1,663 matches
-
de acesta, tot în perimetrul curții se afala costereața (cotineața) pentru păsări. Ambele construcții având pereți din vălătuci ridicați pe un schelet de lemn. Acestea erau acoperite cu învelitoare din paie sau coceni, mai rar din scânduri, asemenea anexe erau nelipsite din orice gospodărie. În podul grajdului supraînălțat uneori, se ținea „strânsura”, respectiv fânul și lucerna ce constituiau hrana pentru iarnă a animalelor. Coșărul pentru păstrat știuleții de porumb era amplasat de așa manieră încât să poată fi ținut permanent sub
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Ne întreceam cine traversează mai repede gârla, cine stă mai mult sub apă sau cine sare de la înălțime mai mare. Chiotul, larma și animația creșteau însă, când în jocul nostru intrau... un cățel, un cârd de gâște sau de rațe. Nelipsite erau raidurile de după boscheții de cătină, spre locul de scăldat al fetelor. Cum nimeni nu purta pe vremea aceea costum de baie, vă închipuiți ce se întâmpla când fetele simțeau că sunt privite de către băieți! Acestea țipau ca din gură
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Alteori, după ce veneau părinții, plecam acasă, dar nu mai devreme de apariția pe cer a atâtor stele, încât nu le mai puteam număra. În grup, fete și băieți, cu trăistuțele pline de struguri sau cu pepene în ștergar, însoțiți de nelipsitul și credinciosul cățel, plecam cântând acasă, printre păpușoi, probabil și pentru a ne înlătura spaima întunericului. Din același motiv, alteori ne retrăgeam din câmp cu torțe aprinse sau cu felinare încropite din bostani goliți de conținut și ciopliți în chip
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Gheorghe Maftei. Pe la 1850, se purta căciula rotundă, denumită „țurcănească”, deoarece era confecționată din piei de oaie țurcană. Lipseau ornamentațiile la cămăși la costumul bărbătesc dădea o notă aparte de eleganță și sobrietate. Câteva ornamente străvechi apăreau pe gluga ciobănească, nelipsită din portul de lucru al ciobanilor. Din costumul de vară distingem următoarele piese de bază: pălăria, cămașa, ițarii, brâul, betele, jaleatca, ilicul și opincile. În zilele de sărbătoare, flăcăii purtau cordică la pălărie cusută cu canava de diferite culori, având
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
înfloritoarea (prima zi se află sub regența ei), pune întreg Decameronul într-o lumină a optimismului, a speranței, a bucuriei. Fiammetta este jucăușa, căci ludicul nu poate fi omis, este o componentă vitală a existenței, mai ales jocurile de iubire nelipsite într-un univers dominat de voci feminine tinere. Iubitoarea de cântece este Filomena; melosul aduce armonie, grație, amintind de Apollo și de Orfeu, care au 144 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 523. (trad. n.) 59 reconfigurat lumea prin puterea sunetului armonios
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu temei sau să le înțeleagă substratul atunci când acestea le sunt adresate: „mare rușine pentru noi, întreaga obște 195 Ibidem, p. 274. 196 Ibidem, p. 248. 197 Ibidem, p. 258. 198 Ibidem, vol. II, p. 102. 77 femeiască!”199 Apare nelipsitul îndemn la cultivarea valorilor spirituale, fiindcă „ce frumusețe ascunde în ea o vorbă iscusită, spusă la timpul potrivit”200. Așa va face și spirituala și manierata Oretta, cea care, cu diplomație, îl va sfătui pe un cavaler din suita sa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Cavalerul însuși devenea exponentul unei civilizații conștiente de propriul apus, nu fără o urmă de regret din partea autorului, ce realizează totuși caracterul desuet al cavalerismului care nu își mai afla loc într-o societate doritoare să se emancipeze. Ironia chauceriană, nelipsită, vine din anacronism, asistăm la un cavalerism căruia îi lipsește însă orice bază creștină, și aici se dezvoltă satira centrală a istorisirii: o poveste de dragoste în maniera literaturii cavalerești este situată în cadrul unei rame epice clasice. Personajele acționează potrivit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lovit inițial, revine în forță și îl bate pe Năstase, un jandarm îl bate pe Țugurlan. Țugurlan bate în final jandarmul și îi confiscă pușca. Un pândar trage un cartuș de sare în Achim Moromete. Acesta îi crapă capul cu nelipsita bâtă și îi distruge pușca. Ilie Moromete privește impasibil cum fiul său Paraschiv își bate sora. Aceasta protestează, iar tatăl o lovește în cap. Ulterior, Ilie își pregătește meticulos un ciomag și își bate fiii care pregăteau o trădare a
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
a prieteniei dintre cățelul Blacky și motanul Sică te face să te rușinezi că aparții rasei umane. Am încercat s-o citesc pisicii mele Augusta, dar până și ea a fugit pe fereastră după două paragrafe. Tâmpeniile invadează chiar și nelipsita integramă a revistei. Definiții rebusistice dificile ca „Elena Ene”, având răspunsul „EE”, sunt biruite de altele, mai subtile, precum „gură de porc” cu răspunsul poetic „Rât”. Ceea ce este înnebunitor la revistele cu, despre și pentru doamne este raportul extrem de dezavantajos
