2,953 matches
-
cu opera 94. Asta ar însemna că opera este un moment de de-fondare. Dar dacă opera nu are adevăr și totuși are unul care poate modifica, ne ducem, inevitabil, la gândul că acela este chiar nimicul. Cum poate, însă, nimicul să transforme pe receptor, teoreticienii postmoderni nu suflă o vorbă. Creația e din nimic, dar nimicul în sine nu creează fără Creator. Iată o enigmă asupra căreia se așterne tăcerea. Nu e de mirare că postmetafizicienii ne asigură că Heidegger
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
opera nu are adevăr și totuși are unul care poate modifica, ne ducem, inevitabil, la gândul că acela este chiar nimicul. Cum poate, însă, nimicul să transforme pe receptor, teoreticienii postmoderni nu suflă o vorbă. Creația e din nimic, dar nimicul în sine nu creează fără Creator. Iată o enigmă asupra căreia se așterne tăcerea. Nu e de mirare că postmetafizicienii ne asigură că Heidegger a neantizat adevărul din artă, când tocmai în poezie acesta descoperă Casa Ființei, ca locuire poetică
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cea falsă a diavolului, care nu se vede, deoarece el este Nimeni. Primejdia aceasta a văzut-o, în schimb, Eminescu, chiar prin tratarea comună a temei epigonismului. Epigonii săi, spre deosebire de ai lui Nietzsche, sunt doar măști râzânde, sub care străjuiește nimicul: "Iară noi? Noi, epigonii?... Simțiri reci, harfe zdrobite, / Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte, / Măști râzânde, puse bine pe-un caracter inimic; / Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază; / În noi totul e spoială, totu-i lustru
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lumea ca lumen. Sau, cum zice Eminescu: "Ci trăiește, / Chinuiește / Și de toate pătimește / Ș-ai s-auzi cum iarba crește". În zădar în colbul școlii...). Aceasta este diferența între mimul-epigon și artistul adevărat: cel dintâi nu poate auzi decât nimicul, adică momentul închipuitei morți a identicului, la care nici nu mai poate avea acces. Iarba eminesciană crește, pe când iarba epigonului e numai de decor, doar mască. De aceea, epigonii mânjesc marea cu valuri, cerul cu stele, Dumnezeu ucis e doar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cum putem explica din împrejurări asemenea diferența dintre individ și individ. Făceți ca toate aceste colori să fie egal de strălucite, egal de poleite, egal de favorizate de Lumina ce le formează și fără care ele ar fi pierdute în nimicul neesistenței, căci în întunericul nedreptății și a barbariei toate națiunile își sunt egale în abrutizare, în îndobitocire, în fanatism, în vulgaritate; ci când Lumina abia se reflectă în ele, ea formează colori prismatice. Sufletul omului e ca un val sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
încât simulacrele tind să construiască o lume absolut fictivă, expurgată de orice referențial identitar. Eul se diluează apocaliptic până la dispariție, tinzând către un grad zero al sinelui. Este ceea ce am putea numi idealul lui Nimeni, masca pură în spatele căreia tronează nimicul. După Mihail Diaconescu, un hipermodernist, în acest înțeles, ar fi Alain Touraine prin cunoscuta lui carte Critique de la modernité (1992).222 3. Para-modernismul. Mult mai prizat pare a fi paramodernismul, având alte raporturi cu modernismul și postmodernismul. Spre deosebire de postmodernism, paramoder-nismul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cuvânt, ar fi murit de groază în șapte zile"436. Aici se ascunde același vis cu al Terezei, cel cu femeile goale: "kitschul este un paravan în spatele căruia se ascunde moartea". În spatele spectacolului și artificiilor de 1 Mai se ascunde nimicul. Sabina îi surprinde pe criticii occidentali când spune că dușmanul ei nu este comunismul, ci kitsch-ul. Or, ea redescoperă kitsch-ul în Marele Marș al lui Franz în Cambodgia și în doctrina criticilor de artă din Elveția și din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de îndată ce este conștientizat. Într-adevăr, asta se-ntâmplă, prin excelență, cu lumea lui Caragiale. Fantoșele lui Caragiale ascund în spatele lor destinul, cu tot tragismul lui. Ușurătatea maschează greutatea, ca să revin la termenii lui Kundera. Dar în spatele simulacrelor postmoderniste se ascunde nimicul, adică moartea. Fantoșele lui Caragiale au o transparență enigmatică, cele ale postmoderniștilor sunt opace. Ele sunt, pur și simplu, simulacre. Simulacre de iubire sunt, firește, aventurile lui Tomas cu cele 200 de femei în care el se iluzionează a căuta
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
