1,484 matches
-
N-a băgat de seamă. Și, prin unele localități, trebuia dată În jos, tabla de pe partea laterală a remorcii, pentru ca, privitorii, curioși, să poată vedea bine cum arată Ileana. Și moșul se-nvârtea, când Într-o parte, când În alta, netezind animalul și dând explicațiile solicitate, mai mult de către gură-caști, decât de cei direct interesați de problemă. Dar, după ce găurile de la pantaloni au prins a se mări, privitorii, mai mult admirau bucile goale ale moșului, decât vaca pe care el le-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vălul nebuniei și morții care se lasă asupra lor. Evocarea serilor cu jazz și martini, a muzicii și a iubirii nu mai poate înlătura sentimentul thanatic al sfârșitului. Locotenentul Stella, cel care ucide spre a cuceri comoara ce îi va netezi drumul către inima hipnoticei Adrienne, ignoră costul uman al fericirii ce posedă inconsistența reveriilor băutorilor de hașiș. Ucis de Cush, Stella lăsa ca unică moștenire lui Koinski umbra din fotografii a soției din îndepărtata Italie. Posedat al muzicii de operă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
copiii carte, învățam și eu să mă apropii de ei iar în familia Volcov eram ca la niște rude câștigate. Mâncarea mi-o preparam singură având cont deschis la prăvălia Țoev iar ziarele le luam de la gara Traian Val. * Întâmplarea netezește drumurile. Mergând în vizită la Tanea Harcino, în lipsa unor cești, Tanea trimite pe cineva la fata cu bască albă să împrumute ceșcuțe, pahare, tacâmuri și ce-i mai trebuia ei. Nu trece mult și apare chiar proprietara, acum abia vizibilă
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
s-ar fi răzgândit Între timp și a aruncat-o pe pat, În mâinile unui om aflat În agonie. Degetele lui Noimann strângeau cu nedumerire cocoloșul ușor jilav, dând peste tot felul de riduri și Încrețituri, tot frământându-le și netezindu-le pentru a le readuce Înapoi, la o Înfățișare cu un aspect cât de cât uman. Ridurile Însă nu se lăsau cu una, cu două descrețite, ci, asemenea unor benzi elastice, reveneau la forma lor inițială, indiferent de forțele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
intenționăm să-i Înviem, unul câte unul, pe toți morții din mormânt... Să unim lumea aceasta cu lumea de apoi...” „Din câte Înțeleg”, zise zâmbind Împăciuitor Pafnutie, „voi nu faceți decât să pregătiți a doua venire a lui Hristos. Îi neteziți, cum se spune, calea...” „Vom Încerca să facem mult mai mult”, zise Bikinski, privindu-l de la Înălțime. „Să nu cădeți În păcatul trufiei”, spuse starețul cu o voce blândă. „Orgoliul l-a pierdut pe Lucifer...” „N-avem noi treabă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nume atât de curios...” „Nu e vina lui că poartă acest nume”, Îl apără din nou Bikinski, adăugând: „Se ocupă de asfaltări...” De Loto-Prono, de jongleriile cu zaruri și cărți măsluite, de restaurantul Corso pictorul nu pomeni nimic. „Prin urmare, netezește și el o cale... Calea sufletelor ce vor ajunge-n iad”, spuse starețul, clătinând ușor din cap. „Vă rog să nu-l vorbiți de rău”, zise Bikinski. „În cercul nostru el trece drept un om erudit. Fapt pentru care noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pământului degeaba...” „Cum Îndrăzniți să vorbiți astfel despre Oliver? L-ați cunoscut măcar? Aveți idee cum arată?” „Nu l-am cunoscut și nici nu am nevoie. I-auzi, vine unul, naiba știe din ce cotlon uitat de Dumnezeu, ca să-i netezească drumul lui Mesia la Judecata de apoi...” „Chiar așa”, zise Bikinski. „Oliver nu-i orișicine. A studiat informatica și, pe cont propriu, a descoperit formula nemuririi...” „Prin urmare, Oliver e nemuritor?” râse starețul, agitându-și barba sură. „Deocamdată, descoperirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În dulap. Costumele se neliniștiră, animate de un nou avânt. Acum fiecare dintre ele purta, deasupra gulerului, un cap de consistența aerului, ce se clătina Încetișor. În mijlocul lor, chipul inginerului Edward Satanovski Îl fixa cu insistență În ochi. Medicul Își netezi părul, căutând prin acest gest să-și pună În ordine gândurile ce-i roiau prin creierul năclăit de alcool și să-și alunge durerea ce-i năpădise tâmplele. „Da”, Își spuse el, „pruncul de cincizeci și ceva de ani Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vremelnic acolo, pentru a-i abate de la calea cea dreaptă ce duce la Judecata de Apoi. Oliver Însă știa că vremea sa e aproape și că tot ce era scris să se Întâmple se va Întâmpla. Desigur, pentru a-i netezi calea noului Mesia, masterandului Îi era sortit să treacă prin multe Încercări. Poate că nu Întâmplător toate aceste făpturi se Învârteau prin preajma lui, căutând, prin orice mijloace, să-l facă să cadă În ispită. Dar, chiar dacă ar fi fost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
