11,656 matches
-
și cu tratare mai curând adolescentine, salvat pe cât s-a putut de stăpânirea de sine a traducătorului, care dublează rafinat o negație: "așteptând moartea/ ca pe un pisoi/ care să-mi sară/ pe pat./ îmi pare atât de rău/ pentru nevastă-mea/ o să găsească trupul ăsta/ uscat,/ țeapăn/ alb/o să-l scuture o dată/ apoi poate încă o dată/ Hank!/ Hank nimic./ nu că o să crăp/ mă îngrijorează,/ci nevastă-mea/singură cu grămăjoara aia de nimic./ aș vrea să știe că/ pentru
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
pisoi/ care să-mi sară/ pe pat./ îmi pare atât de rău/ pentru nevastă-mea/ o să găsească trupul ăsta/ uscat,/ țeapăn/ alb/o să-l scuture o dată/ apoi poate încă o dată/ Hank!/ Hank nimic./ nu că o să crăp/ mă îngrijorează,/ci nevastă-mea/singură cu grămăjoara aia de nimic./ aș vrea să știe că/ pentru toate nopțile/ în care am dormit împreună/ chiar și cele mai inutile certuri/ au fost lucruri/ întotdeauna splendide/ și că cele mai grele/ cuvinte/ pe care m-
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
un sictir în glandă, de nu-i adevărat." (pp. 136-137). Dacă aceste texte își obțin efectele din exploatarea oralității (ca la Sorin Stoica și, parțial, Ovidiu Verdeș), altele, aproape la fel de reușite, mizează pe un stil alb, neutral până la proba contrarie. Nevasta de la ora șapte, o altă bucată de vârf, aduce aminte de povestirile mai vechi din Cheta..., remarcându-se prin finețea observației și ingeniozitate narativă. Păcat numai că autorul a renunțat, nu se știe de ce, la finalul excelent dat într-o
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
operă, mediul universitar, dominat de ambiții, frustrări și bătălii pentru funcții. În peregrinările sale, eroul Gabrielei Gavril întâlnește întreaga faună a tranziției, de la politicienii puși pe înavuțire la boemii loseri înecați în vodcă, scriitorii geniali și criticii lipsiți de vocație, nevestele suspicioase și amantele bovarice. Nu lipsesc știrile senzaționale din ziare și, mai ales varianta lor transfigurată la nivelul străzii, zvonurile și bârfele de tot felul. Situat pe granița foarte îngustă care separă comicul de tragic, romanul Gabrielei Gavril seamănă până la
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
variantă update a revizorului lui Gogol (savuros este episodul în care ambasadorul Franței ar fi trebuit să zboare în nacela unui balon), lipsa de scrupule și cinismul noilor politicieni. Iașiul Gabrielei Gavril este o lume densă, populată cu fotomodele și neveste disperate, bețivi incurabili și profitori veroși, infractori extrădați din Occident și artiști, diplomați și scriitori veleitari. Un univers în care se vorbește enorm, despre viață și moarte, despre Kosovo și bazele americane în România, despre francofonie și despre relațiile adulterine
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
cu morți în plină erecție), luînd doar mașina de scris Consul cu mine... părăsindu-mi pînă și manuscrisele (după trei ani mi-au fost aduse de un unchi după mamă, în trei saci de hîrtie; nu dispăruse nimic!), nu numai nevasta, meseria de medic, cărțile... Cînd îmi ieșea ceva, mă strîmbam într-o oglindă îngustă" D.P.: Vorbeați adineauri de un cîntec neîntrerupt, care vă clocotea în cap și care se cerea, de fapt, doar transcris cu repeziciune, să nu se piardă
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
au loc de obicei în plină degringoladă economică. Mizeria ascute luxul și joaca. Grec din }arigrad, acest Dumitrașcu era un ins hotărât, tălpiz (viclean), amăgitor, geambaș de cai de la Fanar... Și după aceste, după toate, era bătrân și (iertare!) curvar... Nevastă-sa se afla la }arigrad. Urmează o pagină delicioasă... Neculce romancier: Vodă îți luasă o fată a unei rachierițe de pe Podul Vechiu, anume Arhipoaie, care o chema Anița, țiitoare, de o purta în vedeală între toată boierimea, de-o ține
Starea economiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9401_a_10726]
-
vinie de la primblări, trimite giupânesele daruri, canavețe (stofe scumpe), bilacose (mătăsuri), căce (pentru că) i-au făcut cinstea de-au mersu cu dânsa în primblare... Ce galanterie! Mazilit, Dumitrașcu o ia cu el pe Anița la }arigrad și o mărită acolo (nevastă-sa fiind la Poartă) cu o slugă, cu un grec. Cronicarul se indignează: Căutați, frați iubiți cetitori, să vedeți ce ieste omenia și curvia grecească! Ceea ce îi prilejuiește lui Neculce o strălucită pagină de proză. Șerban Vodă, domnul Munteniei, era
Starea economiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9401_a_10726]
-
