1,600 matches
-
dezlege de fapturile toate: / prunci și copaci și gaze; / de orișice supus e suferinței. (Nimeni, trad. MB).503 În Canturi există o serie de variații pe această temă: dintr-un impuls romantic poetul adult dorește, precizam, consolarea, mângâierea trecerii în neființă în locul suferinței: pustia-mi viața aș fi schimbat pe moarte (Amintirile, vv. 26-27), și afirmă că trecerea în cealaltă lume este de preferat, chiar și în cazul tinerilor: Și tu, din tinerețe încă planșa / și pururi invocată, / frumoasă Moarte, singura
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lui Eminescu și "pesimismul" schopenhauerian caracteristic celei de a doua etape își pierd sensul din perspectiva finală a operei care cucerește, dincolo de pesimism sau optimism, o conștiință tragică a existenței într-un univers în care zeii s-au refugiat în neființă, dar condamnă lumea să existe, făurindu-și, prin gândire, chipul și istoria (Ioana Em. Petrescu: 2005, 26). Eminescu și Hegel Mai mult decât în Schopenhauer, în confluențele parțiale cu hegelianismul se află premisele marii modernități a gândirii emines ciene. În
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
alt stadiu al cercetării, în care natura legăturii hipotext/ hipertext va fi completat bogăția de intertexte antologizate. Selectăm câteva dintre ele: "Imnul Creației" din Rig-Veda Scrisoarea I "Nici ceva nici nimic nu exista". "La-nceput pe când ființă nu era, nici neființă" " Ce acoperea totul? Ce adăpostea? Ce ascundea? A fost abisul fără fund al apei?". "Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de ape?" (p. 172) " Întuneric era și totul la început era ascuns". Când nu s-ascundea nimica, deși tot era
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
trasează, totodată, coordonatele premisei sale, care constă în faptul că "tot ceea ce individualizează creația poetică a Anei Blandiana și justifică acest studiu este o dimensiune metafizică a neantului, o metafizică esențial-estetică, în ale cărei coordonate ființa poetică este fascinată de neființă"136. Având ca model studiul lui Marin Beșteliu, Arghezi poet religios, autoarea adoptă o grilă de abordare pliată pe poetica blandiană, punând în discuție propriul univers estetic al autoarei, construit teoretic. Extinsă pe mai multe capitole, intitulate sugestiv: Viața și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
finit. De cîte ori se întîmplă acest lucru se naște o lume. O lume are un început, o anumită durată de viață, un sfîrșit, și acest lucru e valabil pentru tot ce există pe lume. Orice ființă a ieșit din neființă (cîtă vreme nu era încă, nici măcar potențial) și se întoarce în neființă (...). Lumea de aici, care s-a născut, va pieri. Dar nu e singura: există, au mai existat și vor mai exista și altele o infinitate. În loc să explicăm caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
O lume are un început, o anumită durată de viață, un sfîrșit, și acest lucru e valabil pentru tot ce există pe lume. Orice ființă a ieșit din neființă (cîtă vreme nu era încă, nici măcar potențial) și se întoarce în neființă (...). Lumea de aici, care s-a născut, va pieri. Dar nu e singura: există, au mai existat și vor mai exista și altele o infinitate. În loc să explicăm caracterul particular al acestei Lumi, făcînd presupuneri asupra structurii, a ordinii sale (cum
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
am maluri ca un râu. Visez că se rostogolește un zar colosal cu șase înscris pe toate fețele și șase înseamnă moartea. Visez că inima a rămas în urma trupului și trupul meu alergă singur. Visez că am murit și, din neființă, mă uit la mine cum, dedublat, încă viu, mă mișc prin lume, mă uit parc-aș citi o carte. Visez că mă spulberă un vânt sosit din trecutul meu. Visez că tăcerea ca o avalanșă ne îngroapă definitiv, cu încetinitorul
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
absolut sărac, dar cu cinstea nepătată, și a reînceput cariera obținând o slujbă la finanțe”. Lipsa de coerență a comunității românești din Bacăul de altădată se poate observa și la nivelul activităților culturale. Cu trei ani înainte de trecerea sa în neființă (1939), după o viață de muncă depusă în slujba comunității locale, profesorul Grigore Tabacaru făcea următorul bilanț al activității sale - articolul „Bacăul cultural”, ultimul apărut în presa locală: „Ani de-a rândul am ținut conferințe, am scos reviste, am scris
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Marelui Inchizitor pentru a ilustra ruptura dintre idealurile creștinismului, care aparțin cerului și care "ar vrea să meargă cu mâinile goale" pe pământ, și realismul acestei lumi în care suveran este Răul, "spiritul inteligent și înfricoșător, spiritul autodistrugerii și al neființei"55. Pentru înțelegerea filozofică a nihilismului important este faptul că reprezentarea deschisă de Dostoievski asupra scenariul nihilist în pofida "mâniei" sale teribile și a condamnării categorice a fenomenului în numele unei regenerări a idealurilor potrivit spiritului evanghelic și-a aflat un observator
