2,380 matches
-
pentru cel ce se apropie „încălțat”. Dar fără să le urmărim, să spunem repede că Dumitru Ichim îmbunează din aceste simboluri, „pilde”, și le trece în poezie, metaforic zis, doar atingându-le cu o aripă. Execută o „breșă”, spre lumina nefirească, nu în ele, ci cu ele, cu lumina lor, în lumea manifestată. De pildă, constituția teandrică a bisericii se alege sub un văl al manifestării: „Doar privirea de copil dă/ păpădiei semuire/ împărăției Tale./ Desculță și săracă/ e poate singura
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
fără teama de a greși în modernism sau, de ce nu, datorită intrigii complexe și cu profunde implicații morale, postmodernismului. Povestirea în ramă, pornită de la motivul morții, care se desfășoară, dacă avem în vedere începutul și contextul, într-o evoluție cronologică nefirească, dă totodată și o oarecare simetrie romanului, care începe și se sfârșește cu moartea personajului principal. În ceea ce privește numărul personajelor, acestea, probabil și datorită numărului lor restrâns, sunt portretizate din punct de vedere moral, cu profesionalismul unui pictor renumit. N-aș
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346437_a_347766]
-
ei adresă, la prietena sa Cristina, a văzut și trăit aceleași momente de scandal, violență domestică, verbală și comportamentală pe care credea că le lăsase definitiv în urmă. În această ipostază, de martoră a nefericirii prietenei, n-a fost deloc nefiresc să-și caute iubirea, sperând că în brațele iubirii va avea șansa să uite de copilăria nefericită și de familia ei cu probleme. Capitolul al treilea se referă chiar la acest nou eveniment din viața Danei. Aurora Cristea este o
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
-Tu, Iulia Aron, ce-ți dorești cel mai mult și mai mult acum? se întreabă ea. Îi este practic imposibil să răspundă. Își dorește mai multe în același timp. A avea o singură dorință la anii ei, i se părea nefiresc de puțin. Ar dori poate să ajungă cât mai curând la destinație, dar asta era treaba mecanicului de locomotivă, care se străduia din toate puterile, scoțând șuiere lungi din când în când. Dar serios vorbind, ce-și dorea ea, de
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
Acasa > Orizont > Reportaj > MÂNĂSTIREA CARAIMAN Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 438 din 13 martie 2012 Toate Articolele Autorului În jurul unui policandru uriaș - MÂNĂSTIREA CARAIMAN - Într-o toridă zi de vară, când întreaga Vale a Prahovei asuda nefiresc, am pornit de la marginea Stațiunii Bușteni, traversând râul pe un podeț, spre o potecă pieptișă ce urca la Poiana Palanca. Auzisem istoria despre ridicarea Mânăstirii Caraiman de către părintele Gherontie Puiu,devenită legendă dar chiar doream să văd această minune. Drumul
MÂNĂSTIREA CARAIMAN de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348370_a_349699]
-
umbre, Suspinul, să-l pot isprăvi. Mi-aș pune solzi ciudați de fiară Și coarne de distrugător Să-ți spun, când vei veni diseară, Că nu am suferit de dor. Dar, ochii tăi în prag de seară Îmi ard dorințe nefirești, Sufletul cald din stropi de ceară Așteaptă mereu să-l privești. Oricât coșmar aș investi, Sub ochii tăi gerul se curmă. Pe brațul tău aș povesti Tot dorul, în cele din urmă. Referință Bibliografică: De dor / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare
DE DOR de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345094_a_346423]
-
că mă aflu în preajma unuia dintre acei oameni, puțini, pe care Dumnezeu ni-i aduce în viață că pe un dar. Era o femeie trecută de prima tinerețe, inca frumoasă, dar foarte tristă. Ochii plecați, blânzi, străfulgerați de o lumină nefirească, vorbeau despre ea și despre durerea ei mai mult decât ar fi făcut-o cuvintele. M-am așezat în apropiere. Intuiam că voi avea multe de învățat din tăcerea ei, o tăcere cuvântătoare, adâncă, plină de înțelesuri, o tăcere în
TITIANA DUMITRANA [Corola-blog/BlogPost/345149_a_346478]
-
că mă aflu în preajma unuia dintre acei oameni, puțini, pe care Dumnezeu ni-i aduce în viață că pe un dar.Era o femeie trecută de prima tinerețe, inca frumoasă, dar foarte tristă. Ochii plecați, blânzi, străfulgerați de o lumină nefirească, vorbeau despre ea și despre durerea ei mai mult decât ar fi făcut-o cuvintele.M-am așezat în apropiere. Intuiam că voi avea multe de învățat din tăcerea ei, o tăcere cuvântătoare, adâncă, plină de înțelesuri, o tăcere în
TITIANA DUMITRANA [Corola-blog/BlogPost/345149_a_346478]
-
