3,098 matches
-
spectacolul un călător tăcut tot satul în alb - pe ultimul ram, cioara, cam complexată drum prin zapadă - cu toate gândurile mai luminoase desen de iarnă - pe lacul înghețat tot felul de linii ninge pe alei - dispre felinare altă lumină tablou neterminat - doar luna-i colorată în noaptea ninsă gerul de iarnă - în geam la orfelinat un zâmbet schițat chiar și fulgii mari se-așează fără zgomot - lecție nouă parcul cu statui - printre fulgi de zăpadă trecători tăcuți noua ninsoare a aprins
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
cu niște clovni trăsniți de la un circ de mîna a doua și de altfel dați afară fiindcă recurg la giumbușlucuri necuviincioase ca să facă publicul să rîdă. Și pe urmă s-au Încăierat sfîșiindu-și hainele și s-au Îmbătat În fața casei neterminate și poate fiindcă erau beți și nebuni Încercaseră să intre În casă fără să găsească pînă la urmă ușa cea adevărată, dar nici nu renunțau; și de asta suiau și coborau acum ca niște furnici, cărînd găleți cu mortar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gulerul cu o cîrpă udă și tu stăteai nemișcat, o vedeai pe Guadalupe făcînd cîțiva pași și apropiindu-se de tine, te-a privit apoi cu luare-aminte, dar parcă tot de departe și era surdă. Jos, pe marginea drumului Încă neterminat, puseseră o pancartă: PROPRIETATE PARTICULARĂ, slavă Domnului, fiindcă ar fi fost o nebunie să intre cu mașina acum, cînd era și cu nevastă-sa alături, dar trebuia să meargă Înainte pe șosea. Alături, arhitectul la modă pusese o altă tăbliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dacă mai ridic un bloc pe numele meu, Îmi cade imediat În brațe. Dar asta cînd era pe jumătate adormit, Între vis și realitate, nu acum cînd suia cu mare atenție În Cadillacul său ca un avion pe drumul Încă neterminat care ducea la casa de cristal. „Am făcut-o de oaie“, se gîndi bietul Lastarria ajungînd În dreptul locului de parcare, În fața casei inundată de lumini: nu mai era nici o mașină, venise cel dintîi: „Juan Lastarria e grăsanul ăla fandosit care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cele ce aud...” ... “... Aceeași senzație am avut-o, cum spuneam, atunci când mi-au căzut în mână primele dumneavoastră poezii. Erați, parcă, un vechi glas al meu, o altă conștiință care trăise demult și care venea acum să continue ceea ce lăsase neterminat. Cum să se cheme asta? Metempsihoză artistică? Transcendență poetică?...” “...Numește-o cum îți place. Oricum, filiația este atât de evidentă încât nimeni, oricât de mult s-ar strădui, n-o poate nega sau distruge. Și totuși, Mărgărit Panaitescu a fost
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să ai, fizic vorbind, destinul meu. Literar, îți doresc să-l întreci cu mult și, ca să fiu drept, cred c-ai și început s-o faci...” “...Despre ce anume vorbiți?...” “...Poate despre unul pentru care opera mea poetică a rămas neterminată, neînchegată. Despre anii petrecuți departe de cărți, de atmosfera intelectuală care-mi era familiară...” “... Amănunte absolut ignorate de către marele public...” “... Cred că, mai degrabă, necunoscute. Pentru că, în fond, n-am fost decât un nume obscur, un condei ca multe-atâtea. Dacă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
regizor capricios care strigă CUT ! când și cum îi vine : primul duș după venirea din maternitate e întrerupt la jumătate pentru că Eric începe să plângă. O prăjitură abia începută și lăsată. Sarmale aduse de mama, numai adulmecate. Propoziții începute și neterminate nicicând. Frânturi de gânduri aruncate cât colo, cu graba cu care împingi scaunul în spate ca să te ridici și să alergi la el că plânge. Noaptea, frântă și ea, brutal. Trezitul din 3 în 3 ore, cu lumina veiozei în
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
nu vrei să dormi, puiul mamei, a mai rămas foarte puțin până când și mama va adormi, va trebui să renunțe la jumătate din lucrurile la care spera în seara asta, probabil că o să renunțe mai întâi la textul care așteaptă neterminat în computer, după aceea va renunța la cărți, la vasele din chiuvetă nu se poate renunța, nu sunt genul de lucru pe care să-l lași pe altă dată, așa cum poți lăsa un text sau o carte, nu, vasele din
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