luni de viață la dubioasa publicație de dizidență legionară Cruciada Românismului. Istrati era aproape muribund și nu mai visa decît la o nouă evadare, la o nouă fugă, de unul singur, așa cum făcuse și în 1916, cînd își abandonase prima nevastă... Nu i-a mai reușit. Copil în anii 1909-1911, anii în care este documentar atestată cea mai intensă implicare a lui Istrati în militantismul sindical (în februarie 1910, la congresul de reconstituire a Partidului social-democrat și a sindicatelor, el fusese
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
că deține o scrisoare personală chiar de la Hristos. Mai târziu, prin secolul al XVI-lea, un anume Nicolas Frey, originar din Bavaria, susținea sus și tare că a primit de la Sfânta Treime ordinul de a-i sfărâma țeasta primei lui neveste, pentru ca profețiile Vechiului și ale Noului Testament să se împlinească. „Eu sunt capul bisericii. Hristos și a împlinit prin mine toate făgăduințele. Sunt trimis de Dumnezeu ca să le arăt oamenilor chipul lui Hristos în persoana mea...“ Și în concluzie: „Fapta
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sunt capul bisericii. Hristos și a împlinit prin mine toate făgăduințele. Sunt trimis de Dumnezeu ca să le arăt oamenilor chipul lui Hristos în persoana mea...“ Și în concluzie: „Fapta desăvârșită a oricărui credincios este aceea de a-și părăsi prima nevastă și de a se căsători cu a doua“ (Auguste Jundt, Histoire du panthéisme populaire au Moyen Age et au XVIème siècle, 1875). * A trăi cu sentimentul ratării înseamnă a fi solidar cu cerșetorii, cu estropiații, cu drogații, cu mutilații care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
confruntă, fiecare cu fixul lui, cu frica lui, grupurile se fac și se desfac aiuritor, discursurile, de la cel intelectual, la cel șmecher al îmbogățitului peste noapte sau acela al pălmașului brută, chipurile, care nu are bani nici de sandale pentru nevastă, ies la rampă în toată splendoarea lor. Însoțesc performanța lor, a lui Claudiu Goga, a lui Ștefan Caragiu și a lui Axenti Marfa cu aplauzele mele.
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
sforile, e prinsă sub eticheta un Mecena excroc. Bogdan Ciupești, învîrtitor de afaceri nu tocmai albe, înjurînd cu bonomie pe amărîții care-i mai furau din odoare, făcînd haz pe seama numeroșilor lui musafiri și-a popii Galaction, ocărîndu-și în public nevasta cherchelită, închis la Văcărești pentru șantaj, ctitor de revistă, Ileana, de lux, era Tipul. Un tip e și Rosetti, trecînd prin istorie cu alinturi de mucalit. Cu o anume vocație a qui pro quo-ului, excelent dată de gol în pasajul
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
înainte de 1990: "societatea noastră multilateral supravegheată" (p. 186, în ediția din 2007 de la Polirom), "genocidul iernii viitoare" (p. 189), "suspiciunea generalizată" (p. 286, 322, în aceeași ediție) sau mențiuni referitoare la "ultimele glume despre prețiosul Bâlbâit și despre suverana sa nevastă" (p. 291). Alte asemenea episoade nu aveau cum să figureze într-un manuscris înaintat unei edituri în 1986: Deschideau televizorul, să-l privească pe Bâlbâit urlând despre fericirea poporu-lui-model și amenințând dușmanii poporului-model" (p. 292-293). Sunt, în mod cert, sarcasme
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
roșie" - se grăbeau să-i interogheze. În fond, ce mare suferință să-ți petreci câteva ore într-o mașină bine echipată, cu încălzire corespunzătoare, cu tot confortul imaginabil în mileniul al treilea? De ce să turbezi de nervi când ești cu nevasta, copiii sau prietenii? Cum să te plictisești de moarte când la bordul mașinii poți prinde suficiente programe radio, dintre care unora, precum România Muzical, ar merita să le dedicăm mai mult timp decât o facem îndeobște? Cum să te plictisești
Cum v-ați petrecut sărbătorile de iarnă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7726_a_9051]
-
deopotrivă psihologic și financiar. Sigur e că ori de cîte ori scriu sau spun că Traian Băsescu pariază pe Cristian Diaconescu și nu pe altcineva, toți se uită la mine ca la un bărbat care susține pe ulițele satului că nevastă-sa îi e credincioasă, cînd tot satul știe că Patul scîrțîie. După semnarea listei de către Traian Băsescu mi-am zis că nu m-am înșelat: Candidatul lui Traian Băsescu e Cristian Diaconescu! Băgînd însă de seamă ziarele și televiziunile care
Ion Cristoiu, uimit de presa băsistă: Azi mi-am dat seama că m-am înșelat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77342_a_78667]
-
