2,109 matches
-
mulțimea corului În fața cetății la Theba (Sophocle, „Antigona”Ă. „Din toate minunile lumii nici una nu este așa de uimitoare ca omul. Cu ajutorul vânturilor năpraznice el spintecă valurile care mugesc În jurul lui. Pe cea mai mare divinitate, Pământul cel neschimbător și neobosit, el Îl brăzdează În fiecare an și Îl răscolește cu plugul. La fel știe să atragă și să Încurce În ochiurile lanțului neamul zburător al păsărilor, animalele sălbatice și peștii mărilor. Prin vicleșugul lui stăpânește fiarele codrului și se pricepe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mele călătorii, am profitat de fiecare ocazie, dedicându-mă cu toată atenția examinării ultimelor sisteme medicale apărute și experimentării diverselor medicamente, cunoscute sau nu practicanților. Fără a fi impulsionat de rațiuni egoiste, prezint acum cititorilor rezultatele acestor cercetări purtate cu neobosită perseverență de-a lungul vremii. Mărturisesc că nu sunt un adept al ideii de sistem; intenția și sarcina mea este aceea de a contribui la diminuarea suferințelor umanității și de a Îmbogăți știința atât timp cât Îmi va sta În putere. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
direct și complet coloniale, inaccesibile la acea dată În Principatele noastre, căci prima lege românească pentru Încurajarea industriei zahărului e din 1873, an În care se Înființează și pulberăriile de la Cotroceni și Târgușorul Vechi 4. Înainte de 1860, medic prodigios și neobosit, Honigberger pare să fi recuperat multitudinea și varietatea călătoriilor spre India Într-o radiografie compensatoare a Întâlnirii concrete dintre cele două civilizații. Ultimele două traversări continentale vor fi aproape În exclusivitate datorate preocupărilor sale medicale; În 1867, la 72 de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
deplângea deunăzi deteriorarea interesului pentru indianistică În India și În Europa, considerând deplorabilă calitatea majorității cercetărilor efectuate de generația sa1. Dar interesul pentru Panjab va spori mai ales grație unor inițiative cum este aceea a lui Honigberger. Jules Mohl, secretarul neobosit și necruțător al Société Asiatique- și chiar al ideii de orientalistică În secolul al XIX-lea2 -, semnala În unul dintre celebrele rapoarte anuale de la Paris (redactate fără Întrerupere Între 1840 și 1867) că „s-a format la Lahore o asociație pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cum se judecă”, concluzia era că testul a dovedit „anarhia culturală în care ne zbatem” și implicit misiunea uriașă ce revenea „muncii intelectuale”, întru maturizarea mentalului public. Ambiția redactorului revistei, în direcția creșterii nivelului de cultură politică și intelectuală, e neobosită. La pagina întâi, teoretică, Camil Petrescu, în postură de ideolog, sociolog și politolog, semnează toate editorialele revistei, printre care: Muncitorii intelectuali și ideea de clasă: (1) Cum s-a creat burghezia noastră, (2) Naționalismul burgheziei în industrie și naționalismul ei
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
Societatea Presei Române la Congresul Orientaliștilor, desfășurat, sub președinția lui Angelo De Gubernatis, la Roma (1899), a organizat, în capitala Franței, Congresul pentru Pace al Uniunii Universale a Femeilor (1900), a participat la Congresul Latin (Paris, 1902) ș.a., fiind o neobosită propagandistă a cauzei românești. Este prezentă la toate întrunirile Societății Învățătorilor și are inițiativa introducerii școlii în aer liber. Datorită acțiunilor de binefacere a fost numită Maica Smara. În 1893 a scos „Altițe și bibiluri”, publicație literară, destinată deopotrivă studierii
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
