3,544 matches
-
doi, tu ai repetat ce-ți spusese prima oară. Baby te-a recunoscut și a venit la tine să te salute. Mie nu mi s-a părut important. Are o gură mare cât o găleată, a spus enervat. Atunci e norocoasă că nu ai omorât-o ca să tacă din gură, am replicat. Așa cum ai făcut cu Walter. —Walter? a repetat Nat. Aia am fost fericit să o fac, îți zic. A rânjit cu răutate. —îmi găsesc scuze când greșesc, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
declarația. Mi-a spus că Nat mai avusese două condamnări pentru violare de domiciliu. Nu a stricat poveștii mele. Era o întorsătură ironică - de obicei bărbatul scapă din treburi din astea și femeia e acuzată de violență domestică. Am fost norocoasă că ai vrut să dai cu mașina peste mine noaptea trecută, nu-i așa, Clifford? i-am spus pe bancheta din spate a mașinii care ne ducea la secția de poliție, cu vocea joasă ca să mă audă numai el. Altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care nu le găseam... extraordinar! Vă mulțumesc, exact... o sinteză atât de clară, premergătoare catharsisului antediluvian, dacă ne gândim bine... mult prea profundă însă pentru a putea obține acum o exegeză completă a acestui prea-scurt moment artistic... - Ne putem considera norocoși, domnule Euripide, pentru că am asistat la acest moment înălțător? întrebă o doamnă urlând, căci nu putea vorbi normal. - Bineînțeles, doamnă, bineînțeles! Norocoși, ați spus? Nicidecum. Mi se pare mult prea puțin spus, mult prea puțin... Aleși, doamnă, ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
profundă însă pentru a putea obține acum o exegeză completă a acestui prea-scurt moment artistic... - Ne putem considera norocoși, domnule Euripide, pentru că am asistat la acest moment înălțător? întrebă o doamnă urlând, căci nu putea vorbi normal. - Bineînțeles, doamnă, bineînțeles! Norocoși, ați spus? Nicidecum. Mi se pare mult prea puțin spus, mult prea puțin... Aleși, doamnă, ar fi mai corect spus! Am fost aleși să asistăm la una dintre rarele apariții publice ale acestui geniu! Extraordinar... - Aleși de către cine, domnule Euripide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mea îngrijorare, căci iată la ce bolnave și întunecate plăsmuiri putea ajunge o imaginație atât de extatică cum era a mea! În mâna dreaptă aveam acum o mitralieră neagră, superbă, și am plâns de bucurie gândindu-mă la cât de norocos eram și totodată la însăși minunea vieții mele. Lumina care veghease cu admirabilă statornicie la viața mea din chiar clipa în care mă născusem îmi salvase încă o dată bietul cur și, pentru Dumnezeu, nici vă puteți închipui cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
strălucire fugară. Se aplecă repede și îl ridică de jos. Partea care stătuse cu fața la pământ, era formată din cristale de cuarț, iar printre acestea răzbătea dintr-o parte în cealaltă o vinișoară subțire de culoare galbenă. Din nou se simți norocos, ținea în mână dovada că acolo era aur. Fără să mai stea pe gânduri începu să examineze atent pereții și tavanul galeriei, sperând să găsească restul filonului. Nici un rezultat, nu era nimic acolo. Asta însemna că bucata pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care îl așeza în cutie era salutat cu urale, iar picolițele se grăbiră să umple cu șampanie cupele jucătorilor ca să acopere perioada cât jocul era întrerupt. Faites vos jeux! rosti într-un târziu crupierul punând în mișcare roata ruletei. În afară de norocosul jucător, nimeni nu schița nici un gest. Acesta sorbi îndelung din pahar, după care plescăi satisfăcut din buze. Așeză încet cupa pe marginea mesei după care privi concen trat la postavul verde acoperit cu pătrățele din fața sa. Se clătina ușor, amețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe același doisprezece roșu. De data aceasta foarte puțini îi urmaseră exemplul, probabilitatea să câștige din nou era infimă. Când numărul ales ieșise pentru a doua oară câștigător, toată lumea rămăsese consternată. Clienții părăsiseră celelalte mese și se adunaseră în jurul fericitului norocos. Nici acum nu vrei să intervenim? întrebase nervos Boris. Stai să vedem ce se întâmplă mai departe! Bărbatul mizase iarăși tot ce avea pe doisprezece roșu. Fără nici o excepție, ceilalți îi urmaseră exemplul. Săracul crupier transpira din greu și abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Boris simțea fiori reci pe spinare. Nici nu știa dacă la casierie sunt destui bani ca să poată schimba jetoanele acestuia. Urmăriseră împreună pe ecran schimbul de crupieri și jocul care se reluase. Chelnerițele își făceau datoria, turnând șampanie în paharul norocosului ori de câte ori acesta sorbea din el. Câteva femei în rochii de seară cu spatele gol, tot angajate ale cazinoului, se lipeau lasciv de acesta. Așezau jetoanele în fișicuri și îl îndemnau să bea, șoptindu-i la ureche cuvinte dulci. Bărbatul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
