2,225 matches
-
Hasan Sabbah ia o hârtie și scrie: „Binevoiți să plătiți suma de trei mii de dinari de aur lui Mahdi Alauitul, ca preț al fortăreței Alamut. Dumnezeu ne e de ajuns, El este cel mai bun dintre Protectori”. Guvernatorul este neliniștit, nu crede că iscălitura unui om Înveșmântat În dimie ar putea fi onorată pentru o asemenea sumă. Dar, de cum sosește În orașul Damghan, poate să-și Încaseze aurul fără zăbavă. XVIII Când vestea ocupării Alamutului ajunge la Isfahan, naște prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
e stăpânul veacurilor! — Dacă am răspuns astfel este pentru că am avut un vis, noaptea trecută. L-am văzut pe Profetul nostru, lăudat fie-i numele, l-am Întrebat când voi muri și am căpătat un răspuns Încurajator. Malik Șah se neliniștește: — Ce răspuns? — Profetul mi-a spus: „Ești un stâlp al Islamului, faci bine În jurul tău, existența ta e prețioasă pentru credincioși, Îți dăruiesc, deci, favoarea de a-ți alege momentul morții”. Am răspuns: „Doamne păzește, ce om ar putea alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trebuie să se mute cât mai curând, să-și găsească altă reședință”. Succesorul Profetului, ai cărui strămoși trăiesc la Bagdad de trei secole și jumătate, cere o păsuire de o lună pentru a-și pune treburile la punct. Terken se neliniștește din cauza acestei mutări ușuratice, puțin demnă de un suveran de treizeci și șapte de ani, stăpânitor a jumătate din lume, dar Malik Șah al ei e așa cum este, Îl lasă, așadar, să facă nebunii și profită de ocazie ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mă făcea să reflectez, să-mi scormonesc memoria; am vorbit multă vreme, la Început În timp ce coboram de pe vapor, apoi stând În picioare, pe chei. Șirin rămăsese un moment alături de mine, la fel de mută, apoi dispăruse. N-aveam nici un motiv să mă neliniștesc, nu putea să se fi Îndepărtat prea mult, desigur că era foarte aproape, ascunsă În spatele fotografului care Îndrepta spre mine o lumină orbitoare. Luându-și rămas-bun, ziaristul mă lăudă pentru calitatea mărturiei mele și Îmi ceru adresa, ca să mă contacteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de pe scaun și a dat televizorul mai tare. Francesco era înalt și frumos, un pic semăna cu tata. Când Francesco mă lua în brațe, mi se părea că m-am urcat într-un copac. Francesco n-avea logodnică, asta o neliniștea pe signora Maria. Fusese dezamăgit în dragoste, îi povestise ea tatei. Eu nu știam cum vine asta, căci în general te dezamăgesc numai notele proaste, iar Francesco terminase școala de mult. Așa că l-am întrebat pe tata. El mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
copacilor, când îi mănâncă pielea. Pe el trebuie să-l fi mâncat între picioare, fiindcă a luat mâna fetei și a dus-o acolo, iar ea părea de acord să-i dea ajutor, ca să scape de mâncărime. Băiatul își mișca neliniștit mâinile pe sub bluza fetei, încolo și-ncoace, parcă nu s-ar fi dumerit prea bine ce are de făcut cu ce ascundea ea acolo. M-am strecurat mai aproape și am auzit-o spunând ceva. Vorbea peltic. Era Antonia. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
examen, ușurat și puțin tulbure. Acasă l-am rugat pe tata să-mi dreagă fermoarul. În ziua aceea descoperisem că picioarele, brațele și burta unei femei nu sunt cu nimic mai prejos decât sânii. În zilele următoare am fost foarte neliniștit și am căutat-o pe Lea în tot orașul. Mergeam prin piață, miroseam peștele și căpșunele și aș fi dorit mai curând s-o miros pe Lea, să-i privesc pulpele și călcâiele cum se ridicau brusc în mers, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am avut voie, numai că au uitat să închidă ușa. Tata vorbea aproape în șoaptă. Dar, când ai timp de mai mulți ani același tată, te deprinzi să-i înțelegi și șoptitul. În ziua aceea, toți trei am fost foarte neliniștiți și eu așteptam la școală să se deschidă deodată ușa clasei și să vină unii ca să mă ia. Până la urmă, se pare că povestea cu disidența va deveni totuși o realitate. Cu singura deosebire că acum toți trei vom căra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Nu mă cunoașteți, sunt foarte fermă În ceea ce-mi propun, Și ce vă propuneți, Un singur lucru, să vă cunosc pe dumneavoastră, M-ați cunoscut, acum putem să ne spunem adio, Vă e frică de