1,289 matches
-
Și culegând expresii și forme din textele vechi religioase! Din acest punct de vedere, socialiștii sunt adevărați urmași ai lui Alecu Russo, care - mai mult decât oricare alt critic, decât chiar Kogălni-ceanu, căruia Russo îi bănuiește că întrebuințează prea multe neologisme în Steaua Dunării - a fost împotriva oricăror schimbări și înnoiri în limbă, rugîndu-se de no vatori să lase românilor "limba asta așa grecită, turcită", cum s-a format în cursul vremii 1 . Acest arhinaționalism lingvistic și literar al reprezentanților "proletariatului
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și că limba din el ar putea să devină limba urmașilor îi provoacă o adevărată spaimă 1 . Intrând în detalii, el recomandă Academiei să nu fie riguroasă în alegerea cuvintelor românești și în etimologism și să nu fie "prodigă" în neologisme 2. Să nu fie riguroasă în alegerea cuvintelor, căci slavonismele - mai ales de ele era vorba - sunt justificate prin uz, și dacă le-am alunga, am răpi originalitatea limbii române, care, în deosebire de alte limbi romanice (care sunt latine
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a doua slavone, traducerilor bisericești, și încă acele care fac parte din limba bisericească actuală nu trebuiesc înlocuite decât foarte încet, pentru că limba bisericească are un caracter venerabil, care cu greu poate fi atins 3 . Să nu fie "prodigă" în neologisme, căci nu sunt necesare decât acele neologisme, care denumesc idei ori lucruri 1 Scrieri literare și istorice, II, p. 320, 330, 370, 405. ăIbrăileanu citează și trimite la ediția în trei volume, Buc., Socec. Trimiterile de mai sus se referă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
acele care fac parte din limba bisericească actuală nu trebuiesc înlocuite decât foarte încet, pentru că limba bisericească are un caracter venerabil, care cu greu poate fi atins 3 . Să nu fie "prodigă" în neologisme, căci nu sunt necesare decât acele neologisme, care denumesc idei ori lucruri 1 Scrieri literare și istorice, II, p. 320, 330, 370, 405. ăIbrăileanu citează și trimite la ediția în trei volume, Buc., Socec. Trimiterile de mai sus se referă la studiile: Dicționarul limbei romane, 1871, Prandiu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
e un creator, desigur (afară decât în Dan), dar proza lui a fost un instrument de îmbogățire și rectificare a limbii literare, prin introducerea, cu gust, a elementelor populare în stilul cult, prin introducerea, cu îndrăzneală, dar cu tact, a neologismelor în limbă și prin grija de perfecțiune a formei. Iar Eminescu, în Făt-Frumos din lacrimă și mai ales în Sărmanul Dionis, a creat stilul "artistic" al prozei, stilul care nu spune, ci arată, care traduce în culori și imagini - care
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și propoziții. Din acest sistem sintactic..." (p. 202). Pe de altă parte, în capitolul Stilistica, se afirmă: Putem scrie gramatica unei opere literare sau a oricărui grup de opere, începând cu fonologia și morfologia, continuând cu vocabularul (barbarisme, provincialisme, arhaisme, neologisme) și terminând cu sintaxa (de exemplu, inversiunea, antiteza și paralelismele)" (p. 233). Citatele dovedesc o anumită fluctuație a limitelor stratului al doilea, deoarece primul se referă la unități "de sens" (== semantice) și sintactice, iar celălalt, vorbind de gramatica poeziei, include
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
se referă la nivelul morfosintactic al expresiei și, eventual, ar putea include și pe cel lexical, în sensul stabilit în citatul al doilea de mai sus. A analiza cuvintele din punct de vedere lexical înseamnă a studia proveniența lor istorică (neologism sau arhaism, turcism sau galicism etc.), nu a studia sensul lor propriu-zis (sens propriu sau sens figurat, și aici, sens metaforic, simbolic etc.). Acest din urmă aspect este urmărit exclusiv de semantică. De aceea, cred că Wellek și Warren se
