1,384 matches
-
(n. 1 ianuarie 1431, Xativa, lângă Valencia, Spania; d. 18 august 1503, Roma) este numele sub care a devenit Papă al Bisericii Catolice Roderic Borja, descendent al unei familii nobiliare catalane atestată din secolul al XIII-lea, fiu al lui Jofre Lançol și Isabella Borja, și nepot de soră al Papei Calixt al III-lea (fostul cardinal Alfonso Borja, la vremea nașterii nepotului său). Roderic Borja s-a stabilit în
Papa Alexandru al VI-lea () [Corola-website/Science/305437_a_306766]
-
rivală. Aceasta se datorează mai cu seamă faptului că jainismul a atras puțin adepți din cauza dificultății practicării ascetismului, a accentului implacabil pus pe austeritate și pe auto-mortificare. După moartea lui Mahavira, mesajul acestuia s-a îndreptat cu precădere spre clasele nobiliare și militare, cu toate că succesele jainismului au fost reduse și aproape inobservabil, fiind eclipsat de ascensiunea budismului și a unor sisteme filozofice hinduse ca Ajivika, Carvaka sau Samkhya. Tradiția consemnează un număr de 14.000 de călugări și 36.000 de
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
mai suferi asedii până la sfârșitul secolului XVII. Dar rolul său militar, strategic rămâne foarte important prin implicarea garnizoanei turcești în acțiunile desfășurate în alte zone de interes pentru Poarta Otomană. Puternica garnizoană va fi mereu prezentă în confruntările dintre partidele nobiliare ardelene, dintre pretendenții la tronurile Țărilor Române. Vreme de peste o sută de ani Cetatea și orașul cunosc un permanent du-te-vino de oști, căpetenii (inclusiv sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii străine. La Timișoara s-au refugiat și au căutat
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
Puternica garnizoană va fi mereu prezentă în confruntările dintre partidele nobiliare ardelene, dintre pretendenții la tronurile Țărilor Române. Vreme de peste o sută de ani Cetatea și orașul cunosc un permanent du-te-vino de oști, căpetenii (inclusiv sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii străine. La Timișoara s-au refugiat și au căutat să obțină sprijin militar diferite căpetenii nobiliare filo-turce, care râvneau la tronul Transilvaniei. Tot de aici încercau să primească ajutor și unii pretendenți la tronul Țării Românești și chiar al
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
Române. Vreme de peste o sută de ani Cetatea și orașul cunosc un permanent du-te-vino de oști, căpetenii (inclusiv sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii străine. La Timișoara s-au refugiat și au căutat să obțină sprijin militar diferite căpetenii nobiliare filo-turce, care râvneau la tronul Transilvaniei. Tot de aici încercau să primească ajutor și unii pretendenți la tronul Țării Românești și chiar al Moldovei. Ca reședință de vilayet (elayet), Timișoara va fi unul dintre cele mai importante centre ale stăpânirii
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
de un fost obelisc de pe munte. În anul 1756 în războiul de șapte ani armata saxonă capitulează la Liliental, fără să opună rezistență, în fața trupelor prusace sub conducerea lui Frederic cel Mare. La aniversarea a 800 de ani a familiei nobiliare Wettiner s-a ridicat un obelisc nou cu o înălțime de 16 m.
Lilienstein () [Corola-website/Science/313173_a_314502]
-
Diploma de înnobilare este înscrisul prin care o persoană obține din partea unui monarh un titlu nobiliar. Primele diplome de înnobilare au fost emise de împăratul Carol al IV-lea în secolul al XIV-lea. În secolele XVI-XVII, după destrămarea Regatului Ungariei, principii Transilvaniei au emis ei înșiși diplome de înnobilare, în locul regilor Ungariei, pentru servicii deosebite
Diplomă de înnobilare () [Corola-website/Science/313176_a_314505]
-
mai 1920) a fost fondator și proprietar (din 1912) al Hotelului Negresco de pe Promenade des Anglais („Promenada englezilor”) din Nișă (Franța), unul dintre foarte puținele hoteluri de lux construite în timpul sau de către o persoană care nu făcea parte din clasa nobiliara. El era de origine română și se născuse la București într-o familie evreiască. A murit ruinat după Primul Război Mondial, hotelul său fiind rechiziționat de autorități și transformat în spital în timpul războiului. În timpul atacului terorist din 14 iulie 2016
Henri Negresco () [Corola-website/Science/313213_a_314542]
-
cele dintâi reforme ale lui Qin Shi Huangdi a fost abolirea vechiului sistem feudal prin refuzul de a acorda vreo suprafață de pământ din teritoriul Chinei, ca domenii rudelor și ajutoarelor sale. El a obligat 120 000 de vechi familii nobiliare să se mute din statele lor vasale în noua capitală pentru a-i ține sub autoritatea sa . Demnitarii și generalii săi loiali administrau orașele și comandamentele militare. Pentru a preveni insurecțiile, Primul Împărat a decretat ca toate lăncile, vârfurile de