mine, Întrebă moartea, Mă neliniștiți, nimic mai mult, Și e puțin lucru să vă simțiți neliniștit În prezența mea, A te simți neliniștit nu Înseamnă neapărat a-ți fi frică, poate fi doar o alertă a prudenței, Prudența servește doar pentru a amâna inevitabilul, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Și ce vă propuneți, Un singur lucru, să vă cunosc pe dumneavoastră, M-ați cunoscut, acum putem să ne spunem adio, Vă e frică de mine, Întrebă moartea, Mă neliniștiți, nimic mai mult, Și e puțin lucru să vă simțiți neliniștit În prezența mea, A te simți neliniștit nu Înseamnă neapărat a-ți fi frică, poate fi doar o alertă a prudenței, Prudența servește doar pentru a amâna inevitabilul, mai devreme sau mai târziu sfârșește prin a se preda, Sper să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
la cămin, spun eu, aud ușurată cum vocea lui se deschide spre mine, aha, râde el, nu ești Hava, iar eu încuviințez printr-un zâmbet, așa este, nu sunt Hava, și el spune, cu ce te pot ajuta? Eu expir neliniștită în receptor, sunt atât de descoperită în fața lui, deși eu ar trebui să îl pot ajuta pe el, mă grăbesc să schimb tonul cu unul mult mai oficial, doream să discutăm despre această situație, eu sunt aceea care o are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
apucat de bagaje discutând, în același timp, vrute și nevrute. Spre seară, Naoko i-a spus mamei ei că poate pleca liniștită acasă. Au chemat un taxi și mama ei ne-a părăsit. Nici eu, nici mama lui Naoko nu am fost neliniștite, pentru că Naoko părea a fi într-o stare de spirit foarte bună. Eu fusesem îngrijorată până atunci, așteptându-mă să o văd deprimată, epuizată, slăbită. Vreau să spun că știu că testele și terapia din spitale te storc de vlagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lungi. „N-o să-l omor“, se gîndi, „Însă asta ar trebui să fac“. Cercetă atent toată zona. Nu văzu nimic, nici un semn că altcineva ar fi fost pe-acolo, așa că se-ntoarse În tabărĂ. Îmi pare rău că m-am neliniștit, Piticot. Mai bine am mînca un prînz ca lumea acum și după aia nu mai trebuie să ne facem griji că o să se vadă focul diseară. — Acum am Început și eu să-mi fac griji. — Nu-ți face. E la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că nimeni nu mai știe cîți oameni a omorît. — PĂi și ei au Încercat să-l omoare, nu? — Normal, la ce colți avea. — Și-atunci cum tot el e ucigașul? — Bine, cum vrei tu. Îmi pare rău că te-ai neliniștit atîta din cauza lui. Aș vrea să-l fi ucis și pe Juma. Cred că deja mergi prea departe. Știi bine că Juma e prietenul tău. — Nu mai e. — Nu-i nevoie să-i spui și lui asta. — Știe deja. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
expresie de vinovăție pe fața lui frumoasă și cu genele lungi și aurii încărcate cu perle de apă. Dar eu acum sunt înfuriată. Presupun că se referă la alte prietene pe care le-a adus aici; dacă ele s-au neliniștit, eu n-o s-o fac... — Nu-i nimic, mă formalizez eu. Cartea asta m-a prins așa de tare, că nici nu ți-am observat lipsa până acum câteva minute. —Chiar? — Da. De fapt, vreau să văd ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Jacopo Belbo 25 ...acești misterioși inițiați, deveniți numeroși, cutezători, conspiratori: tot ce e iezuitism, magnetism, martinism, piatră filosofală, somnambulism, eclectism, totul provine de la ei.” (C.-L. Cadet-Gassicourt, Le tombeau de Jacques de Molay, Paris, Desenne, 1797, p. 91) Scrisoarea mă neliniști. Nu de teama de a fi căutat de De Angelis, ei, poftim, Într-o altă emisferă, ci din motive greu de perceput. În momentul acela am crezut că mă irită faptul că revenea la mine, așa, dintr-o dată, o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pentru mine. Când te-ai Întors, m-ai anunțat, radiind, că Îi scriseseși o scrisoare de adio. Abia atunci m-am Întrebat ce avea să se Întâmple cu mine și Sandra, dar tu nu mi-ai lăsat timp să mă neliniștesc. Mi-ai spus că ai cunoscut un individ cu o cicatrice pe obraz și cu un apartament foarte boem. Aveai să te duci să stai cu el. „Nu mă mai iubești?” „Dimpotrivă, ești singurul bărbat din viața mea, dar, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