timp scurt și cu efort minim (eficiența învățării). Învățarea matematicii este, alături de citit-scris, cea mai grea sarcină a învățământului primar. De aceea, nu se poate face oricum și cu orice. Complexitatea învățării matematice îl obligă pe învățător să fie un neobosit căutător și descoperitor de strategii didactice, de mijloace de învățământ prin care să facă cea mai grea activitate umană învățarea o necesitate, o sete mereu nepotolită de-a lungul întregii vieți a fiecărui trecător prin mâinile, mintea și sufletul dascălului
“Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar”. In: Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Science/369_a_637]
-
sfințit toate sălile castelului, după care Suveranii au iscălit, împreună cu toate personalitățile țării, următorul document transcris de însăși Regina Elisabeta cu litere ornate, pe o foaie de pergament: “Eu, Carol I, Domn și Rege , cu Elisabeta Regina, după o silință neobosită de doi ani, în luptă cu un tărâm nestatornic, străbătut de izvoare, izbutit am a pune la poalele Bucegiului, temelia acestei clădiri în anul Mântuirii 1875, iar al Domniei Noastre al IX-lea. Zidirea s-a oprit pe timpul războiului pentru
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
și - cu atât mai mult - construcțiile în pur imaginar și în „irealitatea senzorială” nu sunt tatonări ale unui începător care nu își găsește identitatea, ci încercări de salvare din indigența și ignominia contingenței. Identitatea lui e aceea a unui veșnic, neobosit și neliniștit căutător (Vladimir Streinu îl numea „poet al libertății”). De unde, marea frecvență și pondere a sideralului și neptunicului. Poet al ascensionalului, ca și al orizontului acvatic, el aici își caută identitatea: „Mi-e auzul larg spre culmi aeriene:/ e-
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
apărute în România înainte de exil, alături de o seamă de inedite (extrase din manuscrisele anilor ’50-’60) și de pagini publicate doar în reviste. Artizan marcant, în anii ’60, al sincronizării cu literatura universală modernă, șef de școală literară, ulterior franctiror neobosit pe frontul înnoirii prozei, precursor al textualismului optzecist, perfect integrat într-o literatură occidentală, Ț. a fost ignorat aproape două decenii în spațiul cultural de origine. De aceea, scrisul său din prima perioadă nu a putut exercita influența pe care
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
acela al Academiei Bârlădene - și scriitorii să fie găzduiți în periodice editate aici, chiar dacă de cele mai multe ori asemenea inițiative erau puse în operă cu enorme dificultăți. Dacă în activitatea de animator cultural, de întemeietor de reviste, T. dovedește un entuziasm neobosit, un elan deseori copleșitor, în poezia pe care o cultivă răzbate doar temperamentul său echilibrat, generând o lirică senină, armonioasă, în cea mai autentică manieră tradiționalistă. Deși contemporan cu cele mai „neliniștite” spirite ale veacului, el se apropie prin vers
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
nopții, București, 1987; Sonete din Nord, București, 1990; Ce mai e nou cu Apocalipsa, Timișoara, 1997; Climatul fulgerului, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Dan Ciachir, Un debut remarcabil, SPM, 1979, 470; Nicolae Ciobanu, Un elegiac modern, LCF, 1979, 14; Gheorghe Pituț, „Neobosita căutare a luminii”, LCF, 1979, 14; Ion Murgeanu, Ceva foarte aproape de torță, RMB, 1979, 10 864; Adrian Popescu, Ipostaze lirice, ST, 1979, 6; Laurențiu Ulici, Un poet..., RL, 1979, 25; Eugen Simion, Tineri poeți, RL, 1979, 33; George Vulturescu, Radu
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
Un critic, SPM, 1979, 432; Alexandru Piru, „Lecturi și rocade”, LCF, 1979, 28; Dobrescu, Foiletoane, I, 110-118; Florin Mugur, Profesiunea de scriitor, București, 1979, 252-275; Popescu, Cărți, 70-72; Grigurcu, Critici, 354-359; Marcea, Varietăți, 318-321; Edgar Papu, „Proiecte eșuate” și reveniri neobosite, LCF, 1985, 29; Florin Faifer, „Interviuri neconvenționale”, ALIL, t. XXIX, 1985; Fănuș Neagu, A doua carte cu prieteni, București, 1985, 143-146; Ilie Purcaru, Literatură și națiune, București, 1986, 59-73; Stănescu, Jurnal, III, 181-183; Nicolae Manolescu, Revizuiri (și nu prea), RL