mai rămăseseră, trupul său avu timp să mai schițeze cîteva mișcări. Se Întoarse pe jumătate, cu genunchii Îndoiți, pregătiți parcă pentru un salt În aer, umărul i se lăsă În jos, iar mîinile cafenii bîjbîiră Într-o Încercare inutilă și neterminată de a apuca găleata. Apoi, pe jumătate chircit și crispat, cu palmele arcuite ca pentru o rugăminte cumplită și grotescă, cu unul din picioare zbătîndu-se oribil În aer, primi moartea de-a dreptul, ieșindu-i În Întîmpinare. După ce nitul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zidurile capului de i se risipeau creierii pe un petic de pămînt, sîngele se Închega și se Înnegrea, iar omul rămînea Întins la pămînt În uniforma groasă și strîmtă, Îmbibată de miros de urină, Într-un gest stîngaci, indiferent și neterminat, ce trăda moartea neașteptată. Iar cînd Garfield, Arthur, Harrison și Hayes au văzut aceste lucruri, și-au dai seama că totul este altfel decît Își Închipuiseră În copilărie, altfel decît În cărțile lui Walter Scott și William Gillmore Sims. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
revedere! răspunse domnișoara Turner. Ne vedem la Viena. Petrecere frumoasă! Ai grijă ce faci! — Bine, bine, și tu la fel, zise domnișoara Blake rece. Domnișoara Blake privi cum pleacă autocarul, urcă repede În camera ei și se apucă de scrisoarea neterminată. Scrise: Prima țară În care ne-am oprit cînd ne-am dat jos de pe vas, a fost Anglia. Am stat În Anglia o săptămînă Încheiată, dar tot timpul cît am stat la Londra a plouat. Acolo se bea o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dat seama în ce scop te-ai dus pe Pământ." Gosseyn Trei era nemulțumit. Într-un fel, a fost doar un accident. Dar unul bun, cred." Își continuă explicația: În fond, toți indivizii Gosseyn au lăsat o mulțime de lucruri neterminate pe Pământ. Trebuie să știm ce s-a întâmplat aici după ce ați plecat voi. Cine a venit la conducerea Pământului după ce președintele Hardie a fost ucis? Ce statut mai are non-A? Și-aș putea să mai enumăr." Spuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Gura Iadului. Acesta e un peisaj fantastic. Flori nebune. Acestea sînt ilustrațiile pe care le-am făcut pentru conferințele cercului de dezbateri... Ea întîmpină fiecare dintre desene cu mici icnete de admirație și surpriză. îi arătă și Cartea lui Iona, neterminată încă. — E minunat, Duncan, dar de ce l-ai desenat cu melon și umbrelă? — Pentru că a fost genul ăsta de om. Iona a fost singurul profet care nu și-a dorit să fie profet. Dumnezeu l-a forțat. Eu îl văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
răstălmăcesc lucrurile, dar, totodată, știa că cel mai deformant reportaj dă o idee despre cauză, iar lucrarea lui nu născuse decît vorbărie inutilă. Stătea ghemuit pe podeaua amvonului, ațipind și trezindu-se doar după-amiaza, apoi se ridica și privea peretele neterminat, mușcîndu-și buricul degetului mare. Acum nu mai vedea decît forme complicate. McAlpin și Drummond intrară trîntind și bufnind, urmați de Macbeth. Thaw se uită la ei cu uimire, dar și cu ușurare. Sîntem aici, zise Drummond, pentru că am citit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cumpăr cu bani? Dar Omar vorbea singur. Nu m-aștept să-nțelegi, tu ai altfel de sânge! Era întâia oară, în zece ani, când îi spunea asta și parcă îl tăiase în două. Intră în labirintul de iederă, lăsând lucrul neterminat la garaj, fereastra deschisă în mansardă, o felie de pâine cu unt pe o farfurie și apa în cadă, gata pentru spălat. — Asta-i bună! se supără grasul. Acum, că băiatul și fata au mai crescut, mi-a rămas Omar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pată cenușie și mare, ca un petic de stofă așezat într-un geam. „Așadar, pân-aici a fost“, își zise în sine, cuprins de fiori, iar călătoria aceea a unui expres cu vagon-restaurant și cușete îi rămase de-a pururi neterminată. Duchesse era albă, ca o perlă la gâtul câmpiei întregi, însă nici pe ea nu o mai văzu. O auzea doar cum își scutura coama și rupea cu buzele firele de iarbă. Zăpăcit, se propti într-un parapet și simți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dar și numeroasele ocazii care te așteaptă. În ACUM sunt oportunități care se ivesc în drumul spre împlinirea visului nostru, dar unde suntem noi ca să le fructificăm? Mintea noastră rulează la nesfârșit propriile probleme trecute, conflictele zilnice, poate o ceartă neterminată dar pe care mintea vrea să o „termine” acum și dacă o lași toate aceste gânduri negative vor trezi în tine stări negative și apoi te întrebi : de unde durerea asta de cap? De ce mi se întâmplă mie astfel de lucruri
