7,995 matches
-
impreciziei" ireductibile, e respins apoftegmatic: "precis nu știm despre esența artei decît că este ceva imprecis". E citat Edmond Goblot, care în al său Traité de Logique (1925) vorbește despre acele noțiuni numite "les indéfinissables": "A defini totul este cu neputință, căci a defini o noțiune este a construi cu alte noțiuni. Or, sînt și indéfinissables... Datele imediate ale experienței sînt și ele însele de nedefinit. Ele nu pot să fie cunoscute printr-un alt mod de cunoaștere decît acela chiar
Despre "stilul critic" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9205_a_10530]
-
ziua în care acesta s-a dus să se întîlnească acolo cu simpatizanții săi. Ca să nu iasă vreun bucluc, președintele a așteptat pînă cînd țărăniștii patronați de dl Miluț s-au mai răsfirat. Și-atunci ce-a mai confiscat marinarul? Neputința dlui Constantinescu și trista neputință a patronului de partid Miluț? Aș zice că i s-au oferit, doar, doar le-o confisca, și el s-a ferit de ele.
A cui e Piața Universității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9219_a_10544]
-
a dus să se întîlnească acolo cu simpatizanții săi. Ca să nu iasă vreun bucluc, președintele a așteptat pînă cînd țărăniștii patronați de dl Miluț s-au mai răsfirat. Și-atunci ce-a mai confiscat marinarul? Neputința dlui Constantinescu și trista neputință a patronului de partid Miluț? Aș zice că i s-au oferit, doar, doar le-o confisca, și el s-a ferit de ele.
A cui e Piața Universității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9219_a_10544]
-
anume, ceea ce eu nu prea Înțeleg, căci dacă nu e nicăieri, Înseamnă că nu există. În fine, specialiștii noștri susțin totuși că sufletul e În formă, „Întrucît - spune Toma d’Aquino - forma conferă ființă materiei; și de aceea este cu neputință ca materia să ființeze fără vreo formă anumită; totuși nu este imposibil ca o anume formă să ființeze fără materie“. Din acest motiv nu am mai considerat necesar să vă convoc pentru tratative. Ceea ce spun specialiștii dumneavoastră are darul să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să dorm. Iar la Moinești n-am cu ce ajunge, la ora asta. Îl privii cu un pic de milă. Eram sigur că altceva voise să spună, apoi se răzgîndise, renunțase În ultimul moment. De obicei, izbucnirile lui agresive camuflau neputința și o mare nesiguranță interioară. Dar nici măcar În asta nu rămînea consecvent, se speria și făcea imediat pasul Înapoi - eterna lui nehotărîre, veșnicul balans - fiindcă el era cel cu adevărat laș! Și era astfel deoarece ambițiile Îi depășeau cu mult
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mă lăsam tras În urzeala lor, cu o anumită voluptate, aș zice. Dar ceva din toată povestea Îmi scăpa, Îmi aluneca mereu printre degete - un rest pe care nu-l Înțelegeam, ceva ca o lipsă de aer, o formă de neputință. Bănuiam că sunt tras pe sfoară și În același timp mintea mea Începuse, fără acordul meu, să lucreze acolo; Începuseră să-mi strecoare povestea În suflet; Începusem să-i cred și asta aproape că mă speria. Am mai făcut o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a fost frig? întreabă Roja din senin, în clipa cînd ați văzut că se duce totul de rîpă, că nu mai sînteți în stare să vă adunați de pe străzi, să strîngeți oameni în jurul vostru, n-ați avut o senzație de neputință și ură, sau poate de disperare? Despre ce vorbește? nu înțelege Dendé, e limpede ca lumina zilei că pînă în acel moment critic totul a mers bine. Cu excepția unui mic detaliu dom’ Roja, intervine Tîrnăcop. Era cu totul altceva dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care o lua. Toată implicarea sa în planurile Revoluției pînă la un anumit moment, nu-i adusese nici un avantaj, ba din contră, îi dăduse doar bătăi de cap, împingîndu-l spre aceeași concluzie care îl făcea să tremure de rușine și neputință: în România era imposibil să găsești oameni cu care să poți pune la cale o revoltă adevărată. Gulie e primul care se dezmeticește, dom’ Roja, o să faceți o prostie, lăsați-mă să mor, zice Roja printre aburii rachiului, știți voi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