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Rainea, Sanda Galan. Substanțial a fost efortul care și l‐a adus apreciatul inginer Cezar Zugravu. Cu prilejul sărbătoririi a 10 ani de activitate a ziarului Rulmentul, în articolul „Răsfoind colecția” Constantin Clisu evidenția pe semnatarii articolelor care au fost nelipsiți: „Nicolae Rainea, Eliade Solomon, Sandu Tacu, Mihai Ivan, Maria Bunica, Maria Petrea, Cornel Văleanu, Emil Iovu, Laurențiu Gheorghiu, Grigore Diaconu, C.I. Voinescu, Lacea Nicolae, Ene Jalbă și adaugă: „se cuvine a amin ti pentru efortul deosebit în editarea gazetei, pe
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Oprișan, I. Păpădie), Împreună cu Georgeta Tamaș (G. Clujanu), Margareta Brehoi, Aurel Stanciu (S. Vrânceanu, A.S.Grigoraș), Natalia Dănăilă. Continuă activitatea de gazetar: O. Gâlea, Teodor Volf, 184 Valeriu Galeru, C. Stoicescu, C. Tănase, Marcel Albescu, Margareta Dănăilă, Maria Enescu. Sunt nelipsiți corespondenții: Carol Bora, Ion Bolea, Constantin Clisu, V. Tămășanu, C. Zontea, Marin Romel. Calitatea grafică este sup erioară. Paginile literar‐ artistice apar cu mai multă regularitate și au un conținut mai bogat și de substanță. Scriu în ele prof. C
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
școli secundare de fete în Bârlad”, de Gh. Ghibănescu; „Țăranul și boierul român față cu politica rusească în secolul XVIII”, de G. Constantinescu R.; „Metodul și învățământul intuitiv”, de E. Apostolescu. Apoi număr de num ăr ‐ Buletin pedagogic, bibliografie și... nelipsitul editor ial semnat de S. M. 340 Haliță, dar și folclor... Numărul 2 al revistei (15 mai 1887) publică: „D in ale școlii primare”,de S.M. Haliță” și „Literatura populară” de Gh. Ghibănescu, dar și informația că în toamna anul ui
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Creangă”, „Miron Costin”, „Vestitorul satelor”, necruțân du‐și nici un sacrificiu”, Mihail Sadoveanu, Alexandr u Vlahuță, Ilarie Chendi, Eugen Lovinescu, Mihail Dragomirescu, d ar și rubrica „Însemnări” sau „Răspunsuri” către cititori, deosebit de aglomerată, care, indiferent de dimensiuni, o semna tot Tutoveanu. Nelipsite din cuprins erau „Cronica literară” și „Corespondența literară” În revistă au semnat: G. Tutoveanu, G. Pallady, D. Fărcășanu, Syilvia Pan (Natalia Pașa), Zoe G. Frasin, N.N. Lenguceanu, Virgil Duiculescu, Vasile Damaschin (care răspundea și de grafica publicației, dar a inițiat
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
I se cere, uneori, "o neutralitate imposibilă"64 pentru că, din rațiuni didactice, este obligat să simplifice, să ierarhizeze, să limiteze, să elimine, să personifice, să idealizeze, să "coloreze", să convingă. Iar presiunile extrașcolare (politice, financiare, editoriale, etc.) sunt și ele nelipsite. Lumea văzută prin pagini de manual rămâne, întotdeauna, "parțial fictivă" și arată "ceea ce societatea ar trebui să fie, nu ceea ce este cu adevărat"65. Înainte de a fi analizat ca instrument al memoriei istorice, manualul a fost criticat ca exponent al
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
reprezentări vizuale consacrate (cum a fost cazul cnezilor Gelu sau Menumorut), personajele secundare sau "poporul de rând" erau creionați în tiparul dârz al "realismului" socialist. Legendele onomastice (despre familia Corvineștilor) sau toponimice (despre București), pildele de tot felul, ca și nelipsitul dialog între povestitor și imaginarii săi nepoți au fost folosite de autor ca prilej de pendulare narativă între prezent și trecut, între lumi diferite, dar străbătute la fel de aceleași mesaje. În astfel de povestiri, istoria pare să fi fost doar luptă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
totodată, de a ocoli principala acuză adusă lecțiilor de istorie: că revarsă asupra cititorului șiruri nesfârșite de evenimente mediocre. În aceste pagini, grija de a evita deformările intenționate ale istoriei, așa cum s-au transmis ele prin vulgata istoriografică postbelică, este nelipsită. Astfel, problema continuității strămoșilor pe teritoriul României a fost sensibil relativizată și adusă în limitele unei plauzibilități avantajoase: după înfrângerea lui Decebal, romanii nu au ocupat un teritoriu pustiit căci, cu toate pierderile omenești sau retragerile în alte zone, pur
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
se pregătească "de pe acum", pentru a atrage cât mai mult public mai ales părinți ai elevilor și, eventual, pentru a extinde sărbătoarea la două zile, de vreme ce 24 ianuarie "va cădea într-o sâmbătă". Dintr-un anume scrupul științific, recomanda ca nelipsitele conferințe publice să fie "cât se poate de puțin declamatorii și să se întemeieze mult pe fapte"148, ceea ce sugerează că, de obicei, nu era chiar așa. Dar istoria celebrării anuale obligatorii a zilei de 24 ianuarie în școli începuse
