2,704 matches
-
ansamblul cauzal, poate fi privită ca o abatere semnificativă, îndepărtarea sau nonconformismul indivizilor de la o valoare, normă socială dată. În acest sens, o serie de autori consideră acest fenomen social ca fiind alcătuit din comportamente care violează normele (scrise sau nescrise) ale unui sistem social. Putem considera devianța ca fiind un comportament "atipic" (Bulgaru M, 2002, p. 233) care se abate de la poziția standard și încalcă normele recunoscute ca definitorii pentru o anumită societate, incluzând "asimetrii" comportamentale de la sistemul normativ-legislativ. Pornind
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
E-n regulă. Să nu-mi spui mie „e-n regulă“. Să-mi spui „da, domnule“. Acum cară-te de aici și du-te la garderobă. Azi te-mbraci în fermier. * Ignatius deschise „Jurnalul unui Tânăr Muncitor“ la prima pagină nescrisă din mapă. Scoase cu zel vârful pixului pe care scria Levy Pants, dar vârful nu se cuplă la prima apăsare și intră din nou în cilindrul de plastic. Ignatius apăsă mai cu putere, dar din nou vârful nu-i dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
O parte a acestei convergențe va avea loc în mod organic, așa cum o evoluție a științei interdisciplinare, o abordare de sistem și necesitatea împărtășirii instrumentelor și a cunoștințelor adună laolaltă discipline separate. Tirania reducționismului, prea mult funcționând ca o lege nescrisă a științei moderne se modifică, înglobând un model mai convergent din punct de vedere holistic. Conștientizarea referitoare la inovații În anul 1999, the Institute for Global Futures a realizat un studiu finanțat din fonduri private pentru evaluarea nivelului general de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
nume, Însă, În loc să se uite În jur după vreo cunoștință, se strâmbă la cerul fumuriu. Îl privi Încruntată, scoase un oftat ambiguu și dădu drumul unui alt șir de blesteme Îndreptate, de astă dată, Împotriva ploii. Ei bine, după legile nescrise și de neîncălcat ale lui Petite-Ma, bunica ei, asta era curată blasfemie. Putea foarte bine să nu-ți placă ploaia, bineînțeles, nu era obligatoriu, Însă În nici o Împrejurare nu trebuia să blestemi lucrurile care veneau din cer, pentru că nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ploaia, bineînțeles, nu era obligatoriu, Însă În nici o Împrejurare nu trebuia să blestemi lucrurile care veneau din cer, pentru că nimic nu cădea de acolo la voia Întâmplării și În spatele tuturor acelor lucruri se afla Allah Atotputernicul. Desigur, Zeliha cunoștea legile nescrise și de neîncălcat ale lui Petite-Ma, Însă În această primă vineri din iulie se simțea destul de Întoarsă pe dos ca să nu-i mai pese de ele. În afară de asta, ceea ce fusese spus fusese spus, așa cum ceea ce fusese făcut În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
șoferul. Doar nu vrei să-ți uzi trupul ăla sexy, nu-i așa? Pe când Madonna striga pe fundal „Teama mea se risipește repede, o păstrasem doar pentru tine“, Zeliha a Început din nou să Înjure, Încălcând astfel o altă regulă nescrisă și de neîncălcat, de data asta nu una din cele ale lui Petite-Ma, ci una din regulile Prudenței Feminine. Să nu Înjuri niciodată un agresor. Regula de Aur a Prudenței pentru Femeile din Istanbul: Nu răspundeți niciodată când sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cupa, altul căzuse Într-un șanț de vreo șase picioare săpat de municipalitate pentru renovarea rigolelor de pe străzi. Un văr de-al doilea, Ziya, se Împușcase, fără nici un motiv aparent. Generație după generație, ca și când s-ar fi supus unei reguli nescrise, bărbații din familia Kazanci muriseră de tineri. Cea mai Înaintată vârstă la care ajunseseră cei din generația actuală era patruzeci și unu de ani. Hotărât să iasă din tipar, un alt străunchi avusese o grijă deosebită să ducă o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
primit-o, Închizîndu-și paltonul și veghind asupra mamei sale pe care o văzuse gata să se prăbușească și care era susținută de fetele ei? Nu era un tip care se decide ușor: douăzeci de ani mai tîrziu, cartea era tot nescrisă. Sau, mai curînd, nu apăruse Încă, ceea ce era departe de a fi același lucru. Tatăl lui murise subit de o boală cardiacă: urma să Împlinească șaizeci de ani, iar cu două zile mai devreme, cardiologul Îi afirmase că nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