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
36 de prefecturi conduse fiecare de un civil, un militar și un supraintendent „raportor". Această concepție era puțin adaptată mentalității popoarelor din regiune. El a reușit totuși, cu ajutorul unei reforme agrare brutale realizate, mai ales, prin exproprierea de foste domenii nobiliare, să câștige asentimentul țăranilor săraci: recunoașterea dreptului de proprietate, înlocuirea servituților feudale cu un impozit proporțional plătit către statul central. Prefecții însărcinați cu realizarea marilor lucrări (drumuri, diguri și canale), generalii cu atribuții de securitate în aceste prefecturi, spionați ei
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
iar stilul Art Deco ce a avut vârful strălucirii în 1925 la Expoziția Artelor Decorative se baza deseori pe motive neoclasice, fără însă a le exprima deschis. Acest stil este întâlnit pretutindeni în Europa, în cadrul diferitelor construcții: locuințe burgheze, locuințe nobiliare (palate - de exemplu Palatul Pașcov din Moscova, Teatrul regal din Berlin etc), teatrele-un program funcțional important al clasicismului datorită influenței „iluminării” (de exemplu: teatrul „Scala” din Milano, teatrul regal din Berlin, teatrul din Bordeaux, teatrul din Besançon etc.), clădiri
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
situată în orașul Strehaia, județul Mehedinți. s-a constituit în curtea domnească a lui Matei Basarab, ridicată spre mijlocul secolului al XVII-lea, și își are originile în curtea boierilor Craiovești. Craioveștii au fost una dintre cele mai însemnate familii nobiliare din Țara Românească, din care s-au ridicat domnitori pământeni și un număr mare de funcționari în structura politică și administrativă a Țării Românești. Ansamblul mănăstiresc fortificat, compus din turn de intrare, ziduri de apărare și prețioasa lui biserică, precum și
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
vechi până în prezent. Date istorice și arheologice dovedesc existența unei curți boierești în acest loc începând cu secolul 14. Izvoarele istorice medievale relevă importanța curții de la Strehaia ca reședință de origine a boierilor Craiovești, una dintre cele mai însemnate familii nobiliare din Țara Românească. Din timp în timp, curtea a fost centrul băniei de Severin, de Strehaia și de Mehedinți și chiar reședință domnească temporară, în timpul domniei lui Radu Mihnea. Tot aici, în incinta curții boierești, a funcționat între anii 1474-1504
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
cu o dedicație pentru Lucrezia Borgia. Dialogul are loc pe o durată de trei zile consecutive în "Castello di Asolo", în apropiere de [[Treviso]], aparținând Caterinei Comaro. Interlocutorii sunt trei tineri nobili venețieni și trei tinere doamne, deasemeni din societatea nobiliară. În prima zi se discută problema, dacă iubirea este un lucru bun sau unul rău. Afirmațiilor pesimiste făcute de "Perrottino" urmează, în ziua următoare, replica lui "Gismondo", care exaltă amorul fizic, ca sursă de plăcere și bucurie. În a treia
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
a păstrat doar Troița Rednicenilor (foto) din hotarul comunei Berbești, datată în sec. al XVIII-lea și care, prin elementele ce o compun și prin tratarea lor sculpturală, se înscrie în stilul gotic" (M. Dăncuș, 1986). Familia Rednic, având descendență nobiliară, cu rezidența în Giulești, pe Valea Marei, a dat Maramureșului numeroși preoți și dregători ai comitatului. Un membru ilustru al familiei a fost Atanasie Rednic (născut în 1722, în satul Giulești și decedat în 1772 la Blaj), episcop al Bisericii
Troiță maramureșeană () [Corola-website/Science/314167_a_315496]
-
Kún Kocsárd (n. 25 iunie 1803 - d. Kocsárd, Orăștie) a fost descendentul unei familii nobiliare ardelene din comitatul Trei Scaune (Osdola). Un înaintaș, cu numele Antal Kun, a fost menționat ca participant în 1506 la adunarea de la Luteni. În familie este frecvent întâlnit prenumele german "Gotthard" în varianta maghiară "Kocsárd". Pentru că a fost unul dintre
Kocsárd Kun () [Corola-website/Science/314284_a_315613]
-
venețiene dominau astfel transportul dintre Europa și Asia. Controla afaceri încât dinarii ei de argint și ducații ei erau monede acceptate pretutindeni. Conducătorul orașului se numea doge (dux), fiind ales pe viață și care provenea din cele mai puternice familii nobiliare. Avea puteri asupra guvernului, armatei și bisericii. După 1140, prerogativele au fost transferate unui Mare Consiliu. După asediul Constantinopolului, populația cosmopolită a Veneției-evrei, germani, francezi, italieni, arabi, greci bizantini-au adus idei noi ce stau la baza Renașterii. Florența a