spun șoptit sau doar în gând Ce știi, cum este acuma viața pe Pământ Cum oamenii sunt tot săraci și goi Unii sunt bolnavi, alții se cred strigoi Rătăcesc printre numeroși nebuni Uitând de obiceiurile din străbuni Copiii umblă singuri, nefiresc și-s rupți Pe lângă câini înfometați, moșnegi tăcuți. Se duc, dispar cum piere în depărtare un sat Mor pe drumuri înstrăinați, de Tine n-au aflat! CONTEMPLARE (Părintelui Gherontie Puiu) Doamne! Din dragostea Ta dumnezeiască Răsar și cresc munții și
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
saturat cu parfum, Cu creme, sulimeneală Dar nu l-au scăpat nicicum De mirosul de fecală; L-au glazurat c-un strat gros, Cu esențe aromat, Sperând să pută frumos... (Bine că nu l-au gustat!) După ce au terminat Lucrătura nefirească, Lumii-ntregi l-au prezentat, Încercând s-o păcălească; Dar toți care l-au privit, Din high-life sau din zegras, S-au strâmbat și s-au scârbit, Pentru că-i lovea în nas. Asta-ar trebui să știe Oamenii politici care
ACESTE TIMPURI NECESITĂ O FABULĂ. MUNCĂ ÎN ZADAR de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376937_a_378266]
-
așteptând spășit întru salvare pe mamă și frați. După zăbava de la tablou, uita, parcă, tot, revenind la alte și alte pozne. Și urmă asa o vreme. Era în amurgul unei zile caniculare. Dată treburilor, bunica sesiză, într-un târziu, liniștea nefirească din casă. Pesemne că e ostoit de joacă și căldură bietul, își zise. Și gândul ăsta o scoase din reverie, alertând-o. A, nu! Cum să adoarmă?! El?! Aruncă priviri vigilente peste tot. Intrând în camera copilului, nu văzu nimic
TABLOUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377037_a_378366]
-
Ea se simțea ca la examene! Ar fi dorit să aibă un dialog cu el, să -și poată face o idee cât de mică despre personalitatea lui și la părerea pe care el și-o făcuse referitor la acea întâlnire nefirească. Nu reuși însă să spargă tăcerea în care se învăluise misteriosul personaj al prietenei sale. Îi venea să dea înapoi, iar Liana simți acest lucru exact în momentul în care degetele Monei deveniră albe pe paharul cu apă, strâns inconștient
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
Copiii...erau împrăștiați printre toți. Călușarii s-au așezat în cerc. Au aruncat bețele-n cerc și au împreunat mâinile a rugă, cu ochii închiși și capul plecat. Părea că se rugau cu toții. Parcă împietrise și mulțimea, într-o tăcere nefirească...prelungă. Nedumerit, am închis și eu ochii, dar am tresărit imediat, când a strigat vătaful: -Hălăișa! Atunci, călușarii au început să meargă-n cerc, în sensul invers acelor de ceasornic, tăcuți, cu capetele plecate. Pe lângă ei mergea și mutul. După
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
erau împinse și mai sus...tot mai sus...Și bețele lor, cu cât loveau pământul mai tare, săltau în aer mai sus, tot mai sus. Era un circuit electrizant care purta călușarii la tensiuni înalte, corpurile lor plutind în aer nefiresc de ușor și de sus. Această energie primită din pământ, călușarii o transmiteau în jur cu strigăte sacadate: -Hălăișa, șa, șa! Hălăișa, șa, șa! Hălăișa!.. Hălăișa!.. În salturile lor, călușarii păreau râuri de lavă fierbinte, izvorâte din adâncul pământului. Trupuriloe
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
de acte de eroism naiv sau de virtuți suprafirești ci de o încercare de regasire a propriei noastre identități și meniri pierdute prin rătăcirea în păcat. Postul ne ajută să păstrăm și un anumit control al voinței asupra emoțiilor dezordonate, nefirești, abnormale, emoții care altfel se deterioreza ușor în pătimi și vicii din care greu mai putem ieși. Dar postul trebuie întotdeauna însoțit de rugăciunea curată, încrezătoare, fiindcă altfel putem ajunge atleți în virtute, cu o dietă corectă, cu o viață
TEOLOGUMENA – DESPRE POST de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377951_a_379280]
-
persoanelor consacrate. Când am intrat am avut senzația că pierd din înălțime, că sunt atât de mic încât mă pot rătăci în spațiul imens al edificiului. Am ridicat privirile să aflu izvorul liniștii profunde ce mă cuprinsese și al luminii nefirești în care mi se părea că sufletul îmi plutește. Am descoperit vitraliile de la ferestrele prezbiteriului, despre care aflasem că reprezintă cele cinici mistere ale rozariului și, mai apoi, două ferestre uriașe laterale din navele transversale, din sticlă colorată din care
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
cu cerbicie doar propria dreptate. Călcând pe lucruri simple, n-aduni seninătate, Ci-n suflet doar minciună și-n ochi sclipiri de moarte. Căutați-vă poeții în fiecare casă, Rugați-i să v-adune cuvintele-n poeme Alcătuind descânturi la nefirești blesteme! Apoi, șoptiți o rugă și să-i poftiți la masă. *** Din ciclul "Cetatea", volumul "Clonapolis" propus pentru tipar în Aprilie 2017. Referință Bibliografică: S. Y. S. (save your souls) / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2254
