9,005 matches
-
mereu este vorba despre celălalt sau ceilalți. Iar raportul acesta, căutarea asta fundamentală face parte din filosofia și scriitura lui Samuel Beckett. Fiecare dintre piesele lui poartă amprenta acestui filon filosofic. Dincolo de relațiile pe orizontală, între personaje, există dimensiunea verticală, nobilă a scrisului. Există tonul confesiunii, tonul interogativ, neliniștitor. Există axa pe care gîndul și reflecția merg spre interiorul ființei, spre exterior și spre divinitate. Fără o pedalare excesivă pe asta. Poate și din pricina aceasta, textele lui Beckett mă emoționează într-
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
revolta de la Varșovia împotriva germanilor ar fi reușit, nu trupele sovietice ar fi „eliberat" Polonia și polonezii și-ar fi putut decide singuri soarta. De fapt, personajul relevă a doua față a sa. Defensiva, vulnerabilitatea, stângăcia, timiditatea camuflează rezistența, un nobil profil moral, capacitatea de a acționa conform cu idealurile naționale, la fel cum manierele și bărbăția lui Bronek deghizează demisia morală, violența și chiar turpitudinea. Întreaga familie, frate, mamă și bunică, ia parte la volatilizarea la propriu și la figurat a
Reversul medaliei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6157_a_7482]
-
la vârsta tatălui îi seamănă leit, fiind jucat de același actor. Pentru acest tânăr a fost confencționată o ficțiune eroizantă cu un tată ucis în beciurile poliției secrete. Și de data aceasta, moneda trebuie să cadă astfel încât să reflecte fațeta nobilă a unei polonități purificate testamentar de orice reziduu de inanitate, de degradare morală, un sublimat în serviciul ideii naționale. Purificarea prin mit, înnobilarea fictivă își au însă suportul în această capacitate de a supraviețui celor mai grele încercări, prin urmare
Reversul medaliei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6157_a_7482]
-
expus ca o emblemă a familiei și a spațiului. Aici se intră tîrîș. Uși secrete, oglinzi care ascund ieșiri, un loc pe care îl controlează numai domnul Paul. Așa fragil, inofesnsiv și plutitor cum pare. Păsări împăiate, obiecte vechi și nobile de interior, veioze frumoase, fel de fel, stau laolaltă cu orori și bazaconii fabricate de mîna domnului Paul. Delirul este completat de pianina sa, discretă piesă în peisaj. Care îl scoală din amorțire, îl face macho, viril, seducător, un dirijor
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
privirii către cer. În calea acestei înălțări ușoare -penitență, dincolo de „micile mizerii", nu există - nu stă nici un obstacol. Ajunge să ne-amintim tonurile vioaie ale Nopții de mai: „Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit;/ Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit./ Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară/ Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,/ Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit,/ Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit
Bagdadii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6275_a_7600]
-
un detaliu metatextual notabil! - și pentru a scăpa de sub autoritatea exacerbată a unui părinte sever (reverend anglican). Ea (de observat că protagonista-povestitoare nu are nume) obține o slujbă de guvernantă (la un înalt aristocrat londonez), cu rigori cam ciudate. Tînărul nobil își ține doi nepoți orfani (Miles și Flora) la una dintre proprietățile lui, asigurîndu-le tot ceea ce le trebuie. Totuși, dorește ca guvernanta pe care o angajează să fie, în totalitate, responsabilă pentru educația lor, el refuzînd să fie deranjat cu
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
primele 10 locuri din cele 134 câte rezultă din însumarea rezultatelor: Mircea Cărtărescu, Ana Blandiana, Eugen Negrici, Mircea Martin, Ion Pop, Ileana Mălăncioiu, Nicolae Balotă, Livius Ciocârlie, Gheorghe Grigurcu și Paul Goma. Dar ce dăunează anchetei este că intenția ei nobilă cade în derizoriu din cauza caracterului de referendum. Elita celor care chiar merită să fie academicieni e înecată de pletora „egalitaristă”, de-a dreptul haotică, atât a anonimilor propuși spre „academizare”, cât și a anonimilor care îi propun. Cîteva exemple: ce
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4869_a_6194]
-
nivelul celei mai riguroase calificări internaționale, Constantin Blendea le-a înscris firesc între achizițiile care aparțineau unui context european. În propriul său atelier, pictorul înțelegea să parcurgă, la șevalet, itinerare împărtășind deopotrivă dimensiuni ale unui rodnic dialog, cu meșteri de nobilă referință modernă, de stringentă expresivitate, printre care am fost bucuros să-i identific pe Georges Bracques, « le patron », cum îi spunea Jean Paulhan -, pe Giorgio Morandi sau Ben Nicholson. Obiecte și ființe în ascetică epură, limbajul lui Blendea își decanta
Dor de înalt și zbatere spre eter, CONSTATIN BLENDEA by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4872_a_6197]