e prea gros și cu muchii. Dar, prelinsă în josul lumânării, e-o creastă de ceară subțire și netedă, care pare numai bună. Doar cu vârful degetului puștiul rupe bucata lungă de ceară de pe lumânare. O rulează în palme și-o netezește. Lungă și netedă și subțire. Dus și excitat, și-o vâră înăuntru, mai adânc și mai adânc, în gaura sculei întărite. Cu o bucată bună de ceară ișeită în afară, se pune pe treabă. Chiar și acum, zice că arabii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
măsură. A doua zi vine un detectiv târând fata de păr. O lasă să cadă pe jos, lângă biroul ei. Scoțând o agendă și un stilou din buzunarul vestonului, scrie: „Cine a avut-o ieri?”. Și, ridicând-o de pe podea, netezindu-i părul, Cora îi spune un nume. Unul la întâmplare. Al unui alt detectiv. Ochii i se îngustează, și, scuturând din cap, omul cu agendă și stilou zice: — Pifda măfii dă ficălos! Când vorbește se întrevăd jumătățile limbii ținute împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
i‑o spusese Ioan, cuviosul păstor, În primul său vis sau poate În prima sa trezie, că trecerea fusese lărgită, sau cel puțin așa i se părea lui acum, Încât putea vedea de după umerii purtătorilor săi că stânca grotei fusese netezită, caninii fățuiți la vârfuri, lustruiți, strălucitori, de un alb cristalin ca sarea, pe alocuri cu grunji ruginii. Oare și ăsta fusese tot vis? Ologii care Începură să se miște printre picioarele lor, să fojgăiască precum viermii, le sărutau picioarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a instalat tacticos pe scaunul meu, la masa mică unde obișnuiam să scriu, a luat unul din pohemele mele, apoi încă unul și încă unul, în total trei, făcea avioane din ele, puștiul îl privea serios și atent, le mai netezea și el un pic muchiile, cu unghia, și le arunca prin cameră. Îmi venea să urlu și să râd, puțin îmi păsa și de poheme, și de mine, m-am pomenit mișcând (înăuntru) degetele; făceam (înăuntru) exact ce făcea Dragoș
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
primi, curbându-și gura într-un mod ironic, nescăpat lui Radu. -Asta e o treabă bună, privindu-i satisfăcut pe cei doi. Ramona îl rugă să-i numere. -Am încredere, zise el zâmbind, apoi deschise un sertar unde îi așază, netezindu-i. La plecare, Ramona îi invită la ei acasă. Oana, puțin încurcată în situația de față promise că-i va vizita în această iarnă. Eugen nici nu așteaptă până ce sora și cumnatul lui să urce în mașină și intră în
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Bernarda se zgîi la noi amîndoi, fără cuvinte. Uitați-vă, eu plătesc ce cumpăr, iar ăsta e un cadou care vreau să-l fac verișoarei mele... — Atunci o să-mi permiteți, ca o compensație, să vă invit la masă, zise Fermín, netezindu-și părul. — Hai, femeie, am Încurajat-o eu. Ai să vezi ce bine ai să te simți. Uite, ți-o Împachetez eu În timp ce Fermín Își ia jacheta. Fermín a dat fuga În dosul prăvăliei să se pieptene, să se parfumeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aluneca Într-o nervozitate impetuoasă, pălind treptat și recăpătîndu-și intensitatea la fiecare cîteva cuvinte. Totul pe acea filă vorbea despre vremuri apuse: firul scrisului dependent de călimară, cuvintele zgîriate pe hîrtia groasă de vîrful peniței, atingerea rugoasă a hîrtiei. Am netezit epistola pe tejghea și am citit-o, aproape pe nerăsuflate. Dragă Julián, Azi dimineață am aflat de la Jorge că, Într-adevăr, ai părăsit Barcelona și te-ai dus să-ți Întîlnești visurile. Dintotdeauna m-am temut că aceste visuri nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și Își făcu apariția În dreptul ușii. — Bună dimineața, domnule Sempere, fredonă ea. Tata Îi zîmbi, Îmbujorat. Mie Îmi făcea impresia că Merceditas Îi plăcea, Însă etica lui monahală Îi conferea o tăcere de neînfrînt. Fermín o privea cu coada