din locurile unde se formează, se ascunde și-și urzește vicleniile destinul"7. Dacă pe fundul cutiei Pandorei, își zice ea, autoeclecția zăcea și ea alături de speranță, cumva în abraziva ei umbră de disperare și, de aceea, foarte confundabilă cu nimicul? Dacă, o fracțiune de secundă înaintea disperării, înțelegerea că omul e ținta unei înverșunări a Firii îl face să se simtă alesul ei și, de aceea, absolvit de insignifianță, cumva pe măsura Ei, egal, sau fie doar și eligibil ca
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ce-mi refuză, poate, alte prize mai trainice; revendicându-i acest punct, potențializez totodată și spațiul din jurul lui. Evident, e vorba doar de un punct foarte, foarte slab, de realitatea plăpândă a unei rostiri, ceea ce însă nu-i totuna cu nimicul; slăbiciunea lui extremă reprezintă deja un nou început firav - o posibilitate de revenire a puterii oarecum "din piatră seacă". Înjurătura conjură spectrele dintr-o aparentă absență. Cine mai are încă puterea să înjure, să se indigneze agresiv la nivelul limbajului
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o lumină puternică îți taie privirea!...Parcă este apă!... Nu!..Imposibil, apa nu poate străluci așa! Te apropii și nu-ți vine să crezi, e o mare! Îți potolești setea și apoi te întrebi ,, Ce e cu această apă în mijlocul nimicului?...E apă?’’...Așteptați un răspuns Și...apoi...lași în urmă mantia de sânge și te acoperă o mantie albă, pură precum lacrimile Fecioarei Maria, dar rece, închisă cruntă precum inima Crăiesei Zăpezii...!
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Antohi Paula () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2327]
-
Este ca ei să-și îndeplinească legiuitele lor îndatoriri și tocmeli. Mai presus de toate vă veți ocupa de a preveni întrunirile, de a stabili ațâțările, de a păstra liniștea în cuprinsul ținutului administrat de D-voastre, voi privi ca nimic al Țărei și al Domnului, pe oricine în aceste momente grele ale organisațiunei, s-ar încerca de a turbura ordinul public. Nu scăpați din vedere D-le Prefect, că marea noastră bogăție este agricultura și că ea nu poate înflori
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
filosofiei grecești presocratice, "din nimic nu apare nimic", afirmând că "orice ființă, ca ființă, apare din neant". Tentativa lui Heidegger, de a da realitate neantului, a fost apreciată ca originală de 116 L mulți comentatori. Neantul nu coincide cu simplul nimic. "Neantul este vălul Ființei" sau în neant noi reântâlnim mereu Ființa într-o manieră voalată. Neantul este neantul fiindului. Ființa, altul oricărui fiind, este și ea ne-fiindul și, în acest sens, neantul. Neantul pe care îl invocă filosofic Heidegger este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
urma urmei, nu atât Ființa - pe care nu o poate defini și o consideră chiar acategorială, deci de nedefinit logic - și cu atât mai puțin omul - care, decăzut și rătăcit de la Ființă, nu este nimic, sau este mai puțin decât nimicul - interesează gândirea heideggeriană, cât relația dintre cei doi. Relație care ar fi greșit să o gândim în termenii axiologici, ai valorii, sau ai umanismului tradițional și despre care nu putem spune decât că este autentică sau inautentică. Astfel interpretată, filosofia
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
apare concentrată În formula pe care șvabii bănățeni o folosesc adesea pentru a aminti aventura exemplară a instalării lor În Banat În urmă cu mai bine de două secole: „Der Not, Die Todt, Das Brot”, adică la Început a fost nimicul, apoi moartea, apoi pâinea. Victoria deportaților asupra propriului destin, oricât de relativă ar fi fost, exprimă Într-un plan mai general o victorie a binelui asupra răului. O etică exemplară pare astfel a funcționa, o etică pe care povestirea o
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
este binecunoscută respingerea rîsului de către patristică, rîsul este tocmai acțiunea prin care dumnezeirea este negată, micșorată,, ceea ce Întreprinde pînă la urmă pajul este totuși o lecție de mortificare a fetei. „... nu e nimic și totuși e / o sete care-1 soarbe” Nimicul redus totuși la un punct iar punctul cum spune Poulet continuă spațiul, pentru că el conține totalitatea razelor, care dezvoltîndu-se ar Îmbrățișa spațiul, și totuși el e fără spațiu pentru că nu se hotărăște să iasă din el acele raze. Punctul este
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
de 1-angoisse”: „În angoasă, În această stare există calm și pace; Însă mai există și altceva, ce nu-i chiar tulburare și luptă căci nu există nimic Împotriva căruia să se lupte. Dar ce este atunci? Nimic. Dar efectul acestui nimic? El dă naștere angoasei. Este aici misterul profund al inocentei de a fi În același timp angoasă. Visător, spiritul proiectează propria sa realitate care nu este nimic, dar acest nimic vede Întotdeauna inocența În afara lui Însuși”. Iată cum se prezintă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
