1,441 matches
-
un fior de compasiune sau chiar afecțiune la vederea suspinelor disperate ale soției mele, într-atât eram de înnebunit și distras de iubire. Pur și simplu imitam tiparele comportamentale ale unui bărbat rezonabil într-o tentativă instinctivă de a-mi netezi drumul de-ntoarcere spre Stacey prin toate metodele de care dispuneam. — Ascultă, fată dragă, am zis, cuprinzându-i umerii cu brațele și strângându-i cu cruzime, imitând afecțiunea: știu că e cu totul de neînțeles, dar trebuie să vezi situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu-l meriți — Vino la culcare, iubito. E aproape unu — nu crezi că-i deja noapte? Russell își scoase tricoul și se întoarse pe-o parte cu fața spre Leigh, sprijinindu-și capul acoperit de cârlionți negri în mâna dreaptă. Netezi așternuturile și bătu ușor cu palma stângă locul de lângă el, gest care se voia ademenitor, ispititor, dar care lui Leigh i se părea întotdeauna puțin amenințător. — Mai am doar câteva pagini. Te deranjează lumina? Pot să mă duc în sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Da, m-am gândit un pic și la asta. A, batem deja în retragere? spuse Adriana cu pretinsă sfială. Ridică tacticoasă ceașca de cafea și-și lipi buzele de marginea ei. Emmy își drese glasul și se făcu că-și netezește sprânceana cu degetul mijlociu întins. — Să bat în retragere? Nici vorbă. Aveam de gând să clarific niște reguli, atâta tot. — Azi ești foarte preocupată de reguli, i-o tăie Adriana. — Hei, nu te răzbuna pe mine dacă ție nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să se culce cu vreun tip din Antarctica. — M-am gândit la asta. Antarctica mi se pare cam nerealist. De aceea cred că Alaska merge în loc de Antarctica. Emmy scoase o hârtie mototolită din geanta ei ca de poștaș și o netezi pe masă. — Ce-i aia, un grafic? Te rog să nu-mi spui că ai făcut un grafic, râse Adriana. — Ba da. Leigh își ridică privirile în tavan: — A făcut un grafic. — M-am gândit la toate. Bineînțeles, am deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În mare viteză spre oglinda din vestiarul de jos. CÎnd cauciucul din față atinse oglinda murdară, Jim se răsti la imaginea lui plină de Însuflețire. Războiul Îi adusese măcar această mică recompensă. Bucuros, Jim Închise În urma lui ușa din față, netezi sulul de hîrtie japonez și o porni spre gemenii Raymond care locuiau În apropriere pe Columbia Road. I se părea că toate străzile din Shanghai erau niște camere Într-o casă uriașă. Trecu În viteză pe lîngă un pluton de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
băț modelele cauciucurilor. De cîte ori ar trebui oare să se Învîrtească fiecare cauciuc ca să se tocească de tot, pînă la pînză? Problema, una dintr-o mulțime, care Îl preocupa tot timpul, era de fapt destul de ușor de rezolvat. Jim netezi praful alb și Începu să socotească. Se bucură cînd prima fracție se reduse, apoi observă că era singur În lumina soarelui, Între camion și terasamentul căii ferate. Îngrijiți de obositul doctor Ransome, prizonierii se Îngrămădeau În micul petic de umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de soare strălucind prin spațiile dintre scînduri. Tranșeele se strecurau printre movilele funerare ca un labirint fără capăt. Dincolo de răspîntie, un pod de lemn trecea peste un canal. Stîlpii lui albi, din care ploile spălaseră orice urmă de rășină, erau netezi ca piatra ponce. Șoferul Împături harta și Își făcu vînt cu Învelitoarea de pînză, nevoind să-și riște roțile pe scîndurile vechi. Doamna Hug și perechea de englezi ședeau În partea din spate a camionului, umbrele lor Întinzîndu-se peste rîndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
stare să facă așa ceva, prizonierii excavaseră parțial mormintele Înguste. Dar efortul de a mai da Încă o dată cu hîrlețul era acum prea mult pentru văduvele misionare. Morții erau Îngropați deasupra, pămîntul scos fiind adunat În jurul lor. Ploile abundente din lunile musonice netezeau mormanele, conturînd siluetele trupurilor de sub ele, de parcă micul cimitir de lîngă aeroportul militar voia cu tot dinadinsul să-i reînvie pe cîțiva dintre milioanele de morți din timpul războiului. Ici-colo, un braț sau un picior ieșeau din morminte, membrele adormiților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
