1,518 matches
-
se aprindeau în clipa în care Pangratty pășea într-o odaie, că datorită lor, adică datorită domnișoarei K.F. și prințului, cei doi salcîmi, arbori unici în Vladia, înfloreau a doua oară în luna octombrie, că dacă n-ar fi această nemaipomenită poveste de iubire toate viile din Vladia s-ar chirci, ar da mana viței în ele și ar fi mai cumplit decît atunci cînd a fost cu dezastrul filoxerei... Și cîte altele nu se mai spuneau, sprijinindu-se între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Avia, iar Air France lucra pe din două cu "zăpăciții" de la Băneasa. Dacă venea vorba de aviație pe undeva, în vreun salon ori chiar pe la vreun birou ministerial, se putea discuta serios cu date, kilometri, tone, cu nume de oameni nemaipomeniți, cu priorități universale în materie, dar pînă la urmă nu era vorba decît despre o dexteritate. Aviația, marina, chestiuni elegante și poate de viitor. Deocamdată, în mîna unor zăpăciți", nebuni de admirat, dar totuși nebuni. Ori măcar nebunateci. Pînă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ieri, după ce băuseră un marghiloman la aceeași masă. Dar, în fapt, trecuseră cinci ani, timp în care poate nici nu se mai gîndiseră unul la celălalt. Șerban Pangratty îi arătă din privire grupul în mijlocul căruia Balbo continua să descrie o nemaipomenită bătălie aeriană. Se auzeau pînă la el cuvintele și felul în care imita Balbo înfruntarea "Scende, looping, tatatata, e poi un altro viene di fronte..." "Ți-a fost prezentat?" Bîlbîie ridică mirat din sprîncene, în toată zăpăceala aceea, erau aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ușor. Oricîtă experiență ar fi avut, cu Pangratty nu-i mergea. Nu reușea să-și ascundă gîndul, nu reușea să pară indiferent, doar curios și nu interesat. "E nemaipomenit, domnule! Întîi și întîi pentru că e un aviator! Toți aviatorii sînt nemaipomeniți! Sau ai cumva altă credință? Cum era să creadă altceva? Doar singurul aviator pe care-l cunoscuse în toată viața lui nu era altul decît Pangratty! Și oricum ar fi luat-o, Pangratty era un bărbat nemaipomenit. Vremea cît trăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Toți aviatorii sînt nemaipomeniți! Sau ai cumva altă credință? Cum era să creadă altceva? Doar singurul aviator pe care-l cunoscuse în toată viața lui nu era altul decît Pangratty! Și oricum ar fi luat-o, Pangratty era un bărbat nemaipomenit. Vremea cît trăise în Vladia, în preajma lui, atîta cîtă fusese, o toamnă și o iarnă, i s-a părut cea mai plină. Cum anume, în ce fel plină nu putea spune, dar cu toată convingerea putea spune că fusese așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aceste lucruri atunci cînd te aflai în ele, însă mai tîrziu, după aceea... "Și în al doilea rînd, Balbo are o obsesie. Este dominat de un gînd, domnule Leonard, iar toți cei care se află în puterea unei idei sînt nemaipomeniți. Asta este un lucru știut, toți cei care sînt stăpîniți de un singur gînd în toate pe cîte le fac sfîrșesc într-un mod înălțător... Am spus, așa, înălțător, ca să evit un alt cuvînt, poate cel mai potrivit, dar, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să audă din nou larma glasurilor, muzica, clinchetul paharelor. Fusese ca într-un vis, discuția îl acaparase într-atît, încît se rupsese cu totul din context. Avea intuiția că dăduse de un fir. De firul principal. Mai departe urma o încîlceală nemaipomenită, dar Basarab Cantacuzino și ceea ce spusese acesta erau firul de care se putea prinde cu amîndouă mîinile. Și de ce nu? În fond, toată petrecerea, invitații, deci și selecția lor aparțineau lui Cantacuzino. Basarab Cantacuzino știa mai bine decît oricine de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la fiecare clipă de liniște, de răgaz. Se trezea dimineața neliniștit. Avea un gust amar în cerul gurii, dar asta nu conta, grav era că se trezea singur în odaie. Era singur în încăperea uriașă care altădată i se păruse nemaipomenită, avea ferestre înguste și înalte, ca de catedrală, care dădeau în parc, pînă în primăvara acelui an erau în dreptul lui doi plopi negri, subțiri, foșnitori, înalți, doi plopi pe care îi pusese cu mîna lui și se bucurase că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
