2,984 matches
-
cea dintâi înfiorare. Am mângâiat cu gândul seninul de aproape, El semiluna nopții tainic mi-a ascuns-o-n sân... Ca sângele năvalnic gându-mi porni spre ape, Să presure, pe unde, luciri din curcubeul zân. A coborât, apoi, în neguri de păduri, Răcoarea lor mi-aduse pe-a clocotului sânge... Gându-mi spațiul măsoară fiindu-i drept măsuri El timpul îl oprește în lacrima-mi ce plânge. Tu, dulce amintire te-ai închegat în suflet, Mărite Gând --- forță universală ! În
ODĂ GÂNDULUI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377524_a_378853]
-
tace, iar stelele-s stinse, Răspunsul ce-aștept nu mai vine. În duh simt vibrații, e glasu-Ți ce cheamă, Sunt vorbe primite-n tăcere, Le-adun în mănunchiuri, le pun într-o ramă, Să-mi fie la greu mângâiere. În negura nopții pătrund gânduri sute, Căutând un locaș printre nouri, Dar ziduri se-nalță și-n note acute, Speranța se sparge-n ecouri. În temnița vremii mă lupt cu furtuna, În valuri mă zbat cu durere, Te chem cu ardoare, Te
CEAS DE SEARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377533_a_378862]
-
noi vreun înger se pogoară, repetă-mi timpule de vrei să vii din nou în casa în care m-am născut, unde am crescut , noi doi copii, până când tu în lume te-ai pierdut, dar astăzi satul e căzut în neguri și sărbătorile cu toate s-au pierdut pe la icoane stau rupte șterguri, la sfinții care i-am uitat demult. Citește mai mult repetă-mi timpule, de vrei să viis-auzi cum zornăie prin poduri, vântulcum apa se lovește de stafiicând curge
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
haotic, nepermis, iubit, e marea cer, cerul e mare, sunt translucizi iar ochii tăi, se rupe zarea din nezare iar noi pornim pe alte căi, întortocheate-s ele toate nu doar a Domnului căi, avem minți prea întunecate ce în neguri se pierd pe văi. Citește mai mult un cer nu crește, creștenește,iluzia în aripi se transformă,și vântură, un timp trăiește răstimpul timpului de formă,un cer de aripi, neîmblânzit,un cer deasupra, dedesuptun timp de-apururi, veac trăit,și
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
-și pune geamanduri haotic, nepermis, iubit,e marea cer, cerul e mare,sunt translucizi iar ochii tăi,se rupe zarea din nezareiar noi pornim pe alte căi,întortocheate-s ele toatenu doar a Domnului căi,avem minți prea întunecatece în neguri se pierd pe văi.... XXII. FĂ-MĂ DOAMNE, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017. fă-mă doamne fir de apă să mă preling pe pământ, fă-mă lacrimă sub pleoapă, și pe buze - cuvânt
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
Moise Nicoară", poet, publicist, traducător. După 26 de apariții , în 1926 se dizolvă, deci ar fi împlinit 90 de ani azi.Nume sonore au publicat în gazeta să, Aron Cotruș, Minulscu, Elenă Văcărescu, Em.Bucuța, Perpessicius-coleg la acelasi liceu, Al.Negură șa.al cărui bust se află pe Aleea Poeților Ardeleni La Macea în Grădina Botanica .Ansamblu sculptural semnat Pavel Mercea. În anul 2010 ia ființă Salonul Gutenberg , o grupare mozaicata pe care o păstorim și are și o revistă-Gutenberg la
T.STAMATIAD LA SALONUL GUTENBERG de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377620_a_378949]
-
02 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Miroase mamă, iarăși socul din pădure... Autor: Claudia Bota Suavul chip și blând al mamei mă-nvăluie din norii cei fierbinți, Purtat în anii copilăriei lipsiți de griji și suferinți. O, mamă, chemându-te din negura tăcerii, Cum mă purtai prin misterioasa cărare a pădurii, Cu inima în taină hrănită din lumina siderală, Tu mi te arăți și astăzi fără de sfială, Mereu mi te dezvălui între Sfinți. Iar pașii inimii pe lângă inima-ți mă ține, Miroase
MIROASE MAMĂ, IARĂȘI SOCUL DIN PĂDURE... de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377647_a_378976]
-
tineCând nu mai este nimeni să te aline...... III. NOAPTEA..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017. Noaptea... Eșarfe de-ntuneric împrăștie zarea când noaptea, pe furiș își trimite chemarea, și-mbracă totul într-o negură deasă înfricoșătoare, rece și alunecoasă. Din turnul părăsit un oblon cere îndurare la vântul care bate din ce în ce mai tare, agățat într-o veche balama ruginită se tânguie la ferestra de mult părăsită. Luna s-a ascuns printre norii de vată nici un
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