priciul lui, Îi părea lui Jim chiar mai proaspăt și mai bine decît domnul Sekura și, În mai multe privințe, anii de la Lunghua fuseseră o Încercare mai ușoară pentru Basie decît pentru comandantul japonez. MÎinile și obrajii Îi erau Încă netezi și fini, deși avînd o paloare de femeie bolnavă. Învîrtindu-se În cămăruța lui, de parcă s-ar fi aflat la bordul vaporului Aurora, privea lagărul de la Lunghua tot așa cum privise lumea de dincolo de el, un șir de cabine ce trebuiau pregătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cîrpe, un vas de cositor, un săculeț plin de orez și un ziar chinezesc, toate posesiunile lumești ale hamalului analfabet. Acesta stătea Între boabele de orez răspîndite pe jos și Începu să cînte mai tare, ridicîndu-și fața spre cer. Jim netezi paginile revistei Reader’s Digest, Întrebîndu-se dacă să citească un articol despre Winston Churchill. Ar fi dorit să plece, dar În jurul lui deținuții stăteau nemișcați și urmăreau terenul de adunare. Japonezii se Întoarseră spre hamal. Ridicîndu-și bețele, Îi dădură cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
instalase comandantul unității de jandarmerie, șefii de blocuri vorbeau cu un sergent japonez. Doctorul Ransome, cu fața trasă, cu pălăria de hamal În mînă, cu umerii lăsați și cămașă de bumbac, stătea lîngă ei. Doamna Pearce intră În casa paznicilor, netezindu-și părul și fața, dînd deja ordine unui soldat În japoneza ei repezită. Prizonierii din fruntea mulțimii se Întoarseră alergînd spre terenul de adunare, strigînd către ceilalți. — Un singur bagaj! Toată lumea aici, peste o oră! — Plecăm la Nantao! — Toată lumea afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dreptul ușii, la gîndul că vederea atîtor batoane de ciocolată l-ar putea zăpăci pe băiat. Nu o păstra, băiete. Mănîncă aici cutia de Spam. Dar Jim se uita la revistele Îngrămădite pe podea, la picioarele sale. Voia să le netezească și să le păstreze pentru următorul război. — Domnule Tulloch, ar trebui să mă Întorc la Shanghai acum. — La Shanghai? Acolo nu e nimic altceva decît șase milioane de hamali care mor de foame. Ți-ar tăia prepuțul Înainte să poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca să ai de tramvai. La Întoarcere, vii și tu pe jos! Simți cum n-ai să poți niciodată răscumpăra durerea acestor lacrimi. Îți pui șapca pe cap și ieși În toamna firavă a lui septembrie. Un fel de mândrie Îți netezește chipul. Ești tânăr și ești elev la liceu. Las’ că le arăți tu lor. Spui În gând, ca de fiecare dată când vrei să instaurezi dreptatea, dar, precum ai zis așa ai să și uiți. Înainte Însă de a uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În urmă dâre lungi de scrum negru și șorici ars. La fel de bine ca și atunci, când domnul Iahoda, instalatorul, căci a lui e lampa, a lipit țeava de plumb din căminul de apă, vara mereu umed și plin de limacși, netezind cu un petec gros de hârtie de ziar, lacrima de cositor pusă peste spărtură, mirosind a stearină și a fier cald. La fel miroase și șpanul care se dezghioacă din fierul prins În universalul strungului, pierzându-se În șuvoiul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
marginea câmpului de lucernă așteptând și când nu mai poate aștepta se Întoarce acasă, iar Bitancu o ia fuga Înainte să nu-l vadă și se preface că doarme. Onica se-nvârte prin casă, se uită În oglindă, deschide lada, netezește cu mâna covoarele țesute În iernile fără număr - iernile de așteptare nu pot fi numărate niciodată, ele sunt Întotdeauna fără număr - suflă În lampă și se culcă Într-un târziu și Bitancu adoarme odată cu ea și nu-ntreabă. De Sfântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
germană. 4 martie Zece ani de la cutremur. Aproape nu mai am lecturi. Ce m-ar putea ajuta? De pildă Satyricon al lui Petronius. Doamne, câtă mâncare! Umilința noastră a românilor cumpărând orice În vagoanele internaționale. Mâine Îmi ridic pașaportul. Tu, netezind hârtiile smulse din acest hâd Pompei. Ai patruzeci și doi de ani și totul este confuz și nesigur. La ce ți-or fi trebuind hârtiile acelea murdare? Ai să le adaugi celorlalte nimicuri care Îți umplu casa. Averea ta. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cauți? Îi spuse Fi lui Ruby, care se uita prin cameră din nou. —Pe Sam. Pare să fi dispărut. Nu l-am mai văzut de secole. Cred că am să mă duc să-l caut. Ruby se ridică și-și netezi fusta. —Apropo, Fi, să știi că sunt mai fericită decât orice pentru tine și Saul. A fost absolut genial. Nimeni nu merita asta mai mult ca el. A tras din greu. Știu și sunt foarte mândră de el. Ruby o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
