar fi 1.000 de votanți distribuiți
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
jigodii ale neamului, care se constituie ca portavoce și traductoare ale dorințelor populare. Aceste lifte ordinare, le auzi mârâind în cor: „Poporul român dorea libertatea” . Libertate pentru ce? Mă-ntreb și eu așa ca nea Gheorghe, adică exact ca omu’ nedumerit. În primul rând cică românii au fost „eliberați” de „greaua moștenire ceaușistă” adică s-au dus dracului și locul de muncă sigur, și apartamentul gratuit, și asistența medicală gratuită, școlarizarea gratuită pentru copii mai ales la facultate, concedii aproape gratuite
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
doborât ca un stejar într-o pădure. Oamenii s-au minunat de această veste și și-au făcut cruce. Erau deprinși ca în fiecare an să conducă pe cineva la cimitir, dar boierul li se părea etern. Toți repetau știrea, nedumeriți. Și dacă Pandele s-ar fi sculat din sicriul enorm în care încăpuse cu greu, nu s-ar fi mirat nimeni. I s-a făcut o înmormîntare magnifică, așa cum hotărâse el prin testament și cum se și cădea să se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sferei comune a sensului. Ca să dau un exemplu, în fața celor rostite de învățatul Năgărjuna: „Totul este real și nu este real, / Deopotrivă real și nereal, / Nici real și nici nereal“ (Mūlamadhyamakakărikă, XVIII, 8), reacția de primă instanță este să observi, nedumerit, absența unui sens. Însă dacă nu vei ceda în fața acestei prime evidențe, poți avea șansa unui alt mod de înțelegere. Asemenea altor gânditori ce cultivă paradoxul, Năgărjuna procedează într-o manieră cu totul neobișnuită. Acceptă unele antinomii tari, orbitoare, chiar dacă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sferei comune a sensului. Ca să dau un exemplu, în fața celor rostite de învățatul Năgărjuna: „Totul este real și nu este real, / Deopotrivă real și nereal, / Nici real și nici nereal“ (Mūlamadhyamakakărikă, XVIII, 8), reacția de primă instanță este să observi, nedumerit, absența unui sens. Însă dacă nu vei ceda în fața acestei prime evidențe, poți avea șansa unui alt mod de înțelegere. Asemenea altor gânditori ce cultivă paradoxul, Năgărjuna procedează într-o manieră cu totul neobișnuită. Acceptă unele antinomii tari, orbitoare, chiar dacă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
dar să nu mi se ceară să ies la capăt în câteva luni". Nu încape îndoială că un asemenea discurs a provocat în foarte multe cercuri stupoare. Portughezii erau învățați să li se vorbească altfel. Unii din ei au rămas nedumeriți, alții au ridicat neîncrezători din umeri. Toți se așteptau, însă, să-1 mai audă vorbind, să-și vadă dictatorul apărând în fața maselor, însuflețindu-le prin cuvântări patriotice, electrizîndu-le prin formule fericite. Dar Salazar era un dictator care cerea, înainte de toate, să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care va putea dispune e absolut sinceră. Punându-și o mână pe coapsă - coapsă ce părea un trunchi de brad -, Gundovek încuviință grav: — Asta o cred. Dacă n-ar fi fost așa, ieri nu te-ai fi luptat. Văzând expresia nedumerită a lui Sebastianus, adăugă: — Tu ești valoros, dar nu prost. Și în plus, ești un om de onoare, iar un om de onoare cu ceva minte nu-și riscă viața în numele unei minciuni sfruntate. — Ieri, totuși, nu te-ai arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își dădu seama întru totul de enorma responsabilitate pe care burgundul și-o asumase alegând să rămână credincios angajamentului alături de Flavius Etius; înțelese și lupta ce se dăduse în sufletul lui și care îl sfâșiase în timpul adunării. Și, cu toate că rămase nedumerit, ca un roman ce era, de hazardul care îi inspirase atitudinea cu privire la duel, nu putu să nu simtă pentru el admirație și recunoștință. — Ce intenționezi să faci acum? întrebă. încruntându-se, Gundovek ridică din umeri. Dacă hunii trec Rinul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]