1,216 matches
-
unei bune comunicări cu Russell. Într-o scrisoare, el îi reproșează lui Russell că nu a acordat atenția cuvenită unei observații cuprinse în notele dictate lui Moore, anume aceea că orice încercare de a enunța ceva despre limbaj reprezintă un nonsens. Fără a încerca să răspundă acestei observații, Russell a scris o carte care constă în cea mai mare parte tocmai din asemenea enunțuri! Wittgenstein nu-și ascunde decepția scriind că acum, după citirea cărții, speranța lui că Tractatus-ul ar putea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
asupra simbolismului ar fi preocuparea pentru stabilirea condițiilor care trebuie să fie satisfăcute de un limbaj perfect din punct de vedere logic: „Astfel, logica are de tratat două probleme privitoare la simbolism: (1) condițiile pentru sens mai degrabă decât pentru nonsens în combinațiile simbolurilor; (2) condițiile pentru unicitatea semnificației sau referinței în simboluri sau în combinații ale simbolurilor. Un limbaj perfect din punct de vedere logic posedă reguli ale sintaxei care previn nonsensul și are simboluri care posedă întotdeauna o semnificație
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
1) condițiile pentru sens mai degrabă decât pentru nonsens în combinațiile simbolurilor; (2) condițiile pentru unicitatea semnificației sau referinței în simboluri sau în combinații ale simbolurilor. Un limbaj perfect din punct de vedere logic posedă reguli ale sintaxei care previn nonsensul și are simboluri care posedă întotdeauna o semnificație definită și unică. Domnul Wittgenstein este interesat de condițiile unui limbaj perfect din punct de vedere logic, nu în sensul că orice limbaj este perfect din punct de vedere logic sau că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu a luat în considerare, cu seriozitate, precizarea de la 6.54 că toate afirmațiile care se fac în lucrare despre limbaj, despre lume, despre relații dintre limbaj și lume, despre știință sau filozofie în genere, ca și despre valori, sunt nonsensuri, că asemenea propoziții vor trebui să fie „depășite“ pentru „a vedea lumea în mod corect“. Atât prezentarea făcută ideilor Tractatus-ului în „Introducere“, cât și remarcile critice ale lui Russell i-au răpit lui Wittgenstein cele din urmă iluzii că ei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
viață și comportarea oamenilor pe pământ, vedem că în afara acțiunilor pe care le-am putea numi animalice, consumarea hranei etc. etc. etc., ei realizează unele care au un caracter aparte și ar putea fi numite acțiuni rituale. Este însă un nonsens să spunem că ceea ce este caracteristic acestor acțiuni este că ele se originează în viziuni greșite asupra fizicii lucrurilor. (Așa face Frazier când spune că magia este în esență fizică falsă, respectiv falsă artă a vindecării, falsă tehnică etc.) Mai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
După ce descoperim că viața nu are nici un sens, nu ne rămîne nimic altceva de făcut decît să-i dăm un sens.” (Lucian Blaga) Condiția omului este, evident, filosofică: nu-și poate permite luxul de a se lamenta la nesfîrșit cu privire la nonsensul existenței sale, fără a trăi consecințele anxioase ale unei vieți lipsite de sens! * „Doar o mică parte a vieții este cea pe care o trăim cu adevărat.” (P. Syrus) Pentru faptul că cea mai mare parte a vieții ne-o
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fenomenului de înstrăinare a individului, surprins excelent în sintagma marcusiană „de unidimensionalizare” a individului în societatea occidentală contemporană. O asemenea situație l-a determinat pe R. Laing să considere că întreaga simptomatologie a bolnavului psihic, în multe cazuri, este un nonsens, o strategie prin care el se repliază spre sine din cauza unei realități cu prea multe constrângeri (Laing, 1970, p. 223). În interiorul societăților occidentale, la începutul epocii moderne (capitalismului), fenomenul excluderii persoanelor cu tulburări mentale - „nebunilor” - este general și tratat de la
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Din această perspectivă, nebunul nu este identic cu cazul clinic, obiect al psihiatriei în exclusivitate, ci el devine ipostaza unui „alt fel de a fi” al persoanei, „negativul acesteia”, cel care contrazice persoana negând-o ca sens prin atribuirea acelui „nonsens” al iraționalului. Prin aceasta, nebunia iese din cadrele logicii, pentru a ilustra absurdul. Ea este „reversul” persoanei umane. Nebunul exprimă, în sens antropologic, contradicția internă a ființei umane, paradoxul acesteia. Nebunia este expresia dezordinii iraționalului, care se opune ordinii rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