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
zero" - a tiparului flexionar feminin [sg. vocală accentuată - pl. -le; exemplu: basma - basmale, canapea - canapele)] sau a celui neutru [ĭu - iĭ; exemplu: consiliu - consilii, remediu - remedii]). În evaluarea unui tipar productiv și puternic, rolul cel mai important revine deschiderii față de neologism în general și față de împrumut în special, deschidere măsurabilă, pe de o parte, prin numărul de noi intrări în diversele tipuri de dicționare recente, iar, pe de alta, prin numărul de noi apariții în texte cât mai variate. Evident că
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
depășește, ca inventar și ca procente, fondul vechi: în DEX 1975, dintr-un total de 5837 de verbe, 2944 (50,44%) aparțin fondului vechi, iar 2843 (49,56%), fondului neologic; în DOOM2 2005 se constată o inversare a procentelor în favoarea neologismelor: din totalul de 6130 de verbe înregistrate, 3037 (49,54%) sunt vechi, iar 3093 (50,46%) sunt neologice. 2.1. Productivitatea tipurilor de conjugare Problema productivității tipurilor de conjugare (cele patru conjugări din gramatica tradițională) s-a pus dintotdeauna numai
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
exige, a inflige, a subdivide, a transcende. Confirmând observațiile de mai sus, DOOM2 înregistrează 10 intrări noi aparținând tipului III, dintre care 8 au bază în verbe mai vechi și numai 2, ambele defective (a accede și a transcende), sunt neologisme propriu-zise. 2.2.4. Verbele în -i și în -î Deși toate clasele și subclasele de verbe cu sufixe de infinitiv -i sau -î sunt grupate sub tipul IV, situația lor este diferită. (a) Clasa 1 (tipul fugi) cuprinde verbe
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
0,36% față de 0,38%. Dacă se detaliază analiza, acceptându-se existența a două subclase (tipul oferi, cu omonimia 3 = 6 și tipul sui, cu omonimia suplimentară 1 = 2), se constată că tipul oferi, diferi este slab reprezentat în rândul neologismelor (a absolvi, a conferi, a deferi, a diferi, a oferi, a referi), pe când tipul fonetic sui, atribui acoperă cele mai multe verbe neologice (a atribui, a constitui, a contribui, a destitui, a distribui, a institui, a reatribui, a reconstitui, a redistribui, substitui
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
productivă, productivitatea având ca sursă numai subclasa cu omonimia suplimentară 1 = 2. Clasa 3, foarte importantă ca pondere pentru ansamblul verbelor românești, foarte productivă pentru stadiul mai vechi de limbă, este în scădere în limba actuală, atât pentru că foarte puține neologisme o preferă, cât și pentru că multe dintre verbele vechi au uz limitat în limba actuală (vezi supra, 2.2.4). RELAȚIA DINTRE NORMĂ ȘI UZ. REZULTATELE ANCHETELOR LINGVISTICE ADINA DRAGOMIRESCU 1. ASPECTE METODOLOGICE Dacă analiza statistică a verbelor din DOOM2
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
al limbii române, București, Editura Niculescu, 2007. DLR = Dicționarul limbii române, serie nouă, tomurile VI-XIV (literele M-Z), tomul I, partea a 3-a și a 4-a, București, Editura Academiei, 1965-2006. DN = F. Marcu, C. Maneca, Dicționar de neologisme, București, Editura Academiei, 1986. DOOM1 = Academia Republicii Socialiste România, Institutul de Lingvistică al Universității București Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM), redactor responsabil: M. Avram, București, Editura Academiei Române, 1982. DOOM2 = Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al.