alea șifonate care mișcau hîrțoage dintr-un birou într-altul, sau printre cozile de topor care-și dădeau aere grave făcînd pe paznicii neclintiți ai noii democrații pe cale de instaurare, și pentru prima dată de la începutul evenimentelor simți cum o neputință molatică începe să-i îngreuneze mișcările. Cît mai poate să dureze? O zi, poate două? Cel mult o săptămînă? în orice caz, domnul Președinte și ai săi sînt bine chitiți, totul merge strună, conform planului. Regizorașul și-a trimis deja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ea, femeii de serviciu care le făcea menajul de când mama Își curmase zilele. Câteva rude hulpave au vrut să pună mâna pe Întreaga avere, dar actul Încheiat cu devotata servitoare, fusese cum s-ar spune ,,beton,, și deci, era cu neputință atacarea lui. Antoniu a părăsit casa Într-o dimineață de septembrie, cu tot avutul Îngrămădit Într-o geantă de voiaj, și, cu ultimul salariu Încasat după cererea de demisie, Îndesat bine Într-un buzunar al pantalonilor. Se simțea dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o față de papagal, Îmbrăcat Într-un fulgarin care-i acoperă chiar și Încălțările, Îi dă un șut În fund, ,,convingând-o,, să renunțe. Din când În când coada se mișcă Înainte și Înapoi, flux și reflux, gemând de disperare și neputință. Foamea zgâlțâie din temelii trupurile ciuntite și sfârșite de sărăcie, și un fior de teamă, ca un cutremur le devastează viscerele. Cei care au primit porțiile se vor ascunde prin cotloanele pe unde Își duc traiul, pentru a-și potoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
singur ăn toatî casa; tatâl meu ămi telefonase cu vreo căteva ore ănainte de miezul nopții, cî o ăntălnire importantî ăl blocase dupî programul de lucru, undeva prin oraș. Ce-mi pâsa mie de el? Eram prâbușit ăn singurâtatea și neputința mea de-a face ceva, și plănsul ăncepuse sâ-mi urce ăn gătlej ca un nod dureros. ,, MÎ ții ăn tensiune, spune odatî, ce se ăntămplase cu Ema ta!” ,, La douâsprezece și jumâtate fix Ăexact cănd pendula din sufragerie bâtea jumâtatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Noi am fost sinceri cu tine, ți-am vorbit deschis. N-am avut câtuși de puțin intenția de a te înșela. Așa după cum spune și Antonia, puteai măcar atunci să fii sincer cu noi. Și totuși, trebuie să ne recunoaștem neputința. Trebuie să încercăm din nou să te înțelegem. Și cu siguranță vom izbuti. Nu pot explica, deși există o explicație, am spus. Oricum n-are importanță. Eram copleșit de o stare de confuzie și de sentimentul vinovăției. Nu le puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lipit de vârful limbii? În școală, cântam împreună cu învățătoarea noastră Sunt căpitanul soartei mele, sunt stăpân pe sufletu-mi iar, în acest timp, o insurecție anarhică fusese lansată în trupul meu de către unul din soldații mei - și-mi era cu neputință s-o reprim. Vreme de șase luni, până când absența i-a fost descoperită de medicul nostru de familie în timpul controlului meu medical anual, am despicat firu-n patru pe marginea acestui mister, întrebându-mă nu o dată - căci nu exista nici o posibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
așa rotund cu noi - un bășinos de vânzător de automobile Kaiser-Fraser. Pe unde-oi mai fi acum, băi, cutră pusă pe intimidări? Nu, fără anvelope dungate, mormăie taică-meu umilit, iar eu pur și simplu ridic din umeri, stânjenit de neputința lui de a ne oferi, mie și familiei, lucrurile frumoase ale vieții. În fine, în fine - o întinde la lucru în Kaiser-ul fără aparat de radio și fără anvelope cu dungi albe, iar acolo femeia de serviciu îi descuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la fel de drag mie ca și Corwin și Howard Fast - față de Morty, cu ochii scăldați în lacrimi de iubire (pentru el, pentru mine) mă leg să folosesc „puterea condeiului“ pentru a-i elibera de nedreptate și exploatare, de umilințe, sărăcie și neputință pe oamenii la care acum mă gândesc (și simplul gând îmi face pielea de găină) ca la Popor. Sunt înghețat de frică. De frica fetei și a sifilisului ei! De Taică-său și de prietenii lui! (deși Smolka a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și Tito Valdez, s-a dus la primărie a doua zi după ce s-a lăsat de liceu și a cerut schimbarea oficială a prenumelui său din Arnold în Ba-ba-lu! Mandel, care sugea câte șase cutii de bere deodată! Miracol! Cu