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Pacea de la Westfalia, care a pus capăt războiului, a fost primul tratat european de importanță majoră a epocii moderne. Țările de Jos, formate din 17 provincii care cuprind Belgia, Luxemburg și Olanda, s-au fragmentat în domenii ale unor familii nobiliare, stăpânite de ducii de Burgundia până când Carol al V-lea le-a trecut în posesia Spaniei în 1516. Luptă pentru independența când a început în timpul domniei lui Filip al II-lea care l-a trimis pe Ducele de Albă că
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
la Stremț au existat în vechime două cetăți fortificate puternic o dovedește faptul că la Adunarea Națională din 1540 ținută la Keresztes-Mező, a fost prezent Ioan Zolonchz, căpitan al ambelor cetăți din Stremț. Între ruinele cetății Diod și vechea curte nobiliară există un tunel subteran de legătură precum și alte construcții subterane (ele sunt cunoscute de către localnici sub denumirea de „Pivnițele din vii”). Cetățile sunt așezate în centrul comunei Stremț, circa nord-vest de Teiuș, pe valea cu același nume, într-un loc
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
În documente este cunoscută sub numele de cetatea Diodului, toponim derivat din numele satului vecin, Geoagiu de Sus, care în documentele medievale a suferit unele transformări și adaptări: Geoagiu, Gyógy, Tinod etc. Cetatea de la Stremț a fost întotdeauna o cetate nobiliară. Cu toate că primele știri documentare privind existența unei fortificații la Stremț, există de la mijlocul secolului al XV-lea, Fiind unul din sfetnicii ducelui Ștefan, fiul lui Bela al IV-lea, când acesta lupta împotriva tatălui său, Andrei de Geoagiu, a primit
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
cunoaște mai demult, dar nu și a unei așezări feudale. S-ar putea presupune că este vorba de o cetate feudală construită, în parte, cu materiale romane, lucru destul de obișnuit în evul mediu. În anul 1442, ultimul descendent al familiei nobiliare Mihail Dioghy donează moșia și construcția lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei. Considerând că vechea fortificație nu mai corespunde cerințelor timpului, Iancu de Hunedoara construiește, cu materialul provenit în parte de la vechea fortificație, una dintre cele mai puternice cetăți
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
1476. De la sfârșitul sec. XV-lea și până la jumătatea secolului al XVI-lea cetatea adăpostește familii și personalități importante în istoria Transilvaniei implicate în diferite scandaluri politice ale acelor vremuri. Începând cu anul 1500 cetatea devine proprietatea familiei Balassa, familie nobiliară partizană a partidei Habsburgice în permanent conflict cu partidele filo-turce. Radu de la Afumați și-a găsit în cetatea Diodului loc de refugiu și de odihnă pentru a reveni mereu cu arma în mână cu ajutorul lui Ioan Zapolya voievodul Transilvaniei (între
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
de reședință. De aici, regina Isabella adresează „țării” o scrisoare prin care solicită poporului să-l sprijine pe cardinalul Martinuzzi în apărarea Ardealului. În anii tulburi din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, în urma repetatelor lupte între partidele nobiliare filo-austriece Balassa și filo-turce cetatea este asediată și distrusă de către voievodul filo-turc al Transilvaniei, Ioan Sigismund fiul lui Ioan Zápolya în anul 1563. Cetatea a dispărut astfel din istorie, după o perioadă de glorie de peste 100 ani, domeniul a intrat
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
ordin financiar și administrație, precum și cu mobilizarea armatei, cea mai înaltă instituție din provincia Sibiului fiind Congregația Scăunală. Cum scaunele săsești nu constituiau un teritoriu unitar, este simplu de constatat că numeroase sate înființate de sași făceau parte din pământurile nobiliare și al comitatelor populate de români și alte neamuri, putându-se enumera astfel teritoriile din Podișul Secașelor, pamânturile dintre cele două Târnave și nordul Transilvaniei. În plus, față de scaunele astfel constituite, aveau o administrație proprie districtele Bistriței și Brașovului. Funcția
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
Transilvaniei. În plus, față de scaunele astfel constituite, aveau o administrație proprie districtele Bistriței și Brașovului. Funcția de comite sau jude regal al districtului Brașov și al Bistriței a fost exercitată până la începutul secolului al XIV-lea de comitele secuilor. Jurisdicția nobiliară asupra districtului Bistrița s-a desființat începând din anul 1330 de când comunitatea săsească a început să-și aleagă în mod liber judele. Începând din anul 1366, Ludovic I amplifică drepturile sașilor și desemnează pentru Bistrița ca instanță de apel, Scaunul
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]