1,781 matches
-
intrat în legendă, sporind autoritatea credinței în „adevărul” cântat de baladă. E un triumf asupra dogmelor de orice fel. Acesta ar fi sensul ambelor opere. Numai că la Blaga discursul e asumat strict individual, iar la Kadare exponențial și oarecum nostalgic.
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
-ntre fagi tremurau deasupra umbrelor, din urmă și de apoi. Prin sita lor - ah, iar și iar, fi-vom plecați de umbra și toamna din noi. Din melancolia pasului răsărea brândușa de toamnă, din rădăcina ei au zburat și-acele nostalgice păsări prelungi, prin nouri, c-un ochi mereu către viața din vis. Acea dorință mai clară decât o oglindă e-n ochiul pătimaș al brândușei. Acea dorință de a sorbi cerul brumelor, de a îndemna păsări prelungi către trestia inimii
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
1986). Scrise direct în franceză, cele trei sute douăzeci și două de pagini, împărțite în nouă părți, abordează diverse aspecte ale "artei născută din râsul lui Dumnezeu": spiritul umorului, înrudirea cu muzica, valoarea sapiențială etc. Cartea e străbătută de o ironie nostalgică față de trecutul trădat. Dincolo de testamentele trădate ale artiștilor (Kafka, Janacek, Gombrowicz, Beckett, Fuentes, Rushdie), trădate de prieteni, de critici, de traducători, Kundera lasă să se întrevadă o trădare mai amplă, trădarea "societății romanului", cum numea ironic Cioran cultura europeaneă a
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
e lipsită de o anume ironie. Mari diferențe nu sunt între cele trei părți. Ar fi putut fi, la fel de bine, comasate. Căci, așa cum la începutul cărții nu se simte vreo presiune sau vreo angoasă, nici finalul nu înscenează vreun filon nostalgic. De altfel, capodopera volumului rămâne this is not a photo opportunity (pp. 46 / 49), în care dispunerea în versete ambiguizează până la ultimele consecințe ideea totalității: „în washington square o tipă pictează după peisaj. dacă ai așeza tabloul între kitsch-uri
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
celălalt agoniza/ În patul curat al trupului. Desigur, e toamnă/ Ai spus, încercînd să culegi de pe jos cu privirea/ Jivinele fosforescente, micii prieteni/ Dintotdeauna, reci, ai falangelor mele? (Scenă de gen V). De la faptul divers pornind, poetul, declară o experiență nostalgică, o reverie țîșnită pe neașteptate, capacitatea de-a interioriza anecdoticul: "Vor veni prietenii, vor rîde,/ Inima ta albă o vor păta cu vin,/ Eu am să cad între pernele moi/ Ca un brotac subțire și cu ochi albaștri./ Confetti vor
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
Anca Murgoci În era smartphone-urilor, iată că vechiul telefon Nokia 3310 s-a întors. Este un cadou ideal pentru oamenii nostalgici care nu s-au obișnuit foarte mult cu telefoanele "inteligente". Dispozitivul este disponibil în mai multe culori - negru, alb, galben, roșu și albastru. A fost pus la vânzare de o companie specializată în "readucerea la viața" a aparatelor vechi, Lekki
Nokia 3310 s-a întors. Vezi prețul unui astfel de telefon mobil by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/39746_a_41071]
-
detalii clare. În al treilea rînd, nefiind o natură lirică, imaginația criticului culminează în abstracție, nu în fabulație și nici în sentiment. Pus în fața unei teme, Manolescu e mai predispus spre formularea unor scheme logice decît spre încropirea unor episoade nostalgice menite a evoca tema. Avînd o minte analitică cu porniri speculative, autorul își găsește satisfacția în urzirea de analogii și corespondențe, expresia sa predilectă fiind comentariul concentrat urzit în jurul unor intuiții inițiale. Ochiul său surprinde relații și consecințe, nu emoții
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
mare valoare. Unde ne-ar fi dat să mai apucăm o epocă precum cea a Minervei de pînă prin 1992-1993, cu atîtea splendide realizări! Salut cartea confratelui Iordan Datcu Sub semnul Minervei și o recomand călduros pentru că e un memento nostalgic demn de admirat. Iordan Datcu, Sub semnul Minervei. Editura Universal Dalsi, 2000.