tăcere... Zorii se ivesc, dimineața lumineaza zarea noaptea se retrage ș-așteaptă înserarea, mereu, zi după noapte cursul și-l ... Citește mai mult Noaptea...Eșarfe de-ntuneric împrăștie zareacând noaptea, pe furiș își trimite chemarea,și-mbracă totul într-o negură deasă înfricoșătoare, rece și alunecoasă.Din turnul părăsit un oblon cere îndurarela vântul care bate din ce în ce mai tare,agățat într-o veche balama ruginităse tânguie la ferestra de mult părăsită.Luna s-a ascuns printre norii de vatănici un felinar lumina
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
se rostogolesc de-a valma și limbi de ceas le prind și le sfărâmă în tăcere? Așa se pierd fără urmă și rămâne teama că în locul lor nu se simpte decât durere... Depărtările ascultă glasul clipelor cum mor risipind în neguri strigătul timpului care piere cum s-oprești atâta comori încărcate de dor, când secundele se rostogolesc printre himere? Și cum să nu simți zborul timpului spre niciunde când pasu-i tot mai greu și privirea-nțețoșată, nici cu palma nu se mai
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Auzi, cum clipele se rostogolesc de-a valmași limbi de ceas le prind și le sfărâmă în tăcere?Așa se pierd fără urmă și rămâne teamacă în locul lor nu se simpte decât durere...Depărtările ascultă glasul clipelor cum morrisipind în neguri strigătul timpului care pierecum s-oprești atâta comori încărcate de dor,când secundele se rostogolesc printre himere? Și cum să nu simți zborul timpului spre niciundecând pasu-i tot mai greu și privirea-nțețoșată,nici cu palma nu se mai poate ușor
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
valea plină de sunetul viorii cu coardele vrăjite. Și timpul o clipă s-a oprit s-asculte pe furiș cântecul de vioară în noaptea fără nume, vise toropite de căldură ies din luminiș să vadă pentru cine cântă vioara, anume. Negura ascunde în valuri de ceață zarea și nu se zărește nimic printre clipe care trec, doar cântecul de vioară înfioară departarea ... Citește mai mult Mai cântă o vioară pe cerul nopții meledintr-o orchestră-ntreagă atât a mai ramas,o singură
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
prăfuiteși-mbracă-n umbre stranii valea plinăde sunetul viorii cu coardele vrăjite.Și timpul o clipă s-a oprit s-asculte pe furișcântecul de vioară în noaptea fără nume,vise toropite de căldură ies din luminișsă vadă pentru cine cântă vioara, anume.Negura ascunde în valuri de ceață zareași nu se zărește nimic printre clipe care trec,doar cântecul de vioară înfioară departarea... XVII. FLORI DE TĂMÂIOARE..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1199 din 13 aprilie 2014. Flori de tămâioare... Mă
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
cu superba melodie,”Drumurile noastre toate”. Rămase pierdută în visare, era o melodie cu versuri vibrante, pe o muzică a sufletului. O răscolea fiecare vers, stârnindu-i amintiri uitate de mult, în vârtejul anilor care au aruncat-o într-o negură, din care abia acum a reușit să iasă la lumină. Muzica se terminase și începuseră alte melodii, dar ea rămase uitată în visare, până când Ionuț o dezmetici. - Haide, mami, termină de mâncat, eu am terminat deja, iar tu nici nu
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378430_a_379759]
-
albastru? Sub semnul întrebării stă toată viața noastră: De ce pământu-i negru, iar zarea prea albastră? Ce luptă s-a produs în mintea Celui care Decise că pământul, călcat fie-n picioare, Iar cerul să privească, senin ca nou născutul Cum negura se joacă în mâini cu tot pământul. La schimb și omul poate să prindă-n palme zarea, Ce-adesea lacrimi varsă, umplând oceanul, marea. Întreaga omenire de-ar plânge deodată, N-ar strânge-atâtea lacrimi să spele zarea toată. De-aceea-i trist
DE CE NEGRU SI ALBASTRU? VOCE MONICA DAVIDESCU de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378465_a_379794]
-
atâta suferință, Purtată,-adeseori, în inimă-n tăcere, Cu sufletu-ncărcat de lacrimi și-umilință. De mi-ai fi dat voința să îndrăznesc, să pot, Sau de-aș avea, nu mult, doar pentr-o zi puterea, Aș spulbera-o-n neguri, din Univers s-o scot, Dar spune-mi, Doamne, Tu... de ce ne-ai dat durerea? Referință Bibliografică: SPUNE-MI / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1958, Anul VI, 11 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Rîșnoveanu
SPUNE-MI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378526_a_379855]
-