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
muzică de Gabrielle Ferrari, s-a jucat pe scenele din Monte Carlo (1909) și Paris (1912). Se impune în lumea literelor franceze, trezind un binemeritat ecou și în presa din țară. În anii primului război mondial V. este o susținătoare neobosită a independenței României, în 1919 e numită membră în delegația pentru Conferința de Pace de la Paris, iar în 1920 i se încredințează reprezentarea țării în delegația la Societatea Națiunilor, unde două decenii se dedică unor misiuni culturale și unor acțiuni
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
-o între membrii de onoare în aceeași ședință în care e primită și Anna de Noailles, în 1927 patria adoptivă o recompensează cu Legiunea de Onoare, iar în 1933 e distinsă cu Ordinul Coroana României în grad de Mare Ofițer. Neobosită militantă pe tărâm cultural, V. a deschis în 1898 un salon literar în apartamentul său din Paris, în 1912 a fondat împreună cu N. Iorga, Dimitrie Gusti, O. Goga ș.a. Cercul Analelor din București - importantă instituție a Conferințelor franco-române, afiliată la
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
Iov, Eugen Boureanul. Dramaturgia e ilustrată de Scarlat Froda și de N. Porsenna (un fragment din „viziunea eroică în versuri” Vulturul). Eseu și istorie literară semnează C. Alexandrescu (Iașul și Caragiale, cu ocazia comemorării dramaturgului la Teatrul Național din Iași), neobositul Octavian Moșescu, sub identitatea C. Viroagă (Un poet tânăr: Al. Sihleanu, Ion Păun-Pincio). De menționat comentariul lui Stelian I. Constantinescu (directorul revistei „Farul” din Dorohoi) la ideile despre artă ale lui Marie-Jean Guyau, ca și debutul cu versuri al tinerei
VESTALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290505_a_291834]
-
sufletească dintre toate femeile, fără deosebire de clasă sau avere”. Se urmărește cu atenție mișcarea feministă din țară, cititorii fiind informați cu privire la activitatea asociațiilor din Brașov, Timișoara, Galați, Constanța sau despre congresele feministe din străinătate. Multe editoriale sunt scrise de neobosita Maria Dimitriu-Castano, care imprimă publicației ținută intelectuală. Z.n. face cunoscute o serie de personalități din țară și de peste hotare, în special militante pentru drepturile femeii, ca Irina Duka, Edith Cavell, Doamna de Sévigné, Ellen Key, Maria Bașkirțev, Ștefania Mărăcineanu
ZIARUL NOSTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290735_a_292064]
-
mai negre fanatisme, stăpânit de instinctualitate și bizuindu-se pe „solidaritatea pumnilor” (Tipul politic, Ciomagul candid). Înrudit cu el este patronul „omnicompetent”, care se vrea lingușit, maestru al tuturor „învârtelilor” și al corupției (La minister) sau parvenitul versatil, oportunist, precum „neobositul Monsieur Mitică”, cel care susține că „România a realizat cu exces democrația”, de unde s-ar trage toate relele. În alte variante acesta e „mitocănașul parizianizat”, „încarnare a mediocrității meridionale” (Băiat deștept), superficial și prezumțios, diletant, snob, cu dispreț față de inteligența
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
apare în 1955. În volumele de reportaje ale lui P. - Lauda tinereții. Cronică de reporter de pe șantierul Salva -Vișeu (1956), Paralela 45 (I, 1958; Premiul Academiei RSR, II-III, 1970-1981), Anul 15 (1959) sau Ore calde (1962) -, cu stilul festivist și neobosit entuziast al speciei în epoca socialistă, se înfățișează realitatea din perspectiva propagandei oficiale. Paginile dovedesc totuși verva publicistului atent la cotidian, ca și acuitatea prozatorului capabil să reconstituie dimensiunea morală sau simbolică a evenimentelor și să schițeze profiluri pregnante. Între
