1,595 matches
-
a lăsa; lipsa; lipsește; a lipsi; a fi lipsit de...; loto; a lua; lucru; un lucru; lucruri; a lupta; magia; meci; memorii; merge; mic; minte; mintea; mințile; miză; mîhnire; mînie; moare; mort; motivație; nasol; nașpa; năpădi; neant; neatent; necăjire; nefericire; nefericit; de negăsit; negăsit; neglijent; neîncredere; neliniște; nemulțumire; neprețui; nereușită; neșansă; nevăzut; normal; nouă șansă; ocazie; omenesc; optimism; orice; pas înapoi; un pas înapoi; paste; pateu; părăsire; persoana dragă; picior; pierdut; pleacă; plînset; posesie; a prăpădi; prieten; un prieten; prieteni; proces
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
inexistent; insultă; insuportabil; fără inteligență; Ion; ipocrit; iubit; împiedicat; înalt; începător; îndrăgostit; înțelept; labil; liber; majoritatea; manipulat; mare; mase; măr; mediocru; mereu; merge; mic; Mihai Vițel; modest; mort; mult; multitudine; nătărău; năuc; neadaptat; neagreat; necalitativ; nechibzuit; necitit; necopt; necultivat; necunoștință; nefericitul; neglijent; neinformare; neinformat; neinstruit; neinteligent; neinteracțiune; neinteresant; neîncrezător; neînduplecat; neînsemnat; neînțelegător; neînțelegere; nemernic; nemotivat; nenorocit; neplăcut; nerăbdător; nerușinat; nervi; neșcolit; netrebnic; nimeni; noapte; ca noaptea; noroc; nou; nouă; nu; oameni; om din popor; om mai puțin învățat; om simplu; om
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
profesional, marcat de trăsăturile de personalitate (care poate fi modelat în funcție de situație, la fel ca orice stil managerial), poate avea efecte pozitive asupra procesului de învățare la nivelul elevilor; este adevărat că unele aspecte ale diferitelor stiluri didactice, o combinatorică nefericită de elemente structurale specifice diferitelor stiluri pot determina și efecte negative, uneori de lungă durată, în special asupra „motorului” activității de învățare - motivația acesteia. Un profesor trebuie să fie format pentru a avea un comportament eficace la clasă, atât în timpul
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
acestei fugi ca pe un rău mai rău decât moartea; aceste două sentimente tulbură În mod diferit voința, care, ascultând când de unul, când de celălalt, se opune În permanență sieși, transformând astfel sufletul Într-un sclav și Într-un nefericit. ART. 49. Forța sufletului nu este de ajuns fără cunoașterea adevărului E adevărat că există extrem de puțini oameni atât de slabi și de rău intenționați Încât să nu vrea nimic altceva decât ceea ce le dictează patimile. Cea mai mare parte
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
I, 31). Cam așa stau lucrurile și cu eșecul: „Dacă am înțeles ceva în viață, o datorez calității mele de învins. Eșecul e, în plan filozofic, profit sută la sută” (II, 38). Altundeva, vorbind indirect despre sine, Cioran spune: „Persecutații, nefericiții, bolnavii sunt Ă în absolut Ă cel mai puțin de plâns. Căci dacă nu ne amintim decât ce-am suferit, ei sunt aceia care, în final, vor fi trăit cu maxim de profit. Ceilalți, norocoșii, au firește o viață, dar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
se desfășurau acțiunile, material vorbind, era foar-te simplu. E, de altfel, foarte interesant de analizat. Existau două părți: prima înainte de bufet, iar a doua, după bufet. Înainte de bufet, oamenii erau instalați în fotolii cu un pahar de whisky și un nefericit era "scos la tablă", cu un flipchart și un marker. Trebuia să fie foarte atent la ce spunea pentru că erau foarte rapizi în a înțelege și subliniau imediat dificultățile, problemele etc. B.C. Era ca un examen. H.A. Era un adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
să-l chestioneze pe Creator, căruia în zadar îi slujise, în zadar îi fusese "robul cel mai fidel", "la porțile aurite" (....)." De o la fel de pătrunzătoare analiză se bucură firea "retractilă, nesociabilă, bănuitoare" a Florenței Albu în tandem cu poezia acestei nefericite bacoviene, "fiice a Bărăganului": ˘Să nu faci nimic / să nu faci decât să te uiți / în golul istoric / să faci istorie privind în gol / ascultând aclamațiile / ovațiile Golului-Gol". Este un citat extraordinar al mizei existențiale a poetei, un mesaj fățiș
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
stătea în rîndul întîi și a realizat ce se întîmplase: Titorel făcuse hemiplegie! De la emoții, din disperarea de-a juca magistral, să-i placă Directorului Naționalului care, mai știi... Spectacolul s-a suspendat. Un medic din sală i-a acordat nefericitului un prim-ajutor. A apărut Salvarea și l-a dus la spital, la Iași. Cariera sa actoricească s-a încheiat, prematur. Peste trei luni, Titorel era pensionar, în București. M-a sunat. M-a invitat la el, undeva, în Balta
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