El este veteranul bătăliilor politice de care își reamintește cu încântare. Leonida pontifică în fața unicului și total admirativului său auditoriu. Postura de atotștiutor pe care și-o asumă obligă: nu poate avea goluri în cunoaștere. Explică tot: politicul, psihologicul, medicalul. Nonsensurile sunt bine compartimentate. Răsturnarea lui Cuza de la 11 februarie 1866 e pentru el revoluție. Republica înseamnă cele trei măsuri: ...nu mai plătește niminea bir... fieștecare cetățean ia câte o leafă bună pe lună, toți într-o egalitate... se face și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cuvîntul artă. În limba mea se vorbește de obiecte pictate cu desene care istorisesc ceva. Să o numim "artă"? Mai bine nu. Ar putea să-și piardă sufletul. E vorba de viață, de oameni."40 Reacția noastră este, deci, un nonsens: artă și artist sunt idei cu totul străine de lumea tradițională a indienilor Navajo 41. Lumea lor caută armonia (hozho). Orice boală e semnul unui dezechilibru: ca să însănătoșești un om trebuie să restabilești, prin diferite metode, echilibrul pierdut. Realizarea picturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
adevărul lumii noastre. Și dacă am încerca să spargem aceste oglinzi? Am ales să calificăm lumea noastră drept "modernă", dar să revenim la sensul originar al cuvîntului "modern": actual, contemporan. Primul sens al ideii de modernitate transformă "postmodernitatea" într-un nonsens: ce înseamnă să numești ceea ce este actual printr-un cuvînt care înseamnă postactual? "De ce fiii Soarelui (Albii) se mișcă întruna?" se întreabă unul din indienii din Marele Nord, într-o nuvelă scrisă de Jack London 44 în 1902. "De ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lucruri: cîteva pagne 3, cîteva podoabe, arcuri, săgeți, ustensile de gătit... Acești indieni nu dețin practic nimic, fără să fie însă săraci. Ideea de sărăcie noțiune relativă, care presupune diferențe mari în sînul lumii respective se dovedește a fi un nonsens dacă o aplicăm unei lumi egalitare. Noi, locuitorii unei lumi dezvoltate, ne întrebăm cum este posibil ca niște oameni să se mulțumească cu atît de puțin, cum de nu caută să-și îmbunătățească traiul (să "progreseze"), cum de nu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de control (Adunare, Consiliu) este de negîndit, de neimaginat. Din moment ce toți cetățenii sunt membri ai Adunării, avînd posibilitatea de a fi voluntari pentru un loc în Consiliu, ideea de reprezentare o contrazice pe cea de dêmokratia: este o imposibilă, un nonsens pentru Atenieni. Folosită în mod curent, chiar de istorici, pentru a numi invenția atenienilor, expresia "democrație directă" este cu totul nejustificată: lăsînd să se subînțeleagă că ar putea exista o democrație "indirectă", sintagma neagă noțiunea de dêmokratia. O democrație în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mai lua azi în serios o asemenea idee? Grecii au inventat dêmokratia, democrația este o creație a spiritului modern. Democrația nu este dêmokratia. A vorbi, precum o fac eminenți istorici moderni, de "democrație antică" și de "democrație modernă" este un nonsens. Nu e, oare, o manieră rafinată de a încerca justificarea regimului politic care caută să se impună la scară planetară? A considera cuvîntul democrație drept traducerea grecescului dêmokratia înseamnă a admite, în mod obligatoriu, că democrația este un imposibil pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în imposibilitatea de a cunoaște alte tipuri de filozofie și în imposibilita-tea de a transmite altora filozofia sa. Aceste constatări desprinse din afirmațiile lui Eugen Coșeriu duc în mod inevitabil la concluzia că a căuta filozofia în limbă este un nonsens și, fără îndoială, lucrurile stau astfel, căci nefiind asertive (apofantice), dacă sînt luate ca atare și independente unul de altul, cuvintele nu pot realiza o filozofie. Dar, dacă sînt analizate din perspectiva modului în care detaliază și clasifică elementele realității
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
satisfăcător la asemenea întrebări. O speranță care nu se confirmă. „Cuvântul înainte“, ca și unele formulări din text (de exemplu, 4.003: „Cele mai multe propoziții și întrebări care au fost enunțate despre chestiuni de ordin filozofic nu sunt false, ci sunt nonsensuri. De aceea, nu putem să răspundem deloc unor întrebări de acest tip, ci doar să constatăm că ele sunt nonsensuri.“ *) sugerează că ceea ce se propune este o nouă respingere a pretenției filozofiei de a reprezenta cunoașterea noastră fundamentală despre lume
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
4.003: „Cele mai multe propoziții și întrebări care au fost enunțate despre chestiuni de ordin filozofic nu sunt false, ci sunt nonsensuri. De aceea, nu putem să răspundem deloc unor întrebări de acest tip, ci doar să constatăm că ele sunt nonsensuri.“ *) sugerează că ceea ce se propune este o nouă respingere a pretenției filozofiei de a reprezenta cunoașterea noastră fundamentală despre lume sau despre condițiile posibilității experienței. Cu alte cuvinte, atât o respingere a metafizicii clasice, cât și a metafizicii înțeleasă ca