impresia că totul este în regulă și cazinoul nu este pus în dificultate. Boris părăsise încăperea, îl vedea pe monitor stând în colțul sălii și șoptind discret ceva în urechea unuia din oamenii lui. Bănuia cam ce pune la cale, norocosul trebuia împiedicat să-și încaseze cec-ul. Respirând ceva mai ușurat se pregătea și el să părăsească camera de control. Mai aruncă o privire spre monitoare și simți că i se face rău. Ușile cazinoului se izbiseră de perete, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vedea, se lăsă din nou pe spate cu ochii ațintiți spre cer. Reușise, muntele se prăbușise exact așa cum își dorise el, oricine ar fi trecut pe acolo, nu și-ar fi putut da seama că dedesubt se află bârlogul bestiei. Norocos mai ești, domnule inspector! rostise Calistrat care se tot foia pe lângă el, negăsindu-și locul. Ești ca o pisică, ai nouă vieți, de fapt ți-au mai rămas acum doar opt. No, dacă vrei să ții cont de părerea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Vizitarea lehuzei în perioada lehuziei și după poartă numele de „mersă în rodin”, practică întâlnită în tot arealul românesc, purtând și acest nume, luat din limba slavonă. Dacă totul decurgea normal, dacă copilul s-a născut sub zodia unei stele norocoase care-l va însoți până la sfârșitul vieții, începeau preparativelor pentru botezul copilului. În cazul în care copilul era sănătos, se dezvolta normal, botezul avea loc la a treia lună de la naștere, dar dacă dădea semne de slăbiciune și de boală
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bătrâni, schilozi și bicisnici, dă cu coasa și prin cei tineri, în putere, prin toți oamenii, indiferent de condiția socială. în sat, numai ce auzeai că bat clopotele, altfel decât la sărbătoare, semn că cineva din comunitate , părăsit de steaua norocoasă sub care s-a născut, „a închinat steagul”, și-a încheiat socotelile cu lumea aceasta. Și în moarte, ca și în viață, atitudinea oamenilor este diferită față de cel mort: „Săracul, a suferit destul, bine că l-a strânsă Dumnezeu, s-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dacă pierdeai un joc, din fazele competiției. În 1960, „Cupa” era organizată în patru faze eliminatorii, la toate participau toate echipele înscrise din raion. Cei care răspundeau cu sportul la Bacău, nu aveau încredere în echipa noastră, considerau o întâmplare norocoasă ajungerea „Voinței” Filipeni în finală, și au completat diploma de participare cu locul I pentru „Lumina” Măgura, echip care avea jucători din Bacău. În afară de satisfacția de a fi câștigat „Cupa Agriculturii” ediția 1960, am fost răsplătiți cu un rând de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Într-un costum vechi care Îi era mare și cu o pălărie la mîna a doua pe care o cumpărase pe strada Condal pe șapte pesete, un om ce nu-și putea permite să-i dăruiască fiului său un stilou norocos care nu servea la nimic, dar care părea să Însemne totul. În seara aceea, la Întoarcerea mea de la Ateneu, l-am găsit așteptîndu-mă În sufragerie, etalînd aceeași față de Înfrîngere și de jind. — Începusem să cred că te-ai rătăcit, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bizui pe el. — Apăi, atunci o iau pe asta cu insula, dacă mi-o Împachetați dumneavoastră. CÎt vă datorez? — E din partea casei, am zis eu. Ah, nu, cu nici un chip... — Doamnă, dacă dumneavoastră Îmi Îngăduiți, făcîndu-mă astfel bărbatul cel mai norocos din Întreaga Barcelonă, e din partea lui Fermín Romero de Torres. Bernarda se zgîi la noi amîndoi, fără cuvinte. Uitați-vă, eu plătesc ce cumpăr, iar ăsta e un cadou care vreau să-l fac verișoarei mele... — Atunci o să-mi permiteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Strickland, mărturisesc că nici măcar o clipă n-am remarcat la el ceva ieșit din comun. Și totuși în zilele noastre se vor găsi doar puțini oameni care să-i nege măreția. Nu mă refer la acea măreție realizată de politicianul norocos sau de militarul victorios. Aceasta este o calitate care ține mai degrabă de poziția pe care-o ocupă, decât de omul ca atare, iar orice schimbare a împrejurărilor poate să o reducă la proporții foarte discrete. Prea adesea se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