păhărelele cam nespălate, dar prea mult nu puteai cere de la Sandu Bercu. Radul Popianu stătea între cei doi privind cînd la unul, cînd la celălalt, nu arătau a fi suferinzi, preocupați da, stînjeniți chiar de explozia lui de familiaritate. "Bărbat nemaipomenit Șerban Pangratty, cît a stat la noi, ultima dată am tras niște chefuri de pomină, nu l-am văzut niciodată beat, nici măcar amețit, știe să se stăpînească, domnilor, os domnesc, ce mai. Cum o mai duce cu sănătatea?" Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
respirația, se cam lenevise, treaba i-o făcea "garda civică" și el începuse să se îngrașe. "Nu eram sigur că..." N-apucă să termine ce avea de spus. Domnișoara K. F. s-a întors împreună cu balansoarul împletit din nuiele, era nemaipomenită, o frumusețe severă, interogativă. îmbrăcată, de astă dată, în alb, toată numai dantele, panglici și funde, chiar era ieșită dintr-un basm. "Frumoasa din pădurea adormită", se gîndi și aproape că roși. Îi treceau tot felul de prostii prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doar are dreptul la titlu și nici un alt fel de privilegiu, așa cum se întîmpla cu Pangratty. Bîlbîie l-a privit foarte, foarte ciudat, putea să jure că într-o clipă lumea s-a întors pe dos pentru el, o curiozitate nemaipomenită se vedea pe fața lui, în vreme ce în ochi apăruseră semnele unei frici de nestăpînit, aproape animalică. "Un prinț adevărat?" Radul Popianu a înclinat din cap, știa el ce știa, despre astfel de lucruri e mai bine să nu vorbești. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Pentru Blibîie era limpede, nu el, ci Popianu risca enorm în. această situație. Nici nu știa ce sfat să-i dea. Oricum, Popianu aparținea altui Serviciu decît el, cu regulile și măsurile sale. Dar ceea ce-i spusese avea o valoare nemaipomenită și se lega atît de bine de "cazul" său, încît îi era teamă să nu fie o simplă potriveală, o coincidența stupidă, mai ales potrivirea de nume Stoicescu la Vladia, Stoicescu în casa lui Basarab Cantacuzino, la recepția oferită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Alb. Mihai Mihail înțelegea foarte bine că nu erau decît niște caraghioși, dar tot atît de bine știa că îndeobște caraghioșii pot provoca tragedii incontrolabile. Tot carnavalul fasciei putea deveni peste noapte, ajungea un ordin cu acest conținut!, o primejdie nemaipomenită pentru întreaga construcție de stat a Țării. Pomenirea unor nume atît de importante cum erau cel al șefului Jandarmeriei Bucureștilor ori cel al șefului Marelui Stat Major, ori apariția, e drept, fugară, a generalului Broșteanu în cercul ofițerilor cu gărgăuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ei admirația pentru curajul lui de a vorbi despre asemenea lucruri. Fața lui caraghioasă, croită parcă din piele de șopârlă care se încrețea toată la fiecare mișcare a buzelor, se liniștea pentru moment. Uneori, ca să-l zgândăr, mă prefăceam: "Ești nemaipomenit, Domnule Andrei, de unde ai aflat-o și pe asta?" "Mă privește", se umfla el în pene. Dar erau și dăți când n-aveam răbdare. "Azi n-am timp, mă grăbesc". Atunci se uita la mine dezamăgit și revoltat, de parcă turnasem
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Pe lângă noi se aciuase și o fată, o jurnalistă din Sighet. Când am ajuns, după vreo două zile, în satul lui Groșan, am golit ce mai rămăsese în damigeană, înfulecând în același timp tot felul de bunătăți, printre care și nemaipomenitele plăcinte cu varză, apoi m-am culcat și am dormit neîntors 24 de ore. Asta zic și eu documentare! Cotidianul, 8 septembrie 2001 Tineri și bătrâni Mai mult logic decât cronologic - și de ce nu din amândouă punctele de vedere? -, tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
face redacția reclamă, și-i cred, că doar au moștenit abonamentele vechii Scântei, iar cititorul român e ca englezul: conservator. M-am uitat și peste numere mai vechi citind, bineînțeles, în diagonală... Și ce-mi cade sub ochi! O știre nemaipomenită! „Unul din 24 de americani va fi recrutat de Administrația Bush pentru a deveni informator.” În lupta sa împotriva terorismului, actualul președinte al celui mai puternic stat din lume a hotărât să organizeze un „sistem de prevenire” bazat pe informatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
trebuie să vă întrebați prea mult cu ce aduce această boală, pentru că vă voi lumina imediat: schema, categorie generală care subîntinde graficul, este o prezență sine qua non în orice emisiune japoneză, de la programele de știri, unde abundă (cu o nemaipomenită savoare în încercarea de a atinge perfecțiunea graficului, la emisiunile meteo) până la infinitele programe culinare sau de divertisment. Pentru orice subiect pus în discuție, prezentatorul, ca un prestidigitator bine antrenat, scoate repede de sub masă, de la spate, de după perdea, din tavan