sens hermeneutic, Zahei fiind incapabil de a înțelege, intui sau presimți și cel mai mic sens soteriologic în încercarea ce pare a-i fi fost destinată fără milă, dar care admite, camuflînd-o, ieșirea spre lumina interioară. Sub semnul azilului pentru nefericiții soartei se deschide, în schimb, lumea subteranei în romanul Zahei orbul. Pitorescul, grotescul humoresc al vieților sordide apar drept contururi stilistice ale unei atmosfere care tinde să evoce, literar, celebrele periferii (spațiale și, consecvent, umane) imaginate în operele unor Victor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
boită de parcă tot borcanul de chestii din alea femeiești i-ar fi căzut pe față, nu se-nchidea bine capacul sau cine știe, cu un parfum ce pe o rază de o sută de metri intra în pielea și hainele nefericiților ce pătrundeau în cerc, cu haine sexy, mulate pe corp, fustă scurtă, picioare lungi, subțirică, de fapt scheletică, prin bluză de-abia i se ghiceau umflăturile de care sînt atît de atrași bărbații maturi și care la vedetele de pe ecranul
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
început monumentala, săgețile sale ("O sa aiba Otilia cu cine se distra. Ce spui, Pascalopol?" sau "Un orfan trebuie să-și facă repede o carieră, să nu cadă pe capul altuia") vizându-i pe cam toți cei prezenți și siderându-l pe nefericitul Felix, care ajunge pe nepusă masă în postura micuțului oaspete din dormitorul sau provizoriu: un șoricel în țară matelor fără milă și fără odihnă. Contribuind din plin la crearea atmosferei (când amenințătoare și claustrofoba, cănd evocatoare și nostalgica), imaginea, semnată
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
poți trăi în acest infern, în această vale de lacrimi și s-o mai faci și plăcut? Își răspunde el însuși: dacă tot nu poți să fii fericit în această lume, măcar să încerci să nu fii, cel putin, atât de nefericit"42. Omul fiind produs al hazardului, prima catastrofă pentru el este însăși nașterea, oroarea inițială pentru omenire. Momentul nașterii este pentru Cioran un stigmat obsesiv, căci, daca metafizic se poate elibera oricând prin sinucidere, în plan social, se simte privat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
atacurile creștinismului. Consideră că, atâta timp cât omul va mai fi hărțuit de ideea și de conștiință obsedanta a păcatului, va rămâne o ființă condamnată, pentru că sentimentul păcatului este cel mai blestemat dintre sentimentele profunde. Creștinismul nu trebuie să ne mai facă nefericiți, ca în schimb să ne dea mai multe iluzii într-o cădere mai mare. Conchide: Nu e plăcut să fii creștin"61 Unamuno afirmă: "Cel care gândește organic își supune ideile și se eliberează astfel de degradanta lor tiranie"62
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Quignard: "Urât de zei, întotdeauna singur, el rătăcea prin șesul Aleison, cu inima distrusă de tristețe, ferindu-se din calea oamenilor (Iliada, VI, 200). Thymon katedon mâncându-i inima, zice Homer. Epitetul homeric descrie magnific melancolia: autofagia corpului cu ajutorul sufletului. Nefericitul este un Narcis devorat de propria imagine"1. Faptul că exist eu dovedește că lumea nu are nici un sens, scrie Cioran în Pe culmile disperării. El nu poate găsi nici o rațiune în frământările unui om, "infinit dramatic și nefericit", pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în arta scurtarea distanței dintre viața reală și fantezie, salvarea viselor de a se transformă în "realități banale, iar iubirile sublime în irizorii locuri comune". Salvarea eroinei lui Flaubert este sinuciderea, căci, se întreabă Sábato: "Ce putea să facă biată nefericită decât să se sinucidă? Iar, prin sacrificiul acelei biete nefericite, acelei ridicole romantice de țară, Flaubert (în mod trist) se salvează"30. Dar oare se salvează Flaubert? se întreabă Sábato. Răspunsul lui Sábato spune totul: "Dumnezeu să-l ajute!"31
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
viselor de a se transformă în "realități banale, iar iubirile sublime în irizorii locuri comune". Salvarea eroinei lui Flaubert este sinuciderea, căci, se întreabă Sábato: "Ce putea să facă biată nefericită decât să se sinucidă? Iar, prin sacrificiul acelei biete nefericite, acelei ridicole romantice de țară, Flaubert (în mod trist) se salvează"30. Dar oare se salvează Flaubert? se întreabă Sábato. Răspunsul lui Sábato spune totul: "Dumnezeu să-l ajute!"31 Unul din episoadele cele mai triste din viața lui Sábato
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
articol pe care l-a publicat în Internet referitor la Cioran, pe care îl numește "iubitor al haosului", Rattia se întreabă: "Cum să-l caracterizezi pe un gânditor care se autodefinește estet al disperării sau curtezan al vidului sau un nefericit prin decret divin sau gropar cu luciu de metafizica sau un mort născut cu clarviziune?"58. Oricum, pentru Cioran, "tragedia omului este de a nu putea trăi în viață, ci numai dincoace sau dincolo"; de aceea, pentru Cioran, omul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