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
un sistem al pesimismului în șase părți: "Analitica facultății cognitive", "Fizica", "Estetica", "Etica", "Politica", "Metafizica", la care adaugă o anexă despre "Critica doctrinelor lui Kant și Schopenhauer". Totul se întemeiază pe o ontologie negativă care pornește de la principiul potrivit căruia "neființa este de preferat ființei". În explicarea facultății de cunoaștere, Mainländer urmează gnoseologia postkantiană a lui Schopenhauer, fiind și el convins că nu cunoaștem lucrul în sine, ci numai aparențele. Cu toate acestea, el ajunge la o concluzie opusă celei lui
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
experiența. Acum, prima definiție a structurii metafizicii este dată de gândirea greacă, mai ales de Parmenide, care a formulat primul principiul de non-contradicție în sensul său ontologic. Afirmând că ființa este și că este imposibil să nu fie, și că neființa nu este și este imposibil să fie, acesta stabilește principiul pe care Bontadini și-l însușește în toată dimensiunea sa ontologică potrivit căruia ființa nu poate și nici nu va putea niciodată să fie contaminată de neființă. Dacă se respectă
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
fie, și că neființa nu este și este imposibil să fie, acesta stabilește principiul pe care Bontadini și-l însușește în toată dimensiunea sa ontologică potrivit căruia ființa nu poate și nici nu va putea niciodată să fie contaminată de neființă. Dacă se respectă cu rigoare un astfel de principiu, realitatea devenirii pe care experiența imediată ne-o atestă, și în care lucrurile, așadar ființările, în parte sunt și în parte nu sunt, apare contradictorie: devenirea se prezintă drept acea ființă
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
astfel de principiu, realitatea devenirii pe care experiența imediată ne-o atestă, și în care lucrurile, așadar ființările, în parte sunt și în parte nu sunt, apare contradictorie: devenirea se prezintă drept acea ființă a cărei realitate este amestecată cu neființa. Dar întrucât contradicția nu poate fi acceptată, trebuie să gândim atunci că ființa devenirii, care apare limitată de neființă, nu epuizează totalitatea ființei. Prin intermediul unei "inferențe metaempirice" trebuie să ne gândim la realitatea necontradictorie a unei ființe absolute care să
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
parte sunt și în parte nu sunt, apare contradictorie: devenirea se prezintă drept acea ființă a cărei realitate este amestecată cu neființa. Dar întrucât contradicția nu poate fi acceptată, trebuie să gândim atunci că ființa devenirii, care apare limitată de neființă, nu epuizează totalitatea ființei. Prin intermediul unei "inferențe metaempirice" trebuie să ne gândim la realitatea necontradictorie a unei ființe absolute care să nu fie limitată de devenire: aceasta este realitatea ființei divine. În primele sale opere speculative, mai ales în Struttura
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Acum, potrivit lui Severino, o astfel de gândire este structură, sau relație originară a "nemedierii logice" și a "nemedierii fenomenologice", iar o astfel de relație o constituie apariția "eternității" ființării ca ființare, așadar a oricărei ființări. Eternitatea, cu alte cuvinte imposibilitatea neființei, nu este însă pur și simplu o proprietate a ființei pure, ca la Parmenide, sau a unui principiu metafizico-teologic, ci este predicatul esențial al totalității diferențelor ființei. În Structura originară, prin intermediul unui discurs analitic extrem de articulat, Severino își propune să
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
decât din legile acesteia. Țara noastră, de pildă, în calitate de membră a Uniunii Europene, a adoptat un pachet legislativ nou, impus de cerințele integrării europene. Una dintre normele europene prevede că, în cazul unui deces, persoana răposată, în funcție de circumstanțele trecerii în neființă, să fie depusă într-un loc special amenajat (morgă, capelă) până în ziua înmormântării. Această normă a fost respectată doar pentru un număr mic de decese, întrucât ea contravine unei tradiții românești, în care priveghiul și jelirea mortului se face timp
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
inutilă, inumană” (p.186). Preferința pentru enumerație, pentru construirea de triplete, este vizibilă și în cazul altor părți de vorbire, efectul fiind același, de concentrare a atenției, de ,,epuizare” a ,,obiectului”. Astfel Pavel Anicet se simte ,,atras, macerat, asimilat până la neființă” de Una (p.139), Vlădescu crede că unica șansă a generației sale este dea putea porni o ,,ofensivă a purității, a echilibrului, a lucidității” (p.206), pentru Emilian dragostea este penibilă prin ,,aderențele, implicațiile, consecințele ei” (p.29), iar pentru