an, iar rangul de cavaler era doar primul dintre onorurile care în mod inevitabil aveau să-i fie hărăzite. — Da, m-am descurcat binișor, mi-a răspuns el. Dar marea ciudățenie este că toate acestea le datorez unei singure lovituri norocoase. — Ce vrei să spui? — Ia zi, îți mai amintești de Abraham? Era băiatul ăla care avea viitorul în față. Când eram studenți mă întrecea în toate privințele. El câștiga premiile și bursele la care concuram amândoi. Întotdeauna am fost al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
stăpân pe sine, cu stânjeneala alungată curând de un zâmbet zeflemitor. Își ridică fruntea, aruncând ostentativ o privire de jur Împrejur. - Se spune că aici se petrec miracole. Voiam să văd și eu. Ehei, voi, florentinii, sunteți de-a dreptul norocoși. Dumnezeu vine să scrie direct pe paginile voastre. Sunt sigur că, dacă Într-o bună zi ar ploua cu căcat de la cer, pe aici ar mirosi a violete. Un văl roșu se coborî peste ochii poetului. Îl Înșfăcă pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rozând cadavrele morților, toate astea erau atât de departe! În locul lor, viața adevărată, și atât. Viața îmbrățișată în fiecare dimineață nu ca un vis de dincolo de perdeaua de fum, ci ca o certitudine caldă ce simte somnul și mireasma femeii. „Norocoșii! Cocoloșiții!“ asta spuneau toți soldații în convalescență, chiorii, ologii, amputații, zdrobiții, cei cu capetele sparte, gazați, măcelăriți, când îi întâlneau pe stradă pe muncitorii cu desagi, roșii în obraji și viguroși. Unii, cu un braț înfășat sau cu picior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ei exprimau tot mai mult dezgustul ei de-ai vedea pe bărbații din oraș, pe toți cei care mergeau la Uzină, curați, odihniți, liniștiți. Scria în același fel chiar și despre răniții de la clinică, ce umblau pe străzi: îi numea norocoșii. Dar, dintre toți, cel despre care scria cel mai defavorabil, eram eu. A fost un mic șoc să citesc scrisoarea în care era vorba de mine. Fusese scrisă în seara faimoasei zile în care o văzusem pe costișă, privind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
închid la loc, le citesc și recitesc, și plâng pe ele... Mi-e rău, știi? Timpul îmi părea un monstru născut ca să-i îndepărteze pe cei ce se iubesc și să-i facă să sufere la infinit. Cât sunt de norocoase aceste soții pe care le văd în fiecare zi și care sunt despărțite de soții lor pentru numai câteva ore, și copiii de la școală, care-i au întotdeauna pe tații lor aproape. Astăzi, ca-n fiecare duminică, am urcat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a avut nenumărate femei, nimeni nu le mai știe numărul, nimeni nu știe astăzi ca el cum poți face fericită o femeie la pat. Nimeni nu știe ca el să dezvirgineze o fată mare, era expert în asta, se considerau norocoase cele care începeau viața amoroasă prin el, artă adevărată! Dar asta nu-i iubire!, își mai spune Maestrul, uneori, dar rar de tot. A căutat-o pe Anita în celelalte femei cu o forță sexuală teribilă, toate gângureau, transpirau, țipau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Micul necaz i-a convenit, iar mai târziu l-a folosit drept ingredient al atmosferei ce o Înconjura - mai ales după câteva Înghițituri dintr-un mirabil elixir. Așa se face că, În vreme ce alți băieței bogați, mai mult sau mai puțin norocoși, se răzvrăteau Împotriva guvernantelor pe plaja de la Newport sau primeau scatoalce și erau supravegheați ca să citească din Fă și Îndrăznește sau din Frank pe Mississippi, Amory Îi mușca pe groomii Îngăduitori de la hotelul Waldorf, Înfrângându-și repulsia naturală față de muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Își dăduse seama că principalele sale interese erau strâns legate de interesele unei anumite persoane variabile, schimbătoare, a cărei etichetă, purtată cu scopul ca trecutul să poată fi identificat oricând cu ea, era Amory Blaine. Amory se socotea un tânăr norocos, capabil să incorporeze o cantitate infinită de bine sau de rău. Nu se considera un „caracter puternic“, ci se baza pe ușurință (Învăța iute totul) și pe mentalitatea lui superioară (citise un vraf de cărți serioase). Era mândru de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]