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Aici se spune că cel care îl înțelege pe autor va recunoaște până la urmă că propozițiile cărții - propoziții despre realitate și despre limbaj în genere, despre relația dintre limbaj și realitate, despre ceea ce este „mai înalt“, adică despre valori - sunt nonsensuri, în utilizarea care se dă acestei expresii. Sunt nonsensuri care clarifică însă. Servindu-se de ele și apoi depășindu-le - aruncând scara pe care a urcat -, cititorul va ajunge să vadă lumea în mod corect. Se poate afirma că de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
autor va recunoaște până la urmă că propozițiile cărții - propoziții despre realitate și despre limbaj în genere, despre relația dintre limbaj și realitate, despre ceea ce este „mai înalt“, adică despre valori - sunt nonsensuri, în utilizarea care se dă acestei expresii. Sunt nonsensuri care clarifică însă. Servindu-se de ele și apoi depășindu-le - aruncând scara pe care a urcat -, cititorul va ajunge să vadă lumea în mod corect. Se poate afirma că de modul cum va fi înțeles acest pasaj depinde modul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
căror numerotare începe cu cifra 6. Aici se vorbește despre enunțuri ale logicii, matematicii, științelor naturii și ale filozofiei tradiționale. Doar enunțurile științelor naturii sunt propoziții. 130 GÂNDITORUL SINGURATIC Celelalte vor fi caracterizate drept enunțuri lipsite de sens sau drept nonsensuri. Deosebirea dintre enunțuri lipsite de sens - enunțuri ale logicii și matematicii - și nonsensuri - enunțuri ale filozofilor - este exprimată astfel în 5.5303: „în treacăt fie spus, a afirma despre două lucruri că sunt identice este un nonsens, iar a spune
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
matematicii, științelor naturii și ale filozofiei tradiționale. Doar enunțurile științelor naturii sunt propoziții. 130 GÂNDITORUL SINGURATIC Celelalte vor fi caracterizate drept enunțuri lipsite de sens sau drept nonsensuri. Deosebirea dintre enunțuri lipsite de sens - enunțuri ale logicii și matematicii - și nonsensuri - enunțuri ale filozofilor - este exprimată astfel în 5.5303: „în treacăt fie spus, a afirma despre două lucruri că sunt identice este un nonsens, iar a spune despre un lucru că este identic cu sine nu spune nimic“. Acea evoluție
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sens sau drept nonsensuri. Deosebirea dintre enunțuri lipsite de sens - enunțuri ale logicii și matematicii - și nonsensuri - enunțuri ale filozofilor - este exprimată astfel în 5.5303: „în treacăt fie spus, a afirma despre două lucruri că sunt identice este un nonsens, iar a spune despre un lucru că este identic cu sine nu spune nimic“. Acea evoluție a intereselor și preocupărilor lui Wittgenstein, care își găsește expresia finală în Tractatus, a fost prezentată de un comentator astfel: tânărul Wittgenstein a fost
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
acela de a permite recunoașterea formei corpului.“ Ceea ce se are în vedere este că în expresiile limbajului comun forma logică nu se prezintă adesea în mod clar. De aceea, expresii care sunt, din punctul de vedere al formei lor logice, nonsensuri, ne pot apărea drept propoziții cu sens. În contrast cu expresiile în cazul cărora încălcarea regulilor sintaxei logice este evidentă (exemplul dat în 4.003 este întrebarea „dacă binele este mai mult sau mai puțin identic decât frumosul“), există expresii în cazul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
decât frumosul“), există expresii în cazul cărora violarea acestor reguli nu este vizibilă pentru o minte ce nu este suficient 138 GÂNDITORUL SINGURATIC de bine exersată din punct de vedere logic. O notație conceptuală adecvată va face însă posibilă identificarea nonsensurilor ascunse, nonsensuri care survin bunăoară în opere reprezentative ale metafizicii speculative. „Trebuie să utilizăm, așadar, un limbaj al semnelor care ascultă de gramatica logică - de sintaxa logică“, ni se spune în 3.325. Pe de altă parte, regulile sintaxei logice
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
există expresii în cazul cărora violarea acestor reguli nu este vizibilă pentru o minte ce nu este suficient 138 GÂNDITORUL SINGURATIC de bine exersată din punct de vedere logic. O notație conceptuală adecvată va face însă posibilă identificarea nonsensurilor ascunse, nonsensuri care survin bunăoară în opere reprezentative ale metafizicii speculative. „Trebuie să utilizăm, așadar, un limbaj al semnelor care ascultă de gramatica logică - de sintaxa logică“, ni se spune în 3.325. Pe de altă parte, regulile sintaxei logice sunt respectate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]