răutate; la femei, invidie și gelozie; Sprâncene depărtate - inimă oarecum rece, comportări studiate, dar uneori fără gândire profundă; Perfect orizontale - virilitate, dar și capacitate slabă pe termen lung; Apropiate de ochi - om grav, mereu preocupat, care se încrâncenează la orice nimicuri; înălțate spre mijlocul frunții - cruzime, apucături șirete; Sprâncene scurte, stufoase - memorie excelentă, dar hotărâri întârziate și fapte ptipite. - Dacă ți se zbate sprânceana dreaptă - vei primi o veste bună. - Dacă ți se zbate cea stângă - vei avea o sfadă cu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
M-ai adus la moarte - pentru că (hotărâtă) mă omor Înainte de izbucnirea scandalului, astăzi, acuma, aici! - m-ai adus la moarte, și mă poți scăpa, și mă lași să mor... (Plânge.) TIPĂTESCU: Zoe! Zoe! ZOE: Lasă-mă... Dacă ambiția ta, dacă nimicurile tale politice le pui mai presus de rușinea mea, de viața mea, lasă-mă! Să mor... (Plângând.) Să mor cu siguranța că opt ani de zile m-ai amăgit În fiecare minută, că nu m-ai iubit niciodată... niciodată... niciodată
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
flexibilizează ferm codul moral și e preocupat de menținerea aurei onorabilității, a aparențelor. Din dorința de a-și conserva imaginea de sine derivă teama de compromitere și de situații compromițătoare, Însă nu și de compromisul moral: „Dacă ambiția ta, dacă nimicurile tale politice le pui mai presus de rușinea mea, de viața mea, lasă-mă!”; „Mă ia la Ploiești, Îmi zdrobește cariera de la percepție.”; „Nene Dumitrache, nu-mi asasina viitorul!”; „trebuie mai Întâi să-mi fac o carieră...”; „Sunt compromentată... Mi-
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
terminus al universului ce topește împreună cu distrucția sa și dimensiunea de ființă a omului. Sfârșitul lumii adică un sfărșit global, atotcuprinzător. Pentru viziunea imanent-materialistă, această cuprindere învăluie și neantizează lăsând în urmă doar o viditate indefinibilă ce este poate același nimic ce a precedat erupției izvorâtoare de univers. Într-o astfel de ipoteză, sfârșitul lumii reprezintă doar o închidere a unei breșe de impulsiuni gigantice ce a survenit contingent și se stinge contingent în mijlocul unui zero abisal. Poate o interpretare mult
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
se neliniștește pentru viitor, căci el e prezentul! În acest univers, a cărui Întindere este nesfârșită, nu există nici un lucru care să nu țină de principiul ki (energia cosmică). Așadar cine poate preexista ki-ului? Cine Îi poate post-exista? Astfel, și nimicul, și existența se formează spontan. Și vidul, și realitatea se formează spontan. Nu există nici Început, nici sfârșit. Sensei Profesoara caucaziană de naționalitate mexicană Își ține primul curs În marele amfiteatru al universității japoneze unde a fost invitată să predea
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
pătimire, pentru că sunt expresia Forței care 69 trăiește în ele și se desăvârșește, prin ele, în una dintre formele ei. Câmpia cu asfodeli, întinderea vagă pe care foșnesc, în trista penumbră, florile acelea liliachii și umbrele deșarte ale morților sunt Nimicul vieții. E grăitor faptul că, pentru a le da umbrelor o clipă de consistență, de conștiință și de memorie, Odiseu le dă să bea din sângele unor animale jertfite, adică le nutrește cu un principiu vital, trezindu-le o clipă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de soție și de mamă duioasă, o, Marta, nu-ți poți închipui cât de fericită ai fi trecut prin viață. Marta, Marta, tu nu poți să înțelegi cât de dureros este pentru soțul tău că prin sâcâieli, prin fleacuri, prin nimicuri murdare, prin minciuni, am ajuns ca să mă socotești om rău și prost, când o lume întreagă îmi găsește calități și ca om și ca preot. (!?!ă De ce nu vrei să judeci cum judecă o lume întreagă? De ce nu vrei să
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
firea lor, încât zicala că ei fac din țânțar armăsar, sau spusa rățoilui lui Grigore Alexandrescu că ar fi înghițit un lung stâlp de telegraf „doar atât e adevăr că-n zăvoi azi dimineață îmghiții un fir de păr” sunt nimicuri față de inventivitatea macabră a evreilor de a se vă ita, de a țipa, de a exagera. Problema evreiască, pentru amploarea ei, am tratat-o în mod special într-un studiu istoricoreligios-social, în trei volume, 1600 paginiă bine înțeles, nepublicate, pentru că
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]