șerpuiau ascunse pe sub pietre și nisipuri înșelătoare în acest anotimp, prizoniere ale calotei de gheață de la suprafață, printre malurile pietroase mărginite de arbori cu ramuri spectrale dintre care se distingeau pini argintați ce dădeau peisajului o măreție de plumb, din cauza negurilor agățate parcă de ramuri precum niște lințolii ale morții. Călăreții scrutau cu încordare cărarea, încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi ce sfâșiau
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
ramuri spectrale dintre care se distingeau pini argintați ce dădeau peisajului o măreție de plumb, din cauza negurilor agățate parcă de ramuri precum niște lințolii ale morții. Călăreții scrutau cu încordare cărarea, încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi ce sfâșiau tăcerile din spatele lințoliilor de negură și nelinișteau caii. Pentru a nu se pierde în întunecimile de cerneală ale Văii Întunericului, grupul se aținea mereu
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
precum niște lințolii ale morții. Călăreții scrutau cu încordare cărarea, încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi ce sfâșiau tăcerile din spatele lințoliilor de negură și nelinișteau caii. Pentru a nu se pierde în întunecimile de cerneală ale Văii Întunericului, grupul se aținea mereu în apropierea malurilor Râulului Negru, ale cărui izvoare se aflau ascunse în măruntaiele stâncoase, sub temeliile Muntelui de Foc, chiar acolo
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
mongol. Tolui și-a luat iubita în brațe , a strâns-o lângă inima sa în tăcere, apoi dând pinteni cailor s-au pornit în mare grabă, făcând cale întoarsă spre hotarele Hoardei de aur. Pentru prima dată în Valea Întunecată negura s-a ridicat îndeajuns descoperindu-se vederii tinerilor și gărzilor ce-i însoțeau, strălucirile înghețate ale peisajului , sinuozitățile râului și coastele împădurite cu arbori imenși acoperiți de albul imaculat al iernii. Zâmbind, doica care cunoștea multe taine, le spuse oftând
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
Acasa > Impact > Istorisire > EȘTI VINOVATĂ (SONET) Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1808 din 13 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ești vinovată că trăiești în mine, Sunt vinovat că mă ascund în vreme, De neguri niciodată nu te teme, Eu sunt potirul viselor senine. Mi-e sufletul o mare care geme, Alungă-mi dorul, râul de suspine, Preschimbă răsăritul în rubine Să înghețăm eternul în poeme. Cât timp te-adăpostesc cu pasiune Să fii lumina
EŞTI VINOVATĂ (SONET) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378624_a_379953]
-
am, de rele sunt înfrântă, Căci n-am voit postire, crezând că istovesc. Mă simt Maică Marie, un pom neroditor, Un sfânt lăcaș pustiu cu ziduri în ruină, Către suflare vine doar foc mistuitor Și-o umbră mă cufundă în negură și vină. Te rog Preasfântă Doamnă, nu mă lasa acum, Dezleagă-mă din lațul cu-o mie de păcate Și spune-i lui Iisus că-mbrățișez alt drum Pe care El mi-e far spre-a mea eternitate. Citește mai
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
nu mai am, de rele sunt înfrântă,Căci n-am voit postire, crezând că istovesc.Mă simt Maică Marie, un pom neroditor,Un sfânt lăcaș pustiu cu ziduri în ruină,Către suflare vine doar foc mistuitorși-o umbră mă cufundă în negură și vină.Te rog Preasfântă Doamnă, nu mă lasa acum,Dezleagă-mă din lațul cu-o mie de păcateși spune-i lui Iisus că-mbrățișez alt drumPe care El mi-e far spre-a mea eternitate.... III. AȘTEPT ÎN RUGĂ
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
o rază din sfintele lăcașuri, În jur zăresc doar apă și cale prin noroi, Pământ mâhnit și singur, înfășurat în doruri. Privesc către înalt și cu-ndrăzneală strig, O, Doamne al îndurării, ascultă ruga mea! Nu ne lăsa stingheri în negură și frig, Simt că-i aproape sfântă venirea Ta! Te-ntreb smerită, de ce îmi este teamă Că soarele-i răpit și-ncet ne ofilim? Trăiesc cu întrebări și mintea în dilemă, Ajută-ne, Părinte, din nou să-nmugurim! Citește mai
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
o rază din sfintele lăcașuri,În jur zăresc doar apă și cale prin noroi,Pământ mâhnit și singur, înfășurat în doruri.Privesc către înalt și cu-ndrăzneală strig,O, Doamne al îndurării, ascultă ruga mea!Nu ne lăsa stingheri în negură și frig,Simt că-i aproape sfântă venirea Ta!Te-ntreb smerită, de ce îmi este teamăCă soarele-i răpit și-ncet ne ofilim? Trăiesc cu întrebări și mintea în dilemă,Ajută-ne, Părinte, din nou să-nmugurim!... IV. LUMEA DIN
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]