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
le lăsase în urma ei în acea casă, auzea glasul ascuțit al celeilalte femei răsunând prin toate încăperile, întrebând și dând ordine, cântând de una singură, strigându-i menajerei că vrea cutare sau cutare lucru, scotocind peste tot. Prinsese un curaj nemaipomenit în ultimele săptămâni, se simțea deja la ea acasă, mai înainte venea în cursul zilei și pleca noaptea târziu, probabil spre vreo margine a Bucureștilor, acum rămânea peste noapte. Oricum era cu totul alta decât în prima zi când, întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
răspunde, iese din camera lui. „A sunat băiatu-meu, zice că nu știu ce ședință i-au pus mâine dimineață și nu mai poate merge cu mine.“ „Nici o problemă!“ „Adică mergi tu?“ „Doar dacă nu vreți să vă ducă vreun tip mai nemaipomenit ca mine, deși mă îndoiesc că există. Și, dacă există, nu-l găsiți până mâine.“ „Ești nebun! Să te scol?“ „Cred că o să fie invers. La șapte o să fim acolo, așa cum trebuie. Colentina nu-i departe.“ Încă n-are somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spital în care stă și așteaptă încă nu știe ce anume, din moment ce nu se putuse stăpâni să nu i le povestească lui Andrei Vlădescu zilele trecute, uimindu-se ea însăși de felul cum povestea. Trebuie că a avut un curaj nemaipomenit - îi spunea, iar el stătea în dreptul ușii-fereastră legănându-se, cu mâinile la spate și uitându-se țintă, fără să scoată o vorbă, știind că doar așa, neîntrerupând-o și lăsând-o să facă și pauze și să se întoarcă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întoarcă asupra frazelor și faptelor povestite, să le limpezească ori chiar să le nege, până când faptele vor fi căpătat conturul dorit, nu întotdeauna cel mai nimerit, dar foarte pline de sevă tocmai de asta - trebuie să fi avut un curaj nemaipomenit să ia doar un cufăr, nici măcar mare, ceva mai răsărit decât o valiză de lemn cu care se duc recruții la oaste, și un geamantan, nu din cele mai bune, pe acelea le-a lăsat în casă neatinse, ci unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
toate zvâcnirile acelei ființe încă nenăscute, dar deja cutremurător de dragă, acum are șapte luni, mâine o să aibă șapte luni și o zi, poimâine o să aibă opt luni, apoi un an, zece, e al meu și va fi cel mai nemaipomenit, desigur. Așteptând, în ’36, în ’38 chiar, în toamna lui ’40 și în iarna care i-a urmat, în fiecare seară cu spaime reînnoite, să i se întoarcă soțul acasă, când bântuiau nebunii, derbedeii, zurbagiii, toată pleava orașului, distrugând magazine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
când ai ei ședeau în fața televizorului, în camera de alături. „Din moment ce te iubesc, trebuie să știi totul despre mine, îi spunea. Să știi cum arăt în fiecare părticică, ce vreau și ce-am făcut până acum. Papá e un bărbat nemaipomenit, mi-ar face toate poftele, m-a învățat tot ce știa mai de preț, îl ador. Dar e molâu și tot ce își dorește este să vină seara mai repede, să-și ungă încheieturile cu nămol, să se întindă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în vis: dar era condusă - nu ca înainte, alunecând și incapabilă să se prindă de ceva, prăbușindu-se în nesimțire, ci condusă cu adevărat - pe un drum ca oricare altul, nu înțelegea de cine, dar acel cineva avea o forță nemaipomenită de atracție, încât își simțea picioarele înaintând nesigure, bucăți de fier atrase de un magnet, într-un spațiu nedefinit ce doar după o vreme a devenit șir de încăperi deschizându-se una în cealaltă, foarte largi, cu pereții din sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
păstrat înregistrări cu Leonard, dar nici pe astea le căuta, și cu alți tenori, dar nici pe astea nu le căuta. În urechi îi răsună un scârțâit nesigur de vioară și glasul subțire, sincopat, rupt parcă uneori, hodorogit al țiganului nemaipomenit care înnebunise Bucureștii. Zavaidoc. Asta căuta. A apucat-o dintr-odată un dor să-l audă cântând, își amintea sala de concert în care fusese cu o jumătate de secol în urmă, își amintea vorbele lui de iubire, ca și cum nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]