după altul, ca paiele pe arie, după treieriș! Spre Soare-Răsare, în poala Lunii la perigeu, câlții zăbranicului nopții muribunde se sfâșiaseră și se spărseseră fractalic, în zeci și zeci de ostroave și de insulițe albicioase, printre care se roteau stoluri-stoluri neliniștite de păsări, ca-ntr-un puseu de vitiligo ceresc. În răcoarea matinală tăioasă, peste parcelele ordonate, somnoroase, semănate îngrămădit cu morminte, monumente tombale, busturi, lanțuri negre, lespezi, cavouri și cruci, cuvintele Arhanghelului înfioară: Este întocmai ora șase dimineața! Ante-meridian, precis
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
timp să-i pedepsească după lege. Declarația, făcută cu o gravitate solemnă, stârni într-adevăr mulțumiri, care se exprimau într-o mișcare de ușurare și în mulcomirea glasurilor. De cum a apărut Pavel Tunsu cu plângerea, Petre Petre prinse a se neliniști, a se roși și a mormăi. Se vârâse dintru început în față, unde erau fruntașii satului. Stătea chiar alături de plutonierul Boiangiu. A ascultat cuminte și respectuos toate frazele prefectului și mai cu sfințenie pe ale bătrânului Iuga, ba de câteva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o lumină de speranță în pupile. Indicatorul era galben, nu roșu. ― Deocamdată, șopti Dallas, răcind brusc optimismul "științificului". Aș fi vrut să mă trezesc în fața unei frumoase lumini verzi, verde ca o câmpie, primăvara! (Ridică din umeri, nedorind să-și neliniștească prea mult subordonatul). Poate-i "autobucătarul" care ne cheamă la masă. Ar fi o binecuvântare, având în vedere hrana pe care ne face s-o înghițim. Gluma lui nu-i era a bună. Nostromo nu era uman; altfel el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
peisajul mohorât și neliniștitor. Încă nu puteau să vadă ce anume le zbura printre ghete foarte repede, în ceața portocalie-brună. Ce locuri deprimante! se gândi Lambert. Nu tocmai înspăimântătoare, deși neputința de a vedea prea departe o descumpănea și o neliniștea. Atmosfera sufocantă care impregna această lume o făcu să se gândească la o baie la miezul nopții în niște ape infestate de rechini. Nu știi ce poate să apară brusc din străfundurile nevăzute. Părerea negativă pe care și-o formase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
acum să analizăm interiorul lui Kane. Se aprinse un ecran mare, imaginea se preciză. Pe o fotografie în raze X apăreau craniul și torsul. Datorită rezoluției fine, se vedeau arterele și venele prin care curgea sânge, pulsația plămânilor, bătăile inimii. Neliniștiți, Ash și Dallas studiară schema internă a formei palmate care acoperea fața lui Kane. ― Nu sunt biolog, zise Ash încet, dar este textura cea mai tulburătoare pe care am văzut-o vreodată într-un animal. (Arătă cu degetul rețeaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
care urma să o înfrunte, acum, pentru ei orice speranță de a se redresa situația, pierise. Dallas examina cu scrupulozitate un plan recent al lui Nostromo. Parker, în picioare, de pază la ușă. arunca din când în când o privire neliniștită în fundul coridorului. ― Nu știu să vă spun acum cum de-a ajuns așa, dar e nemaipomenit de mare! zise inginerul în tăcere totală. A coborât pe Brett legănându-se ca un liliac uriaș. Dallas își ridică ochii din desen. ― Sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
că ăștia ar trebui dați în judecată. Nu se știe cine, nu se știe de ce, dar e singura soluție. Și e evident. — Masterul ăsta e o brambureală ! îmi aruncă brusc în față, politicos, dar vădit dezamăgit, un student. — De ce ? mă neliniștesc eu. Păi sîntem la mijlocul semestrului și încă nu e clar nici programul, nici orarul... M-am liniștit (într-un fel) : orarul e și la avizier, și pe site, iar respectivul student a venit regulat la toate cursurile. Era însă nemulțumit
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în cine știe ce revistă semiconfidențială îți aduce 50 de puncte, în timp ce „alte publicații în străinătate” de-abia dacă îți aduc cîte 5 puncte per buc. Stați liniștiți deci, nu fac o pledoarie pentru revenirea la aceste proceduri ! Altceva mă intrigă și neliniștește. Mă intrigă și mă neliniștește faptul că fiecare nouă instanță legiutoare, mai mică sau mai mare, pornește de la premisa că predecesorii au fost niște escroci, că au permis și chiar încurajat furtul și că acum trebuie împiedicați cu orice preț
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]