culmile disperării, altfel ar fi sfârșit prin a-și "pune capăt vieții"9. Neantul revelat adolescentului în Pe culmile disperării și combătut cu violența în presă și în Cartea amăgirilor va fi reluat, pentru că tânărul Cioran revine la starea de nefericit a anilor 1931-1932, ca exilat român la început, apoi ca scriitor francez ajuns la maturitate, după Précis de décomposition 10. Acest Cioran secret a coborât el de pe culmile disperării pe care le urcase în 1934? Va fi visat el, odată
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
prin naivitatea concepțiilor lor (ca să nu spunem mai mult), naivitate ilustrată perfect de faimoasa și totodată funesta teorie carteziană a "animalului-mașinărie". După Descartes, animalul nu ar fi nimic altceva decât un mecanism acționat de natură. Lipsit de suflet, de inimă, nefericitul și ghinionistul dobitoc mai este oare capabil să sufere măcar? Și chiar de-ar suferi puțin, cum ar putea să-l miște pe însuși regele creației, din vârful piramidei sale? Naturaliștii secolului al XXI-lea i-au dat o lovitură
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
acum înainte jocul criminal al bandiților titoiști este descoperit, lanțul conspirației lor împotriva democrațiilor populare, împotriva păcii în lume a fost rupt, dar rămîne importantă denunțarea crimelor acestor răufăcători și a acestei adunături de polițiști a căror sîngeroasă dictatură apasă nefericita Iugoslavie 13. Pe de altă parte, PCF, partid al clasei muncitoare, susține revendicările muncitorilor aflați într-o situație economică foarte precară. În noiembrie 1948, un nou conflict social izbucnește. Ca și cel din 1947, el este dur și violent. Ministrul
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
le ciel, le temple, qui sera la cour du prêtre supérieur et le sénat royal, et il déposera les sceptres des royaumes au pied des autels du Christ.“ Înaintea morții sale, Ludovic al XIII-lea remarca,,sunt unul dintre acei nefericiți tratați de medici”. Referitor la moartea regelui Ludovic al XIII-lea, se presupune că acesta ar fi fost otrăvit cu mici doze de arsenic introduse în mâncare și în clismele pe care le făcea.20 Oficial însă acesta a căzut
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
aceea că, în interiorul său, ia naștere un al doilea "personaj": inconștientul. Dar, cât de productiv se dovedește complexul oedipian în cărțile și amănuntele biografice ale lui Camil Petrescu? La prima vedere, răspunsul e mai degrabă dezamăgitor. Simpla constatare ca asemenea nefericitului rege, din mitologia greacă, și scriitorul român are un statut de copil orfan și, ulterior, înfiat, o considerăm restrictivă. Întreaga operă se situează, mai curând, la antipodul mitului, pentru că o constantă a personajelor rezidă în privirea lor pătrunzătoare, capabilă să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
încadrează în același context al Grădinii adamice. Nici finalul nu e lipsit de conotații mistice. În atmosfera apocaliptică provocată de otrava preparată de ignobilul Claudius, cuvintele lui Fortinbras și, în egală măsură, glasul înțeleptului Horatio, dator să spună lumii povestea nefericitului prinț, se solidarizează într-un Fiat lux dătător de speranțe. Logosul se înfiripă din originara tăcere hamletiană: "Otrava-nfrânge duhul; n-am s-apuc/S-aud ce zic englezii, dar prezic/ Că Fortinbras va fi ales; al lui/E glasul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
această vină seamănă cu "vina" noului născut și anume că trăiește... Forța mizeriei este la fel de mare ca și cea a supraviețuirii. Această rivalitate a forțelor produce o lipsă de schimbare care poate fi numită destin. Destinul acestui imens corp al nefericiților 1." Cât de puternică este această rivalitate dintre "forța mizeriei" și "forța supraviețuirii"? Este ea atât de atotputernică, asemenea destinului din tragediile eline? Omul secolului al XXI-lea se luptă cu acel destin, încercând să dovedească (și) prin defectologie că
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
de îngroparea unui tribun ieșit din aburii Cuțaridei (fie-i uitarea ușoară) a fost un prim declic. Cel căutat de mine era un personaj la fel de hulit (în spațiul celor șapte coline, dar printr-o inversare a scării valorice) ca și nefericitul care o cântase pe "Savanta de Renume Mondial" și crease pornind de la o gazetă un partid, pentru a eșua, în ultimele luni de existență în apariții la "emisiuni mondene" de cea mai joasă speță. (I)rațiunile hulirii erau diferite, mecanismul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]