POP-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
vitalistă și umanitaristă. Începând cu poeme de avangardă cuminți, ca în Alfabet (1939), sau cu poezii foclorizante, ca în Leroi-ler (1941), va trece după 1944, și pentru că avea o mare ușurință a versificației, către poezia epică festivistă, lozincardă: Tuturor (1948), Neobosita laudă (1969) ș.a. Cu un simț critic notabil și cu o conștiință lucidă a uzurii în timp, poetul se antologhează parcimonios în volumul Poeme. 1931-1965 (1965) și mai ales în Puterea iubirii (1971). Proza însă, cultivată cu precădere după 1960
POPESCU-25. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
putință, București, 1945; Se ridică ceața, București, 1945; Critice, vol. I: Realități și exigențe literare, București, 1947; Tuturor, București, 1948; Premieră de gală, București, 1957; Poeme. 1931-1965, pref. Silvian Iosifescu, București, 1965; Pașala, București, 1968; Adio, Xenia Vilari, București, 1969; Neobosita laudă, București, 1969; Nestematele unelte, București, 1969; Van Dyck, București, 1969; Michelangelo. Vremea, omul, opera, București, 1970; Imnuri, București, 1971; Puterea iubirii, București, 1971; Ascuns, București, 1972; Un pitic cât un ibric, București, 1972; Poeme cu soldați, București, 1972; Zăpezi
POPESCU-25. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
un autodidact, nu dintre cei mai înzestrați - nu a fost un obstacol în fața acestor poziții. În perioada 1947-1954, M. era pentru domeniile ideologic, cultural, de creație literar-artistică, jurnalistic etc. un personaj important și temut, un executant energic și devotat, autoritar, neobosit și entuziast, supraveghetor, evaluator și păstrător al rectitudinii ideologice, și nu un ideolog propriu-zis. Era o adevărată „sperietoare” pentru scriitori în perioada dur dogmatică, stalinistă a regimului totalitar comunist. A publicat volume de critică și ideologie literară, însemnări de călătorie
MORARU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
și cu componentă erotică. Protagonistul este un ziarist care, intrat oarecum în grațiile unui membru al nomenclaturii, e martor la un suspect accident de vânătoare, devine apoi iubitul victimei accidentului (o balerină) și, pe de altă parte, un fel de neobosit investigator pe cont propriu al adevărului. Narațiunea se încheie, printr-un fel de buclă textuală, cu propriul său început (accidentul de vânătoare), dar prozatorul izbutește între timp să construiască tabloul destul de veridic - chiar dacă marcat de convenționalism - unor medii sociale și
NADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]
-
parabolei, RL, 1982, 49; Iorgulescu, Ceara, 205-214; Livescu, Scene, 157-159; Sever Avram, Retragerea Afroditei, „Dialog”, 1983, 4-5; Mircea Zaciu, Înțelesurile cordialității: „Polemici cordiale”, RL, 1983, 28; Gheorghe Grigurcu, „Polemici cordiale”, ST, 1983, 7; Steinhardt, Critică, 149-153, 242-244; Edgar Papu, O neobosită trăire, RITL, 1984, 3; Condurache, Portret, 84-87; Cristea, Modestie, 146-151; Manea, Contur, 153-160; Moraru, Textul, 145-149; Raicu, Fragmente, 407-410; Simion, Scriitori, III, 514-528; Al. Călinescu, Pe faleza de marmură, CRC, 1985, 21; Iorgulescu, Prezent, 131-140; Marcea, Atitudini, 116-119; Sorescu, Ușor
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
fizică și matematică la „Sf. Sava” și inspector, apoi director la Eforia Școalelor. În 1832, folosind și experiența sa apuseană, redactează un regulament al școlilor, care reprezintă cea dintâi încercare de organizare a învățământului în Țara Românească. Pentru strădania sa neobosită a fost recompensat în câteva rânduri, fiind făcut mare comis (1834), mare clucer (1841), agă (1851). A ocupat numeroase funcții administrative, iar din 1841 face parte din Obșteasca Adunare. În anul 1848 P., care fusese membru și în Comisia pentru
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]