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
venea greu să înțeleagă de ce-i dăduse voie să-și proclame obiectivele. O ochire involuntară la teleecran, conectat la astronava lui Greer, îi readuse brutal gîndurile la primejdia fundamentală. Minute în șir se holbă la racheta unde treburile fuseseră lăsate neterminate. Apoi, tremurînd, întrerupse legătura. Era un coșmar așteptarea asta, gîndi ea. Mîncă un sandvici și sorbi un pahar dintr-o băutură care i se păru fără nici un gust. Atîta își aminti să facă pentru a-și potoli foamea la prînz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
în spațiul unui vis care nu se încheie decât odată ce Hergé, artizanul din spatele acestui mecanism al fanteziei, dispare. Dar și aici paradoxul mitic al lui Tintin este sesizabil - moartea lui Hergé nu este dublată de aceea a lui Tintin. Rămas neterminat, ultimul album va fi dus la bun sfârșit, iar Tintin îl privește, din pragul eternității sale senine, pe creatorul său. Ca și Sherlock Holmes al lui Conan Doyle, Tintin se desparte de cel care i-a dat viață. Despre Hergé
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nu mă tem, dacă vrei să știi, decât de momentul când mă voi realiza. Și pe care, din fericire, n-am cum să-l ating. Cimitirul de marmură nu va fi niciodată o operă desăvârșită. Vrând, nevrând, o voi lăsa neterminată, fiindcă într-o zi voi muri și altcineva va trebui să facă piatra mea funerară și mormintele celor care vor muri după mine. Cum s-ar zice, sculptorul a murit, opera lui continuă. Poate și credeam în ceea ce ziceam. Dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Pe partea asta e Pisgat Ze’ev, spuse el arătând spre dreapta. Iar Beit Hanina e pe partea cealaltă. Arătă spre stânga. Nu-i era greu să observe diferența. Partea arabă a drumului era aproape un loc al pierzaniei: case neterminate, făcute din cărămizi de lut gri, bare de metal ramificându-se ca niște tendoane ieșite; drumuri prea largi și pline de gropi, încadrate de butoaie de petrol ruginite. Pe geamul din partea cealaltă a mașinii, în Pisgat Ze’ev, se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ca să se ducă În Cartierul Latin, unde nădăjduia să găsească o carte apărută cu optsprezece ani În urmă și de a cărei existență abia atunci aflase: biografia lui Karl Abraham scrisă de fiica sa Hilda. Titlul era Karl Abraham, biografie neterminată. „Franz Weyergraf, biografie neterminată“ nici asta n-ar suna rău. Simțise nevoia irezistibilă de a citi acea carte, convins că o asemenea lucrare l-ar ajuta să Înainteze În propria-i muncă. Hilda Abraham avusese Încă și mai puțin noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Cartierul Latin, unde nădăjduia să găsească o carte apărută cu optsprezece ani În urmă și de a cărei existență abia atunci aflase: biografia lui Karl Abraham scrisă de fiica sa Hilda. Titlul era Karl Abraham, biografie neterminată. „Franz Weyergraf, biografie neterminată“ nici asta n-ar suna rău. Simțise nevoia irezistibilă de a citi acea carte, convins că o asemenea lucrare l-ar ajuta să Înainteze În propria-i muncă. Hilda Abraham avusese Încă și mai puțin noroc decît el: tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Eram departe de Bazooka Bar! Eram silit să mă masturbez singur În toiul nopții, În vreme ce la urechi Îmi ajungea zgomotul Înăbușit al mașinii de scris a tatei care profita de liniștea reinstalată - așa credea el! - ca să-și isprăvească un articol neterminat. Am practicat cel mai ades masturbatio interrupta, fără să știu că era un lucru dăunător pentru nervi, nu folositor pentru mîntuirea sufletului. Renunțarea la ejaculare În ultimul moment era un semn al preeminenței persoanei mele spirituale asupra animalității mele. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fost tot dialogul pe care l-a avut toată seara cu ființa cu care își împărțea apartamentul. Întinse în fața lui erau cărțile pe care le recuperase de la Limașin. Avea de asemenea și cartea franțuzească la care lucra Goriancikov, împreună cu traducerea neterminată. Simțea nevoia să continue cu examinarea discrepanțelor dintre acest text și sursa sa, deși, la urma urmei, i s-a interzis să se mai ocupe de cazul lui Goriancikov, fapt care îi tăiase pofta de mâncare și care îl făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]