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Asistăm la o istorie școlară tot mai "culturală", care a renunțat la parcursul pur evenimențial, de la un rege la altul și de la o bătălie la alta, conservând totuși o concepție predominant liniară asupra istoriei, exemplar rezumată în acele frize cronologice nelipsite din cărțile școlare. Vezi Dominique Borne, Une discipline d'enseignement, în Jean Claude Ruano-Borbalan (ed.), L'Histoire aujourd'hui, Auxerre, Éditions Sciences Humaines, 1999, p. 402. 292 Pierre Nora, Le retour de l'événement, p. 212. 293 Ibidem, p. 215
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
comicul de limbaj: calambururile lui Trimalchio stârnesc hazul dar tocmai pentru că nu sunt reușite, găselnițe personale, ci se datorează crasei ignoranțe care îi imprimă un statut de bufon, de măscărici. De aceea proverbe precum "Vinul stăpânului este recunoștința paharnicului" sunt nelipsite în afirmarea superiorității libertului față de sclavii lui. Dar măscăriciul este și principiul guvernator al întregului univers care se mișcă în jurul lui. Petronius nu este străin nici de parodierea întregii metode de ajungere la adevăr, de parodierea maieuticii socratice. Istorisirile sau
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unul dintre finaluri, Daniel se întoarce la locul traumei trecute, casa părinților săi executați pentru trădare, numai pentru a descoperi că viața este aici și mai grea decât cea cunoscută de el (...). Un alt final descrie înmormântarea surorii sale, cu nelipsitele rugăciuni plătite (...). Iar, într-un alt final, Daniel se află, în mai 1968, în biblioteca de la Columbia University și scrie dizertația/romanul/jurnalul/confesinea pe care o/îl citim, când i se spune Închide cartea, omule, căci revoluția a început
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care i-am câștigat la Loz în plic la care am adăugat toate economiile mele realizate în șapte ani de muncă". La intrarea magazinului tronează o vitrină frigorifică în care sunt prezentate diferituri tipuri de carne, mezeluri afumate, condimente și nelipsitele sărmăluțe. "Lumea continuă Babeiu, citată de Brunetto caută întotdeauna să creeze o imagine negativă. În schimb, comunitatea românească este alcătuită din membri care muncesc cu scopul de a trimite bani acasă, pentru ași construi un viitor și pentru a încerca
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
existe nici o distincție între oștirea lui Cristos (militia Christi) și cea a lumii (militia saeculi). Cu toate că începuse elaborarea teologiei războiului drept, curentul antimilitarist al creștinismului s-a stins, lucru mărturisit de altfel și de faptul că autenticitatea mesajului evanghelic este nelipsită de continuatorii săi profetici, îndeosebi printre călugării care caută să-și trăiască idealul creștin din primele veacuri dincolo de condiționările lumii. Nu pot fi uitate personalitățile hieratice ale lui Martin din Tours (316-397) și Paulin de Nola (355-431), primul abandonează armata
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
astfel creștinismul îi reabilita moral, prin doctrina egalității umane. 2. Participarea militarilor la răspândirea Evangheliei Armata romană nu a fost instrumentul principal al propagandei intensive a religiei creștine, deoarece nu a fost niciodată o religie de teren, ci un mijloc nelipsit de importanță în difuzarea sa extensivă. Propagarea extensivă a fost favorizată chiar de amplasarea strategică a legiunilor în punctele cele mai nevralgice ale Imperiului, în locurile cele mai disparate. Legiunile, de la 25 în timpul lui Tiberiu (14-37 p.Chr.), au ajuns
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
atitudini ale Bisericii față de serviciul militar. Încă din cursul secolului III, principiului rigorist potrivit căruia creștinul nu trebuie să intre în armată i s-a adăugat și acela care invita soldatul creștin să nu mai verse sânge: o atitudine contradictorie nelipsită de oportunism, la care se adăuga și canonul 3, al Concilium Arelatense (314), care îi condamna pe cei care în timp de pace arma proiciunt. Indiferența soldaților creștini față de atitudinile religioase ale împăratului a fost generală. Prezența crizelor de conștiință
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
două mari necropole, de la Bârlad-Valea Seacă și Mihălășeni, este edificator, mai ales pentru practicele funerare pe care le bănuim a fi existat la populația din sec. IV din această zonă a Europei, în care cana, ca instrument de băut era nelipsită atât în așezări cât și în necropole. Printre necropolele în care s-au descoperit căni atât fragmentare cât și întregi, putem aminti Mitreni, Dămienești, Izvoare, Târgșor, Iacobenii Vechi, Barcea-Galați, Lunca-Galați, Negrești-Vaslui Boluri Trei morminte din necropola de la Săbăoani din sec
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]