trebuie să i se fi Întâmplat În zilele acelea. Belbo hotărâse să ia În serios universul diabolicilor nu din exces, ci din lipsă de credință. Umilit de incapacitatea lui de a crea (și toată viața utilizase dorințele frustrate și paginile nescrise vreodată, unele ca metaforă a celorlalte și viceversa, totul sub semnul presupusei, impalpabilei lui lașități), acum Își dădea seama că, lucrând la construcția Planului, În realitate crease. Era pe cale să se Îndrăgostească de Golemul său și găsea În asta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
asta, taică-său nici măcar nu părea să urmărească filmul. Cutia goală de pizza zăcea plină de grăsime, parcă studiindu-i, pe măsuța din fața televizorului. Cu un aer absent, Jack se ridică s-o arunce, încălcând încă una din regulile lor nescrise. În seara lor ca între băieți, nici unul din ei nu trebuia să strângă înainte de sfârșitul filmului. — Tată, întrebă Ben, atât de îngrijorat, încât puse chiar pauză la film, tată, te simți bine? Jack continuă să strângă. — Pământul către tata! insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Woodbury, care se putea lăuda cu doar două bărulețe, fiecare nu mai mare decât o sufragerie și decorat într-un stil destul de intim. Ora de închidere, observă Fran, părea să fie un concept care le scăpa. Polițiștii au un acord nescris cu cei de pe-aici. Lasă un bar din zonă să rămână deschis până la ce oră dorește. Îi spun răgazul cât să dai o dușcă, deși nici măcar Enei Sharples nu i-ar trebui trei ore ca să dea pe gât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe aceeași cameră, deocamdată suntem doar de câteva luni, de trei luni de zile în cameră. El vine din Germania cu alte idei. E o înțelegere. Cu oricine ai sta în cameră, trebuie să existe o înțelegere. Există niște legi nescrise. Fiecare tre’ să respecte felul celuilalt de a fi. A, stăm amândoi în cameră, eu vreau să dorm, el respectă lucrul ăsta și eu la fel, nu? Adică nu m-apuc să bat cuie sau să dau drumul la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
istoria «complexelor» ei (...) dar evoluția acestei literaturi ar putea fi, totuși, aproximată dintr-o asemenea perspectivă. Insistența asupra «complexelor» nu înseamnă psihologizare excesivă, ci descoperirea unor resorturi eficiente în ordinea creației culturale și relevante în același timp pentru o istorie - nescrisă la noi decît parțial - a mentalităților”. Căci „într-un fel sau altul aceste complexe de inferioritate însoțesc literatura română ca o umbră și (...) conștiința ei modernă e de neconceput fără asumarea lor. (...) «Complexele» culturii și, cu deosebire, ale literaturii române
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
inițial protector al fecundității naturii, este adoptat mai târziu ca zeu al războiului și al sufletelor morților. Augustin de Hipona (354-430) este unul dintre cei mai importanți teologi și filozofi creștini, ale cărui opere au modificat substanțial gândirea europeană. Legi nescrise în limba longobardă Discipolul doctrinei creștine care afirmă că în persoana istorică a lui Iisus Hristos există o singură natură, natura divină a Fiului lui Dumnezeu. Eretic creștin din prima jumătate a secolului al II-lea. Deține prioritatea unor scrieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
priveai și stânjenitoare când le imitai. Se putea evita ridicolul doar dacă abandonai orice constrângere și te mișcai la fel ca toți ceilalți. Acolo unde toți sunt ridicoli, cine nu dansează este cel mai ridicol. Maja nu dansă. O lege nescrisă interzicea dansul celor trecuți de treizeci de ani. Rămase impecabilă, țeapănă pe picioare, În timp ce În jurul ei, contururi și umbre se legănau, săltau, se dezlănțuiau. Era puțină lumină și Între corpurile acelea nu-l recunoscu pe cel al lui Aris. Aris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
însăși, îmi explica îngerul sunetelor pierdute. Uimită de ce se întâmplă, priveam cu nedumerire, căci oamenii nu mai cunoșteau nici propriul nume, uitaseră tot. Îngrijorată, îmi luasem zborul către următorul portal din peșteră. Și eu simțeam că am aripi din opere nescrise ale marilor poeți, atunci am știut că sunt în peștera de nicăieri unde trăiește moartea albă, un liliac alb ce continuă lungul peșterii din praful oamenilor ce se spulberau la intrare. Eram întreagă, nu pățisem nimic, dar cum e oare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să-l prind cu mânuțele. Pe cerul cristalin apăruse un covor multicolor, apăruse ”curcubeul copilăriei”. El strălucea datorită copilăriei mele, dar odată cu apariția adolescenței, copilăria începuse a se sfârși, la fel și Curcubeul copilăriei mele. Copilăria are o rețetă unică nescrisă: o rază de soare, o stea strălucitoare, o picătură de ploaie, câțiva fulgi de nea , un curcubeu, un câmp înverzit și o mare nesfârșită de un albastru copleșitor. Deodată, aurora ca un arc se ivește pe cer, iar zbuciumul pământului