S. Y. S. (SAVE YOUR SOULS) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378023_a_379352]
-
deslușesc ieșind un șir de militari și oameni. Printre ei îl zăresc și pe Voquin, apoi pe Ingrid, care stă înmărmurită în ușa cabinei. Îi facem sem să vină la noi. - De ce Nicolas are cătușe? ne întreabă cu ochii dilatați nefiresc. - De bun ce este! îi răspunde Thomson. Mâine intenționa să ne trimită în Paradis! - Nu cred. - Da, e greu de crezut! N-o putea face singur! - Ce vrei să spui? - Ăia de lângă el sunt membri Al-Qaeda! - Glumești, desigur! - Aș vrea
DRUMUL APELOR, 60 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376338_a_377667]
-
proștilor. Mi-am impus câteva răutăți și-o vanitate, clădindu-mi un templu personal, al pasiunii pentru speranță. Aici mă rog în vorbe scurte și mișcări cerești, ca un duhovnic ațipit cu capul pe masă, închinat de mult la lucruri nefirești, băut, văd între ochi un cui dintr-o cătare și-s întristat de lemnele puține de afară. Ziua... se-nchide din rănile sufletești, ce-au dobândit în timp, câte-o inimă de copil, sângerândă. Dar cum toți copiii sunt niște
TEMPLUL, DESEN ÎN CREION de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376353_a_377682]
-
proștilor. Mi-am impus câteva răutăți și-o vanitate, clădindu-mi un templu personal, al pasiunii pentru speranță. Aici mă rog în vorbe scurte și mișcări cerești, ca un duhovnic ațipit cu capul pe masă, închinat de mult la lucruri nefirești, băut, văd între ochi un cui dintr-o cătare și-s întristat de lemnele puține de afară. Ziua... se-nchide din rănile sufletești, ce-au dobândit în timp, câte-o inimă de copil, sângerândă. Dar cum toți copiii sunt niște
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
al proștilor.Mi-am impus câteva răutăți și-o vanitate,clădindu-mi un templu personal,al pasiuniipentru speranță.Aici mă rog în vorbe scurte și mișcări cerești,ca un duhovnic ațipit cu capul pe masă,închinat de mult la lucruri nefirești,băut, văd între ochi un cui dintr-o cătareși-s întristat de lemnele puține de afară.Ziua... se-nchide din rănile sufletești,ce-au dobândit în timp,câte-o inimă de copil, sângerândă.Dar cum toți copiii sunt niște străini,noi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
proștilor. Mi-am impus câteva răutăți și-o vanitate clădindu-mi un templu personal, al pasiunii pentru speranță. Aici mă rog în vorbe scurte și mișcări cerești, ca un duhovnic ațipit cu capul pe masă, închinat de mult la lucruri nefirești, băut, văd între ochi un cui dintr-o cătare și-s întristat de lemnele puține de afară. Ziua... se-nchide din rănile sufletești, ce-au dobândit în timp, câte-o inimă de copil, sângerândă. Dar cum toți copiii sunt niște
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
un paradis al proștilor.Mi-am impus câteva răutăți și-o vanitateclădindu-mi un templu personal,al pasiuniipentru speranță.Aici mă rog în vorbe scurte și mișcări cerești,ca un duhovnic ațipit cu capul pe masă,închinat de mult la lucruri nefirești,băut, văd între ochi un cui dintr-o cătareși-s întristat de lemnele puține de afară.Ziua... se-nchide din rănile sufletești,ce-au dobândit în timp,câte-o inimă de copil, sângerândă.Dar cum toți copiii sunt niște străini,noi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
ÎNTRE PATIMI ȘI ISPITE, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1269 din 22 iunie 2014. Doar să-ți apleci urechea și țărmurile-ți vor spune despre orizonturi de vitejie, ca o fantomă cu toate pânzele sus. Pe-o mare nefiresc de albastră cu valuri te cheamă, îți cântă, șoptesc povești fermecătoare, incantații magice neînțelese. Departe, gene purpurii de văzduh, trombe de flăcări spre orizontul altor lumi, talgere cu nard, tămâie și mir, fumegau înmiresmat sub torțe de smoală. Chiparoși vechi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
răgaz pământesc m-aruncă printre ancore, inele de parâme, statui, săbii și amulete stranii, măști ... Citește mai mult Doar să-ți apleci urecheași țărmurile-ți vor spunedespre orizonturi de vitejie,ca o fantomă cu toate pânzele sus.Pe-o mare nefiresc de albastrăcu valuri te cheamă, îți cântă,șoptesc povești fermecătoare,incantații magice neînțelese.Departe,gene purpurii de văzduh,trombe de flăcărispre orizontul altor lumi,talgere cu nard, tămâie și mir,fumegau înmiresmatsub torțe de smoală.Chiparoși vechi și neclintiți umflau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]