neputință! Cum e omenește posibil să nu-și fi încasat pedeapsa meritată? Ani în șir a trândăvit, neștiutor, la intersecția Chancellor Street și Leslie Street, aplecat ca un mexican deasupra tobelor sale bongo, cu coada lui de rățoi ațintită spre ceruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că i s-a întâmplat o singură dată, acum zece ani și, chiar și atunci, a fost rezultatul „accidental“ al neînțelegerii lui și al miștoului ei. Chiar înghiți povestea asta? S-o iau și eu de bună? E chiar cu neputință să acceptăm că fătuca asta și-o fi dedicat oarece timp ocupației de cocotă de lux? Of, Iisuse! Ia-o de nevastă, îmi zic în sinea mea, și n-o să fii cu nimic mai grozav pe scara evoluției decât mafioții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
întregul reproș că nu a știut să fie alături de fetiță cînd era nevoie. A fost orgolioasă totuși murmură el. Nici măcar nu m-a căutat, să-mi spună. În zbuciumul ăla? Cui i-ar mai fi ars?! face un gest de neputință bătrîna. Deși întoarce privirea spre profesor nu-mi amintesc nici ca dumneata s-o mai fi căutat... Ba chiar, am înțeles de la ea, îți reluaseși o veche prietenie, o femeie... Zău! Ce rost mai are?! Trebuie să-i dăm dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
arată ea cu privirea spre cărțile din jur. Nu mi-ai răspuns la întrebare schimbă tonul, devenind gravă. E o întrebare la care... Sînt totuși mama ei, trebuie să știu răspunsul clar! Maria, te rog!... face Mihai un gest de neputință -, în cinstea ta! ridică el paharul pînă în dreptul ochilor. Ia te uită! Nu știam că în ochii tăi am și cinste. Puteam să jur că privirea ta m-a "necinstit" din prima clipă! Privirea! exclamă ca un șuierat Mihai. Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
asta... Zîmbetul fetei îl înfioară pe Mihai și-l face să-i fie rușine de el însuși, că a putut să lovească în sufletul unui copil "nici nu pot vedea mai mult în Doina, și cred că aici e rădăcina neputinței mele de-a-i fi prieten, de-a înfiripa între noi gînduri de căsătorie. Și-ar mai fi avut locul?!; m-aș mai fi simțit în largul meu?!; nu mi-ar fi fost și mai rușine de mine însumi?! Dacă reușeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
televizor. Tot ce-a urmat, din partea mea, a fost dorința de-a o provoca, de-a-i da replică, așa cum s-a întîmplat aseară, cînd a vrut să mă scoată străin de muzică. E drept, surîde Mihai, făcînd un gest de neputință ar fi o minciună grosolană să spun că nu o admiram; trebuie să recunoaștem că, din punctul de vedere al formelor, arată superb. Dar clatină el din cap nimeni nu se îndrăgostește de o simplă figură geometrică, te rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că tavanul ar trebui văruit din nou surîde ea, apoi, mușcîndu-și buza de jos, ca un copil prins la dulapul cu dulceață, ai cărui ochi însă știu să scapere drăgăstos, obținînd iertarea, fata clipește și ea, făcînd un gest de neputință: Iartă-mă! Precum vezi, ți-am dovedit că pot fi și vulgară. Ți se pare surîde Mihai. Tu nu poți fi vulgară, cum la fel de bine altele sînt cu prisosință, chiar și cînd șoptesc "te iubesc!" Voiam să spun că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vede de drum. Nu vă supărați îl reține studenta, ajungîndu-l. Voiam... voiam... se fîstîcește ea voiam să vă întreb de ce ați..., așa, de ce ne-ați dat carnea și vinul? întreabă ea dintr-o suflare. Păi, domnișoară, saltă Mihai brațele a neputință dacă-mi puneam întrebarea asta și căutam un răspuns, acum le-aș fi avut aici, pline. O păsărică a mea... Da, încuviințează fata surîzînd toți avem... Uite eu: stau de-o jumătate de ceas și îngheț; voiam să văd cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stringentă. În timp ce Carol se adapta, Dan îi urma exemplul, dar într-un mod mai liniștit și mai puțin spectaculos. De la venirea lui Dave 2 și participarea la întâlnirile Alcoolicilor Anonimi, Dan nu băuse deloc. Îi fusese ușor să-și recunoască neputința în fața alcoolului, acea primă și capitală afirmație din crezul Alcoolicilor Anonimi. Încă de pe vremea studenției la Stourbridge, Dan știuse că voința lui era o simplă marionetă lipsită de viață - animată doar de berea Lamot. Aceasta se revărsa din cutie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]