mai aștepte sfîrșitul. Îi era inima ca plumbul. Vedea acum că s-a prăbușit visul lui nebunesc. A mai umblat cîteva săptămîni năuc și apoi s-a însurat. Era de treizeci și trei de ani și se simțea bătrîn. Și-a găsit nevastă în Călata. N-a iubit-o și, luînd-o, și-a zis în sine că luînd-o, se răzbună pe soartă. Un răstimp sufletul i-a fost gol de orice năzuinți. Trăia de azi pe mîine ca toată lumea, prins numai de grijile
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
eu, zicea unu că-a citit că o să avem o vară ploioasă... O fi așa?... - Mai știi... S-ar putea. Orbul ridică puțin bastonul său alb de nevăzător, - și zice: O iau încoace, în Amzei, să iau niște zarzavat, face nevastă-mea o supă... - Bine face Ilie, atent la semafor, da, coana Evdochea ce face?... - Bine, bine, o cam dor șelele... - Ei, trece... - Eu m-aș duce... Până acilea mă aduse nepotu-meu, Sile, care nu-ș ce umblă p-acilea, - mă lăsă
O discuție pe bulevard by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8168_a_9493]
-
o gustare. Apoi, împreună cu aceștia, Agnia Bogoslava și Sandu Eliad merg la niște colegi să-i anunțe că nu pot veni a doua zi la premieră: "Într-un târziu a răspuns cineva. - Cine-i acolo? - Agnia, zic. Era Tina Bereșteanu, nevasta lui Bereșteanu, cea care a deschis. - Noi suntem arestați. Domnul e un agent. Ne ducem în Transnistria. Mâine nu venim la premieră" (p. 100). Pe lângă evocarea instituțiilor evreilor din România (teatru, școli etc.) întâlnirile de la Cercul Cultural de la Ierusalim au
Memorie și cultură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9626_a_10951]
-
le înrolează, din secolul XIX pînă către primul război, pe aproape toate aparițiile feminine din proza și teatrul nostru: cucoane și cuconițe, urzind intrigi și visînd măriri (e, firește, o diferență între obiectivele Vidrei, ale Chiriței, ale Acriviței și ale nevestei lui Stan Pățitul, dar între ele, totuși, nu se cască falii largi), dîndu-le copiilor, în genere, o proastă educație - n-avem cultul mamei, ci al "mamiței", dar avînd, fie și deformată, intuiția progresului. Unei astfel de doamne de tranziție, respectabilă într-
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
vorbesc ei cu atâta poftă? Fiindcă este tot ce le-a mai rămas de făcut. Vorbăria merge bine împreună cu beția, fiind, amândouă, supapele prin care oamenii continuă să respire. Prin eforturile lui Ică și Celce (înfricoșătorul tata socru, cu două neveste și un ochi de sticlă, respectiv matahala de ginere care conduce cooperativa și e veșnic nesătul), satul s-a numărat printre primele din regiune în care colectivizarea s-a încheiat cu succes. "Chiaburii" au fost deposedați de avutul lor (pământ
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
nu sunt puri, ci amestecați. Chiar bestiile apar câteodată într-o lumină diferită, în timpul vieții sau, dacă nu, după moarte. Cel ce putrezește de viu în patul conjugal, fără satisfacția de a fi atins-o măcar o dată pe frumoasa-i nevastă, Ileana, care îl pedepsește la nesfârșit culcându-se cu tot satul. După ce temutul Ică moare, cadavrul lui este dezgropat și profanat de sătenii dintr-odată "curajoși". Pe Moise, care poate totul, îl vedem, într-o scenă, cu lacrimi de disperare
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
spinării și pentru o clipă, jandarmul din el Își pierdu siguranța, apoi aceasta reveni odată cu puterea sa de concentrare. Își șterse transpirația instantanee, Încerca să analizeze Întrebându-se cine ar putea veni cu mașina la ora aceasta: pădurarul era plecat, nevasta sa la fel, sâmbăta nu venea nimeni de la Ocol sau miliție În control, drumul nu era circulat de cele câteva mașini din sat. Oare cine ar putea fi? Zgomotul de motor se auzea din ce În ce mai aproape, apoi Victor realiză că mașina
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
doua zi dimineață. Victor a sosit de la magazin unde se Întărise cu o cinzeacă de rom și o găsi pe Maria incapabilă să spună ce s-a Întâmplat, iar omul a crezut că ceva extrem de grav a pus lacăt gurii nevestei sale care se agita, gesticula și arăta către chiupul cel mare. O fi murit de-abinelea! zise Victor și se plesni peste frunte, un gest reflex pe care nu și-l putea stăpâni În clipele sale grele. Cu chiu, cu vai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
aceasta nu a mai ieșit afară pentru a trimite mămăligă cu sare În direcția cucuvelei, dar a fost cuprinsă de un tremur și Începu să plângă din ce În ce mai Încet până când Victor fu trezit, fie de urletul lui Vizanti, fie de bocetul nevestei sale. Ce ai, fa? Te-ai prostit, nu ai mai auzit câine căruia Îi este dor de muierea lui sau nu știi că așa se bucură cucuvelele când pun de un plod, doi, trei?! Tu râz, omuli, da’ știi când
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]