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
ritmat al măturii/ și sunt sigur că e o femeie/ și nu altceva/ fiindcă doar ele jelesc întotdeauna/ într-un fel sau altul/ morții". În ochii lui Marius Chivu, poezia lui Robert Șerban apare "simplă ca mai toate lucrurile zilei, nostalgică și cinică precum gesturile bărbatului încercat, tristă și adevărată precum gândurile despre dragoste". Ea îți dă "senzația unei indiscreții platonice", "acel neprețuit sentiment care îl face pe cititor să înșface telefonul și să-l sune pe fratele-scriitor, iar pe criticul
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
care ei n-or s-o știe niciodată. Klaus vine să retrăiască acea poveste, nu ficțiunea lor răstălmăcită. O poveste de iubire, veche și străvezie ca o floare presată. O floare de tei. În el trăiește și altcineva decît miliardarul nostalgic sau decît copilul pentru care toate verișoarele sînt la fel. E îndrăgostitul de-un trecut palid și trist, amăgit, mereu, cu partituri. Jucate (și scrise...) de-adevăratelea. Singurul lui epitaf? Versurile lui Goethe: Aparența, fie-ți dragă - și ție, cititorule
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
uit de câte-au fost e foarte greu”), a recuperării unui spațiu-timp privilegiat al obârșiilor („Pereții casei văruiți de lună./ Pe înserat ograda rourată/ Și-n conie, la cină, împreună.../ Nu vor mai fi acestea niciodată!”). Geografia transilvană favorizează reverberații nostalgice, transferându-și în cuvânt domoala sa alcătuire, tectonica ei armonioasă: „Și să le-arăți tăblițe scrise, de lut, de piatră și de scânduri/ Prin care lași în lumea asta fărâma ta de vis și gânduri/ Și să întrebi de unde-i
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
și rime,/ Când ce-i de spus e spus de ele, de dealurile tale-n dungă/ Până la margini transilvane învălurirea lor s-ajungă” (Halucinații). Evocarea, simplă și gravă totodată, susține arhitectura calmă a acestui peisaj, refăcut în liniile unui imaginar nostalgic de rostirea poetică ce-și asumă un rol anamnetic, evocator și invocator totodată: „Mai lasă-mi, Doamne, măcar jarul de după deal, din asfințire,/ În vatra cerului, la cină, s-atârn ceaunul meu lunar/ Pe când păianjenul sub grindă își toarce firul
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
mare finețe). De altfel, Paul Lăzărescu împinge capacitatea sugestiei muzicale a lui Mateiu Caragiale pînă la forța de a prefigura muzica însăși. Analizînd fragmentul "Lăutarii nu uitară să cînte acel vals domol, valsul voluptuos și trist, în legănarea căruia pîlpîia nostalgică și sumbră o patimă așa sfîșietoare, că însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință", cercetătorul descoperă un ritm interior propriu valsului, prin dispunerea simetrică a atributelor, ca o reflexie în oglindă după schema 1 și 1, 2
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
de când au intrat în UE, ungurii încep să moară de foame... Numai așa se explică invazia "lăcustelor hunice" (după cum le numea cineva) în spledidele nostre piețe și măcelării din Carei, Marghita, Salonta sau Nădlac. Prilej de juisare intensă și de nostalgică aducere-aminte a vremurilor când, prin anii '60, generoasa piață alimentară din România era asaltată de vecinii de dincolo de Tisa. Atunci a fost vorba, într-adevăr, de o clară superioritate a industriei alimentare de la noi asupra aceleia a vecinilor din pusta
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
lui Băsescu. Amintirea PDL-ului condus de Băsescu "(...) Așadar, desemnarea Adrianei Săftoiu ca purtător de cuvânt este un mesaj simbolic puternic, care spune mai mult decât pare. Este o despărțire de Băsescu, dar poate în primul rând este o întoarcere nostalgică la „epoca de aur” în care Băsescu, consiliat de Adriana Săftiou și înconjurat de o echipă colegială în adevăratul înțeles al cuvântului, duceau o luptă politică în care toți credeau în aceeași măsură", scrie Deutsche Welle. Recuperarea lui Băsescu DW
DW: Numirea Adrianei Săftoiu, întoarcerea lui Blaga la era PDL-Băsescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38280_a_39605]
-
Ion Simuț Pentru un roman în mare măsură static, nostalgic și evocator, e de mirare că Dimineață pierdută (ed. I, 1983; ed. II, 1991; ed. III, 1997, text definitiv; ed. IV, 2003, revăzută integral de autoare) a avut succesul pe care l-a avut. Nu vreau să strecor în acest
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
virtuozitate a analizei psihologice infinitezimale, un capitol excepțional (cel mai bun din roman) care clarifică până în cele mai mici amănunte relațiile dintre personaje. Romanul are o complexitate derutantă. A te opri la portretul - memorabil, fără îndoială - al Vicăi Delcă, mahalagioaica nostalgică și revedicativă, pragmatică și bine dotată cu instinctul de supraviețuire, înseamnă a aduce grave prejudicii romanului, simplificându-i subiectul și viziunea. Alexandru George a remarcat faptul că "romanul este scris în mai multe registre stilistice și autoarea a mizat în