-
recepție. O mențiune specială merită atitudinea lui Dumitru Ungureanu față de Mircea Eliade, apărat împotriva celor ce-l denigrează acum printr-o motivație tulbure: „Tratamentul la care e supus Eliade duce la luptă de clasă -, lupta celor fără de clasă (în sens nobil) contra unuia ridicat prin muncă sîrguincioasă și viziune măreață, nu prin comerț de tămîie! Nu Eliade legionarul stă-n gîtul trepădușimii, ci Eliade istoricul și filosoful care a demonstrat că religia este una pentru toată omenirea!”. Rînduri care, împreună cu cele
Un polemist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4825_a_6150]
-
roman. R.B.: Ați migrat dumneavoastră înșivă din estetică și filologie în eseistică și beletristică. În ce măsură v-a fost de folos experiența teoretică în praxisul literar? A.F.: M-a deformat. M-am conceput totdeauna ca autor și am trăit cu nobila convingere că va trebui să aflu adevărul despre literatură, indiferent pe ce cale. Și am crezut că, ocupîndu-mă de științele literaturii, voi ajunge la adevăr. Am fost mult prea naiv pentru a întrevedea că adevărul unui filolog nu are absolut
Aris Fioretos: „Migrația este experiența majoră a secolului XX“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4844_a_6169]
-
nevoia să și insiste asupra lui. Afirmații precum „mobilurile unui creator și intelectual de talia lui Călinescu n-au cum fi catalogate neted, ca să-i preluăm epitetul, drept cras oportunism, carierism, interes imediat (social și material)” suferă ușor de o nobilă naivitate umanistă, însă sunt corecte. Derapajele lui Călinescu nu pot fi trecute cu vederea, deși e drept că mobilurile care au stat la baza înrolării sale ca tovarăș de drum sunt complexe. Dintre ele, cele mai convingătoare mi se par
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
depășește posibilitatea de înțelegere a Kamilei, ezoteric-ideologica luptă contra dușmanilor de clasă, iar cea dea doua constituie o disciplină de corp. Secretul Trandafirașului devine tot mai greu pe măsură ce descoperă în noul amant resursele unei edificări morale și demnitatea unei servituți nobile, așa cum servitutea propriului angajament face să transpară tot mai mult falsitatea și imoralitatea ei. Dacă sexualitatea constituie liantul în relația cu Roman, o formă de spiritualitate și o altă serie de valori devin expresia relației cu Adam. Regizorul alege, din
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
posedat al unui rău care, dincolo de a fi politic, este expresia unui demonism mai subtil și mai periculos pentru că se joacă nu cu vicii, ci cu virtuți inculcate ideologic. Altfel, filmul este o poezie frumoasă despre noblețea de a fi nobil și ticăloșia de a fi ticălos.
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
profund diferiți între ei, ilustrînd fiecare curente literare diferite, tradiții culturale diferite, maniere stilistice incompatibile: Ion Budai-Deleanu - autor al unei epopei baroce întîrziate, Iancu Văcărescu - autor tributar clasicismului decadent al secolului al XVIII-lea, Gheorghe Asachi - cultivator al unui clasicism nobil de factură italiană și Costache Conachi. Dacă doi poeți cu adevărat talentați, Budai-Deleanu și Asachi, au luat în serios nu numai arta versului, ci și propria lor menire ca artiști, ceilalți doi, boieri din tată-n fiu, aflați în fruntea
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
prăvălie trebuia să aibă vad comercial și cine îl putea conferi mai bine decât vecinătatea cu instituția numită primărie? Arhiva orală, încă vie în latura ei umană, ne-a confirmat existența unor negustori care au dus din tată-n fiu nobila îndeletnicire până în 1955 în locul numit „La Cristache”. Am putut astfel afla că Ion Hogea (Hagiu, Hogiu), plecat din Țara Bârsei, ajunsese cu samsarlâcul până în Palestina, atrăgându-și, în jargonul epocii, porecla de hagiu. Că s-a închinat sau nu la
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
un sentiment cosmic de tip contemplativ, dar fără nici un indiciu al spiritului extraterestru. Și atunci singura atitudine demnă e căutarea. Căutarea ca scop în sine fără atingerea vreunui capăt. La Sagan dăm peste varianta laică a mitului lui Sisif: sîntem nobili fiindcă ne zbatem, chiar dacă deznodămîntul zbaterii nu e de întrezărit. „Trebuie să fie o intenție curajoasă de a saluta universul așa cum este el, și să nu-i impunem predispozițiile noastre emoționale, ci să acceptăm curajos ceea ce ne vor spune explorările
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
Bianca Manoleanu și pianistul Remus Manoleanu l-au susținut în două dintre lăcașurile de cult din Sinaia și din Predeal, concerte prilejuite de Praznicul Sf. Marii; este cuplul muzical cameral pentru care adevărul muzicii sprijinit de sensul cuvântului rostit cu nobilă intonare, se regăsesc în revelarea sentimentului poetic, susținut de cel religios. Alte familii de muzicieni prezente în Festival? Mă refer la cea a violoniștilor Liviu Prunaru, concertmaestru al Orchestrei Concertgebouw din Amsterdam, și Valentina Sviatlovskaia, minunați muzicieni, care au decis