ochiului, netezindu-și părul și continuînd să-și legene ușor șoldurile, ca și cînd pe ușă tocmai ar fi pătruns o ruladă. Merceditas deschise o sacoșă de hîrtie și ne dărui trei mere strălucitoare. Mi-am Închipuit că Încă nu-i ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de a trăi mult și că să-i spună și lui: cum a făcut de a atins suta de ani și a și trecut de ea, de sută? Încât moșneagul a scos iar luleaua din gură cu dreapta, și-a netezit musteața cu stânga și a răspuns, privindu-l dintr-o parte Zicând: d-apoi care să fie secretul? Că numai am răsuflat și iar am răsuflat, toată viața și nici o clipă nu m-am oprit, de a răsufla și iacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ceea ce considerăm că ar fi conceptul de animism! Dumneata cunoști, nu-i așa? ce definește așa-numitul animism. După ce își consultă preț de o secundă ceasul lui de aur, prins de un lanț solid făcut din platină, Profesorul începu să netezească cu mâna-i îngustă de magician oriental cocoașa de piatră care, întâmplător, se încălzea, alături, în soarele amiezii și, accentuând, cu pasiunea unui broker de licitații, pe consoanele aspirate, continuă: Animismul, dragă tinere, după cum am aflat și o știm cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mâna în colivia de la intrare, a prins un cănăraș și i-a sucit gâtul, pentru că pe el îl nevrozează trilurile astea, îl demoralizează să vadă o ființă exploatată de noi. „L-am eliberat...”, l-a pus lângă pachetul de țigări, netezindu-i puful. De fapt, eu eram doar un spectator nesemnificativ, toată gesticulația ar fi trebuit să-i oripileze pe gazetarii de la masa de alături. Numai că băieții erau amețiți de alergătura de dimineață de la Judecătorie și de statul în burniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
curte de unde dimineața țâșnea o puzderie de copii zdrențăroși. Întotdeauna o vedeam pe tanti Clara, era în prag sau mă chema de la geam și-mi dădea biscuiți și alviță și prăjitură cu nuci și scorțișoară. Îmi aranja cămașa și-mi netezea părul cu apă. - Ia spune, ce faci tu? - Bine, tanti Clara, înghițeam eu hulpav din bunătăți. - Al cui ești tu? - A lu’ Negru, de dincolo de pod... Mă cheamă Ștefan... - Ștefan... Semeni cu Roland al meu când era mic, ai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
îl folosea drept pernă, când se culca pe bancă. Noaptea se îmbrăca sau se învelea cu el ca să se apere de țânțari. Își scotea pantofii din picioare și se ghemuia pe bancă, stând nemișcată până dimineața când se ridica, își netezea fusta și bluza, își aranja părul, cu cărare pe mijlocul capului, și ieșea pe peron. Era o femeie slabă și destul de înaltă, care-și impusese probabil să meargă dreaptă și, din pricina asta, mersul ei avea ceva prea disciplinat. Când se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Țin minte și tonul cu care vorbea. M-a izbit o anumită ariditate ironică sub care încerca uneori să-și ascundă emoțiile. Și o aud parcă, așa cum aud vântul... 7. " În copilărie îmi plăceau enorm hârtiile de staniol colorate. Le netezeam, le aranjam și le strângeam cu grijă într-o cutie. Fiecare avea altă culoare. Într-o zi, cineva mi le-a luat și a făcut din ele un glob. Strânse în bulgărele acela cenușiu, foițele mele colorate nu m-au
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nasul lor. Mma Ramotswe puse cana de ceai pe masă și se căută în buzunarul rochiei. — Am găsit și asta, spuse ea, scoțând fotografia de ziar împăturită și înmânându-i-o secretarei. Mma Makutsi despături bucata de hârtie și o netezi pe biroul ei. Se uită la ea cu atenție câteva momente înainte să ridice privirea spre Mma Ramotswe. — E veche, remarcă ea. Era aruncată pe-acolo? — Nu. Era pe un perete. Mai erau alte câteva hârtii prinse cu piuneze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se uită la Mma Makutsi și-i zâmbi. Foarte simplu, zise ea. Cred că ăsta-i un caz foarte simplu, Mma Makutsi, și că o să-l rezolvi singură fără nici un fel de problemă. Mma Makutsi se întoarse la biroul ei, netezindu-și eleganta rochie albastră. — Mulțumesc, Mma. O să-mi dau toată osteneala. Mma Ramotswe dădu din cap aprobator. — Da, continuă ea, e cazul simplu al unui bărbat cu o nevastă plictisită. Nimic nou sub soare. Am citit într-o revistă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]