[Corola-publishinghouse/Science/85033_a_85819]
-
I: 1957. LLR = "Limba și literatura română", București, Societatea de Științe Filologice, anul I: 1972. LR = "Limba română", București, Editura Academiei Române, anul I: 1952. MDA = Micul Dicționar Academic, I-IV, București, Editura Academiei Române, 2001-2003. MDN = F. Marcu, Marele dicționar de neologisme, București, Editura Saeculum, 2000. MGD = H. Broekhuis, E. Keizer, M. Den Dikken, "Nouns and Noun Phrases", I−II, în H. Broekhuis, E. Keizer (eds.), Modern Grammar of Dutch. Occasional Papers, 4, Tilburg, Van Riemsdijk & Broekhuis, 2003. NODEX = Noul dicționar explicativ
[Corola-publishinghouse/Science/85033_a_85819]
-
provinciei întregi, donjuanul conte Przewicki, popa Vasile Cociorvă, lăutarul evreu Lemeș, cârciumarul Aizic, doica Irina, vechilul Alexandru, vizitiul Dumitru ș.a., dar și prin comentarii sociologice. Carențelor de acest fel li se adaugă altele, din sfera lexicului, unde sunt frecvente rusisme, neologisme tehnice, cu efect de prețiozitate, ca și cuvinte sau forme improprii, rămase în număr mare chiar și după intervenția „stilizatorilor”. Portretele Smaragdei și al lui Iorgu Răutu, ca și fresca de mediu sunt substanțial completate în volumul al doilea al
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
și al vânătorii (Nicolae Manolescu). S. a tradus din Shakespeare, Emerson, Corneille, Balzac, Proust, Gustave Le Bon, Mohammed Dib. Iubitor al cuvântului, totodată riguros exact, dar și rar, prevăzut cu un vocabular bogat, în care se învecinează seva rurală cu neologismul conceptual, criticul își trage satisfacția scrisului din dibacele izbutiri filologice. E la d-sa o anumită prețiozitate, totdeauna trează, adică trecută prin filtrul reflecției, dar oricum, o căutare, când de cuvinte cu circulație restrânsă, când de folosire a lor foarte
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
unele în proză, altele în versuri și fiecare de altă factură stilistică, având ca ramă pretextul manuscrisului găsit - ar fi povestirea, iar diferența specifică - pastișa cu efecte comice a stilului cronicăresc și a graiului moldovean, întrețesute ingenios, dar nesilit cu neologismul tehnic (oenologic și gastronomic) și cu citatul erudit. T. este un artist al cuvântului, un voluptuos al miresmelor fonetice și lexicale și un virtuoz al compoziției intertextuale. Rezultatul acestui joc livresc și al întâlnirii pseudodocumentului cu fantezia este imaginea unei
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
drama liturgică fiind însoțită de spectacolul laic. Personajelor care participă la realizarea jocului - Paiața, Moș Gheorghe, Iaurgiul, Bragagiul, Vânătorul, Ursarul, Popa ș.a. - li se adaugă, în variantele moldovenești, Gacița și Napoleon Bonaparte. Păpușile folosesc o limbă pestriță, în care idiotismele, neologismele neasimilate, provincialismele și barbarismele abundă, contribuind la satirizarea personajelor. Paiața (Vasilache) reprezintă înțelepciunea populară și poate fi comparată cu vestitele păpuși Petrușka și Kuparek. Prin spiritul lui satiric, acest teatru a dat mult de furcă autorităților. Variantele cele mai cunoscute
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
ce amintesc de creația lui Alexandru Flechtenmacher și Eduard Caudella sau de romanțele, cântecele ostășești și imnurile școlare ale vremii. Drama este liniară, cu un decor sumar, iar vocabularul abundă în expresii deformate mai ales prin lipsa de asimilare a neologismelor. Pe schema spectacolului cu Iancu Jianu se va constitui întregul repertoriu al teatrului de haiduci și de hoți, care cuprinde un mare număr de nume: Bujor, Groza, Gruia, Novac, Păunaș, Radu, Roșu, Coroi, Dragul Florilor, Făgurel, Grigoraș, Merișor, Palenciuc, Terente