iubesc! — Că o să te iubesc... — Așa, așa, Rosario, așa! Ei! În clipa aceea ușa se deschise, apăru Liduvina și, exclamând „ah!“, o închise la loc. Augusto se tulbură mult mai mult decât Rosario, care, ridicându-se iute în picioare, își netezi părul, se scutură și, cu glas întretăiat, zise: — Bine, domnișorule, facem socoteala? — Da, ai dreptate. Dar ai să te-ntorci, nu-i așa, ai să te-ntorci? — Da, am să mă-ntorc. Și mă ierți pentru toate? Mă ierți? — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pentru Susannah, ar fi trebuit să fie mai mare. Deodată am știut cum să o fac mai mare fără să măresc costurile. Iar acum stăteam într-una din aceste camere modificate. Cumnata mea se uită la ceas, se ridică, își netezi fusta cu acel gest delicat și tandru pe care îl fac pisicile când se spală și am știut că, așa cum doar cu un minut în urmă eu mă întrebasem cum ar fi fost dacă m-aș fi căsătorit cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe care o aveam de făcut. Cele două fetițe erau așezate pe o latură a mesei de lucru și se uitau la mine. Pălăvrăgiseră și chicotiseră toată după-amiaza și la început nu am băgat de seamă tăcerea. Doar atunci când am netezit tapetul pe perete și m-am lăsat pe spate, am văzut că se uitau fix la mine. Nu, nu la mine, ci la brațul meu stâng. Gura mică, precum un trandafir, a lui Debbie era strânsă într-o expresie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să-ți mai liniștești puțin hormonii. După care Sfântul Augustin al nostru ne va consola pe tine și pe mine, Împreună cu toți Îndoliații Sionului și ai Ierusalimului, spuse și, Întorcându-se cu o rotație perfectă, se Îndepărtă cu pași elastici, netezindu-și puloverul alb, pe gât, și lăsând tăcerea să se-aștearnă În urma lui. Cei doi medici dispărură În cabinetul doctorului Eitan. Fima cotrobăi prin buzunar și reuși să găsească o batistă mototolită, nu prea curată, pe care intenționa să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se apucă să caute În coșul de hârtii de sub birou factura la telefon pe care o mototolise și o aruncase ieri sau alaltăieri. Nu găsi factura, dar scoase din coș un ghemotoc de hârtie - o pagină din ziarul Haaretz -, Îl netezi și Îl luă cu el În pat. Citi despre falșii Mesia din zilele noastre până i se Închiseră ochii și adormi cu foaia pe față. Ninsoarea ușoară Încetă la ora două noaptea. Ierusalimul stătea Înghețat și gol În Întuneric ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Kiriat Yovel, numai tu treci prin viață generând prostie și neadevăr. Pălăvrăgești și Îi deranjezi pe toți. Polemizând cu gândacii și șopârlele. De ce nu ar decide să le dedice lor, de-acum Înainte, chiar de mâine, viața sa, ca să le netezească drumul? Va lua asupra sa creșterea copilului. Va Învăța să gătească și să spele. Va ascuți În fiecare dimineață creioanele colorate de pe masa de desen. Va schimba din când În când banda la imprimanta calculatorului. Presupunând că aceasta avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o linie care se lovea în fundal de banda mult mai viguroasă a vârfurilor de brazi încolonați. Se pare că mama a fost nevoită la un moment dat, probabil pe când atârna perdelele, după ce înșirase inelele de metal pe bară și netezise cu mâna noul tul florentin, aruncându-și întâmplător privirea pe fereastră, să înțeleagă, aproape cu brutalitate, că era imposibil să ignori acel mediu, întreaga lui alteritate, acel fel al său de a fi altceva. În timpul primelor săptămâni, mama fusese atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
era mama mea, stând pe taburetul îmbrăcat în catifea, înconjurată de toate cutiile cu comorile trecutului ei, împrăștiate pe jos. Mâna ei mângâia duios penele colorate din atelierul vienez al lui Onkel Alfred, aluneca peste altița brodată cu motive românești, netezea pânza țesută din bumbac, „pânza“ - și, în timp ce făcea asta, simțea probabil pielea cu care erau capitonate banchetele trăsurii, încinse de soare, auzea rumoarea pantofilor în foaierul hotelului Athénée Palace când se anunța dineul, o năpădea răcoarea cojii de pepene din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]