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de vânt spre cele patru puncte cardinale și umblau așa, precum câinii de vânătoare pe urma prăzii, până când se răspândea din nou zvonul despre un zăcământ. Garimpeiros nu admiteau altă lege decât pe cea a propriului lor cod; un cod nescris, dar pe care îl cunoșteau cu toții. Principiile lui stipulau că zăcământul mic este inviolabil, dar „Bomba cea Mare“ trebuie să fie împărțită. Se pot fura bani sau diamante, dar niciodată pușca sau ambarcațiunea. Trebuie să se respecte hotarele - zece metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nici un ghișeu, fiindcă nu s-a inventat încă o registratură la nivel celest... Râse în barbă. - Dezavantajul zilelor ploioase este acela că îți umblă tot felul de gărgăuni prin cap. Ajungi, inevitabil, să te tâmpești. Ca ăla din romanul încă nescris, care se uită la grămada foșnitoare cu priviri pofticioase și nu are curaj să se atingă de bani pentru a-și îndeplini dorințele perverse. Așa își propusese, să-l prezinte pe ăla drept un individ cu dorințe perverse, pe cale de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
geamantanul abandonat de agentul imobiliar așteaptă răbdător să-i fie desfăcute cataramele sau să fie luat la șuturi, dat afară în ploaie, aruncat la tomberon cu tot cu presupusa sumă imensă de bani care a bulversat viața unui personaj de roman încă nescris. Se prăbuși în fotoliu. Afară tuna în continuare, alarmele unor mașini izbucneau din când în când, prostite de zgomote care nu ar fi trebuit să le prostească, iar sarabanda picăturilor ce loveau acoperișul părea a nu se mai sfârși niciodată
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
aproape că simți cum se îneacă din cauza lichidului care curgea pe gât în valuri amărui. Nu o mai strânse în pumn, o depuse tacticos pe măsuță, alături de cea din care băuse individual acela, musafirul, actorul ratat, agentul imobiliar, personajul romanului nescris... Își ținu respirația, apoi lăsa aerul să iasă cu un șuierat. Ai emoții în fața unui geamantan. Ești ridicol. Deschide-l. Nu mai sta pe gânduri. Și misterul s-a spart. Gata. Poți să bei. De bucurie. Degetele desfăcură mai întâi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prima oară în acea zi își spuse că are nevoie de Lucia. De fapt, dacă ar fi avut răgazul necesar pentru a rumega ideea respectivă - însă nu poți duce la bun sfârșit o astfel de activitate atunci când personajele din romanul nescris bat la ușă și atunci când tu, scriitorul, pui în pagina word-ului un scenariu absurd care se transformă în realitate sub ochii tăi -, ar fi ajuns la concluzia surprinzătoare că trăia/percepea/mirosea prima zi în care simțea cu adevărat că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dorea decât să bea, să bea, să bea până avea să uite de toate, de furtuna de afară, de Omul cu Tatuaj care fusese introdus într-o mașină, împreună cu huiduma (doi saci de plastic, două personaje ale unui roman încă nescris), dorea să uite că Lucia întârzia - unde naiba umblă și femeia asta, niciodată nu este prezentă atunci când ai nevoie de ea?! -, că încă nu avusese curajul să numere banii din geamantan și că Magicianul era tot pe fotoliu și îl
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o altă eroare. De ce? Fiindcă nu este în stare. Tocmai de aceea ne-am gândit să demarăm un alt proiect, Romanul care se scrie Singur. Superb, doamnelor și domnilor, iar Iepurele acesta și-a prins urechile între filele cărții încă nescrise. Haideți să-l scoatem de acolo! De acord? Acum se aud aplauze. Copiii țipă, aplaudând inițiativa Magicianului persuasive, adulții tropăie, doi clovni își trag șuturi, iar o dansatoare îmbrăcată sumar împarte sărutări lungi, virtuale, tuturor... Magicianul apucă Iepurele de urechi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
unui magazin care vindea aparatură electronică second-hand, iar moșulețul îl urmă. Sub copertină, închise umbrela și o rezemă de geam. Apoi... 11 Apoi se făcu o liniște de mormânt. Încetară claxoanele, zgomotele făcute de motoarele ambalate și toate celelalte... cuvinte nescrise ale orașului. Ploua în continuare, dar fără să se audă nimic. Un film mut, pornit dintr-o dată, ca și cum cineva ar fi apăsat pe un buton, fără să anunțe în prealabil, astfel că senzația era una de surpriză totală. Pentru câteva
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]