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
am verificat cu textul aflat în volumul Fă-mă, tată, să-ți seamăn sau Generația actuală din generația trecută de C. Bălăcescu, București, 1860, pp. 3-41. bucureștiul în 1871 93 Această satiră este scrisă într-o limbă pură lipsită de neologisme, lipsită de rătăcirile heliadismului, lipsită de slavonisme supărătoare, o limbă în care s-ar putea exprima și astăzi orice scriitor de seamă. Dar pe când la 1838 Bălăcescu scria precum am văzut iar Hasdeu la 1871 întrebuința limba literară în care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lor de a vorbi, m-am mirat să-i aud discutînd despre „lotizarea mieilor” (adică de alcătuirea loturilor), „ștres de furaje” (de fapt, lipsa lor), „stabulație” etc. După ședință, în cancelaria școlii din satul Gheorghe Doja, zărind un Dicționar de neologisme, i-am arătat primarului că limbajul consătenilor săi a luat-o înaintea acestuia: stres(s) nu e înregistrat. Nu se găsesc nici demustizare (stîrpirea muștelor) și nici igienizare. Asta fiindcă - i-am spus în glumă, citînd o vorbă din darea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
stridentă, cu care-mi afirm judecățile. Sînt defecte pe care gustul meu de acum le condamnă. Azi străduința mea e de a expune calm și simplu ideile. Tînăr, l-am maimuțărit pe Călinescu, căutînd să fiu apodictic și abuzînd de neologisme. Călinescu m-a fascinat prin alegrețe, prin stilul său coruscant. El nu-ți oferă decît următoarea alternativă: ori te lași sedus, ori i te opui. în schimb, Lovinescu și Vianu te fac să meditezi la mobilurile și consecințele fiecărui gest
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
asupra limbii române din secolul al XVIII-lea. Continuă să fie preocupat de acest domeniu, lărgind totodată aria cercetărilor asupra influentelor exercitate de alte limbi asupra lexicului românesc. Anii 1943-1944 sunt marcați prin două contribuții substanțiale: un amplu studiu despre neologismele din Transilvania și despre activitatea lui Paul Iorgovici (Az erdélyi román nyelvújítás [Înnoirea limbii române din Ardeal], 1943) și un studiu introductiv la Dictionarium valachico-latinum al lui Samuil Micu (1944). Cărturarul manifestă un viu interes și pentru legăturile româno-maghiare din
GALAXIA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
a concentrat cu predilecție asupra limbii poetice românești, domeniu în care a lăsat cercetări temeinice, care merg de la începuturi și până în epoca actuala. A studiat astfel începuturile prozei ritmice, metrica Țiganiadei lui I. Budai-Deleanu, fonosimbolismul rimelor bacoviene, valoarea expresiva a neologismelor în limba poetica. Preferințele lui s-au îndreptat către Mihai Eminescu și Lucian Blaga. După ce tipărește numeroase articole despre diferite aspecte ale liricii eminesciene (comentarii cu privire la geneză unor poezii, analize stilistice) și despre proza poetului, publică Stilul poetic al lui
GALAXIA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
mai ușor de recunoscut, cu inconfundabila sa amprentă (versuri esențializate la maximum, cu o tăietură topică neobișnuită), în poemele lui D. Se întâlnesc aici, de asemenea, o profuziune de termeni științifici, de cuvinte, în general, cu o sonoritate aparte: fie neologisme „proaspete”, încă uimite de limba în care au intrat („cerulee”, „bolemniți”, „proceleusmatic”), fie regionalisme verzi, pline de sevă („răvac”, „a sgârma”, „băsnaș”). Numeroase mostre din poezia lui D. par curat barbiene: „Elipse descrescând urmez în zbor / Încet, spre centru, desfăcut
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]