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
în acest sens susținând că, "în ipoteza că tabloul ar rămâne pentru Multiplu același cu tabloul folosit pentru Unu, apare drept sigur că, pentru celelalte teme propuse de Platon exercițiului, anume pentru asemănare și neasemănare, stare și mișcare, ființă și neființă, un alt filtru critic ar trebui să intre în joc. Căci nu are sens să te întrebi ce 'configurație' are asemănarea, sau ce 'alcătuire' are starea. Categoriile de gândire ar sfârși prin a fi altele, de fiecare dată"413. Concepția
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
un posibil „pasager” (Atelierul de clopote) în acest rnivers. îndrăzneață vizualizare a viului/procreării (Legea morală în noi), având în vedere marile începuturi: „La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul...” (Facerea) sau „La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă...” (M. Eminescu) Pentru Mihail GĂOățanu „începutul” este Mama (ființa dătătoare de viață): „Mama mea a fost lumea. La început”. Iar ceea „ce-și poate aminti” nu poate fi decât „cerul, / lumile din care am venit, din care sufletul meu a
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
nu se vor mai face repede, mai sigur, niciodată. E adevărat că fiecare moare singur. Și mai adevărat că morții se acoperă cu pământ iar viii cu hârtii. O operă scrisă poate însemna menținerea unei imagini și după trecere în neființă deci, fiecare să moară mai puțin. Am fost martori la acest UNIC MOMENT. Plecăm toți de aici cu speranța că florile tinere, productive acum, vor avea cu ele și pe cele ale recunoștinței. Autorul este unul dintre toți (cei de
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
umane, constituind apanajul acesteia. Cred că omului, cănd nu-i mai trece timpul, trece el. Asta se poate întămpla fie încă din timpul vieții, prin ieșiri din temporalitate, fie la moarte, prin ieșirea din timp. Unde putem ieși? Sau în neființă, sau în etern. Acolo sunt cele două granițe ale temporalului. A rămăne aici mereu, fără să mori sau a muri și totuși a rămăne mereu aici, este cu neputință. Căci temporalitatea impune trecerea, ieșirea, iar ieșirea din temporalitate impune, subliniez
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
în etern. Acolo sunt cele două granițe ale temporalului. A rămăne aici mereu, fără să mori sau a muri și totuși a rămăne mereu aici, este cu neputință. Căci temporalitatea impune trecerea, ieșirea, iar ieșirea din temporalitate impune, subliniez, ori neființa, ori eternitatea. Gabriel Galtoi (Colegiul Tehnic Gheorghe Magheru - Tărgu Jiu) Nu am avut norocul să nu trăim timpuri “interesante”. Poate, dacă am putea să fim doar spectatori ai timpurilor, dar nu avem condiția divină, nici măcar a unor semizei; rămănem doar
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
are ca rezultate atăt necredința, căt și creștinismul însuși, diferă esențial de teologia negativă din tradiția Europei Occidentale. În aceasta din urmă, nu ființa este determinată de eventualitatea nimicului, ci nimicul este determinat de ființă, ca opusul ființei, negația ființei, neființa. Negația este aici inversul afirmației, așadar tot o determinare intelectuală. Afirmație și negație sunt forme ale enunțului critic. Astfel, nimicul ca noțiune negativă, ca opus al noțiunii de ființă are și el origine intelectuală, este ceea ce Nietzsche numea “cea mai
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
și a fost unul dintre autorii Declarației de Independență din anul 1776. În anul 1787 a participat activ la redactarea Constituției S.U.A. și a înființat societatea pentru desființarea sclaviei prin care a sprijinit mișcarea împotriva asupririi negrilor. A trecut în neființă la 17 aprilie 1790 la Philadelphia. Vestitele experiențe cu broaște ale lui LUIGI GALVANI Într-o zi a anului 1780, fizicianul și medicul italian Luigi Galvani (1737-1798) din Bologna, a făcut o observație îmtâmplătoare pe care a publicat-o în
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
prinși au fost spânzurați s-au trași pe roată. După aceste întâmplări, strigoii bântuiau domeniile grofului. Erau fioroși și neîndurători. Omorau tot ce le ieșea în cale, incendiind castelele și conacele grofului. Armata grofului, se dovedește neputincioasă în luptă cu neființele, care se materializau în fiecare noapte. Într-o bună zi apăru la castelul contelui o ființă stranie, negricioasă Cu barbă și păr negru, îmbrăcat cu haine nemțești cadrilate și joben negru pe cap. -Cine ești tu?-întrebă groful. -Vicenzo Grațiani-maria
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]