Enescu revine la Sinaia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5307_a_6632]
-
dar chiar o gravă inadecvare la exigențele momentului. Dar cum într-o epocă un intelectual nu-și capătă noblețea decît așezîndu- se într-o flagrantă inadecvare față de ea, Roger Scruton e un vizionar sumbru și încăpățînat, din a cărui ținută nobilă a ieșit o carte izbutită: Cultura modernă pe înțelesul oamenilor inteligenți, o descriere a patogeniei care a dus la distrugerea etosului occidental. Înfățișat în cîteva trăsături repezi, Scruton e un englez de modă veche pentru care condiția de om cere
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
că în universitățile occidentale nu se mai predau discipline și autori aparținînd tradiției (tradiția este o sursă abuzivă de inechități trecute), ci se predau broșuri multiculturaliste, anchete feministe și divertismente pop. Cultura umanistă (care e tot ce a mai rămas nobil pe ruinele unui creștinism care nu mai poate însufleți Apusul) a fost înlocuită cu o subcultură în care disciplina, înfrînarea și efortul au fost declasate în numele plăcerii imediate și al senzațiilor tari. E limpede că odrasla ieșită de pe băncile unui
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
lumi destul de nepregătite și de neștiutoare s-o poarte și, în consecință, primul care se pierde. În piesele care prelungesc lumea lui Caragiale, pălăria face carieră. Cine nu știe de pălăria lui Spirache din Titanic Vals, scumpă, de felui, ca nobilă inutilitate, și apoi sacrificată, tot mai mult, rațiunii practice a familiei? Până, de altfel, la desființarea ei - de unde era un moft aristocratic, ajunge o pomană burgheză. În Gaițele lui Kirițescu, lumea devine ceva mai selectivă: „Cum îmi stă, țațo, cu
Pălăriile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5467_a_6792]
-
puțini critici literari mai publică, astăzi, eseu. Atunci când nu se mărginesc să facă doar magistratura săptămânală a cronicii literare, comentatorii activi preferă să se dedice cercetărilor academice. Care încurajează studiul, priza directă asupra documentului adică, punând în schimb în carantină nobila plezanterie a relecturii. Dar aceasta e numai una dintre posibilele explicații. O alta provine din caracterul cumva inerțial al prozei lui Sadoveanu. Masivă și destul de unitară ca viziune, aceasta a creat mai degrabă certitudini decât nedumeriri. Nu mă refer la
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
ci frumusețea loviturii de floretă care desprinde, cu o mișcare invizibilă, o singură petală din buchetul de trandafiri. Acest limbaj e, în sine, povestea confruntării între sens și expresivitate, între necesitatea comunicării și mândria aristocratică în care nu vorbește sângele nobil, ci experiența de viață, crudă, nemiloasă, a omului umilit, acceptând exterminarea și gata să extermine: „Limbajul hard-boiled n-a fost creat de elita intelectuală sau descoperit de profesorii universitari care l-au popularizat ulterior. Această limbă a fost smulsă din
Viciul și sperietoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5163_a_6488]
-
însă, la acest capitol, se află prima pagină (chiar din 1 ianuarie) scrisă în anul 2010. Acolo, o aparent anodină observație de natură filologică dovedește, de una singură, anvergura amețitoare a lui Mircea Cărtărescu: „«Adevăr zic vouă» - poate că sună nobil și canonic, ca frază a unei limbi de cult, dar niciodată nimeni n-a vorbit așa. E doar un calc după formarea dativului în slavonă. «Vă spun adevărul» e singura formă acceptabilă, și acest lucru e valabil pentru toate situațiile
Profesiunea mea, literatura (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5380_a_6705]
-
poporul nostru a reușit să le măture o dată pentru totdeauna”. În schimb, azi, „Prima dată în istoria culturii românești, intelectualitatea este prețuită, iubită, respectată, chemată să-și unească forțele cu marile forțe creatoare ale poporului, să slujească ideile cele mai nobile ale omenirii”. Zaharia Stancu însuși este un reprezentant al acestei intelectualități și va candida din nou ca deputat în Marea Adunare Națională. Contracandidați nu există. De-a lungul lunilor care vor urma, pînă în martie, Gazeta va avea rubrici speciale
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5392_a_6717]
-
h - Plecând după lemne cu Vicky ne-am întâlnit între Poiana întâia și a doua cu echipa de alpiniști care abea acuma reușiseră să coboare pe cei doi tineri înghețați. Cu toții erau simpli, tăcuți, fără morgă, fără pompă. Cel mai nobil alai mortuar pe care l-am văzut. Nu avea nimic grotesc. Era pur și simplu tragic. Seara plecat la București. 29 octombrie, sâmbătă - 29 ani de la moartea tatălui meu. (frază încadrată de un text religios în latină) 18 noiembrie, vineri
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]