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
este, ca orice clasificare literară de altminteri, relativă. Dar, în general, compartimentarea aceasta, evident subiectivă, este plauzibilă pentru că autoarea ține cont de dominanta stilistică a scrierii. În paginile evocatoare despre aceste „fântâni ale darurilor” distingem două atitudini. Una, dominantă, atitudinea nostalgic lirică, aureolată de un ton de odă, o evocare aproape imnică, inaugurată de Al. Lupeanu-Melin cu ale sale Evocări din viața Blajului și cu micul roman autobiografic: Licean... odinioară de Ion Agârbiceanu, în care evocarea este întreruptă de asemenea exclamații
Școlile Blajului în literatură by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2818_a_4143]
-
crâmpeiul de transcendent pe care îl pune în joc, pe care inevitabil îl conține, dar angajează, în egală măsură, ființa într-un joc aproape tragic al limitelor și revoltei, al deschiderii și claustrării. Preluând o sintagmă eminesciană de amplu fior nostalgic (Trecut-au anii...), Virgil Ierunca își așază paginile de jurnal, "întâmpinările" și "accentele" ori "scrisorile nepierdute" sub semnul timpului, al distanței implacabile dintre trecut și prezent, explicitând hiatusul ce se cască între clipa "de atunci", cu toate avatarurile trăitului, cu
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
figuri destrămate, identități pe nedrept pierdute, siluete ce au căpătat nedeterminarea depărtării. Aceste pagini consemnează în filigranul suferinței exilatului, "o operă", "o poveste" sau "o ratare" - din dorința de a transforma exilul dintr-o "repetată uitare" în trăire și retrăire nostalgică -, recuperând fragmente de timp și de memorie care să-i redea măcar o parte din relieful său atât de contorsionat. Există, aici, de asemenea, o stare de alertă a eului, de urgență a trăirilor și scriiturii, compensată de nostalgia purificatoare
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
i se poate găsi nicio soluție, fiindcă existențele nu mai pot fi salvate din vertijul acestei vieți lipsite de sens, doborâte de plictiseală, În care orele libere sunt prilejuri de aduceriaminte, deoarece nimeni nu se apără de avalanșa de amintiri nostalgice, ce cuprind mereu același sistem de axe Între care se desfășoară zilele. Narațiunile tratează cele mai importante aspecte ale mediului cotidian: relațiile cu familia (În Vară-primăvară), relațiile de cuplu, cu accent pe conflict, pe alterarea treptată a iubirii, până ce ea
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
nici baia pregătită cu prosoapele mari, mirosind a lavandă, stivuite alături, nici paturile proaspăt așternute, nici siluetele lor împuținate, văzute în contre-jour în canatul ușii, nici.... (cert, în dimineața asta, plutind pe fața nemișcată a Mediteranei sunt într-o pasă nostalgică) i-l cântăm amândoi lui Nic, împreună cu altele pe care ni le mai amintim - Vezi rândunelele se duc... A ruginit frunza din vii...- ca să-i creăm un divertisment, să spulberăm ca pe o vrajă malefică melancolia vesperală a ceasului și
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
și al seducției artei mi se mai arăta o dată, oarecum mîndru că nu i-am intuit de la început noblețea. A intrat în viața mea cînd era o ruină. L-am colindat mai degrabă superficial și agitat, încercînd să însoțesc încîntarea nostalgică a Liei Manțoc, una dintre cele mai mari scenografe pe care le avem, ea fiind din Caracal și străduindu-se să-mi arate orașul acesta altfel, prin prisma aerului aristocrat al boierilor Romana- țului. Case cu arhitectură elaborată, consistentă, cu
Fiecare iși are pe scenă Dumnezeul lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2562_a_3887]
-
conacul, este vast și sălbatic. Imaginația mea îl transformase într-o junglă cândva, într-un an al copilăriei. Conacul descinde parcă dintr-un roman al lui Turgheniev sau a al lui Tolstoi". Totul i se pare aici "naiv, vechi și nostalgic". Prin încăperile "mobilate într-un stil de aristocrație desuetă", nu te-ar surprinde să întâlnești "conturul Anei Karenina". Ziua și-o petrecea într-o atmosferă idilic-patriarhală. Nu ni l-am putea închipui, cei care l-am cunoscut pe scriitorul matur
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
moartea și totodată certitudinea existenței lui Dumnezeu. Momentul de coșmar când rostește cu înfiorare "Tatăl nostru" este de-a dreptul impresionant și spune încă o dată mult despre omul, credinciosul Dinu Pillat. De aici încolo, tonalitatea scrisorilor devine tot mai gravă, mai nostalgică, într-un fel, premonitorie: "Capacul fatalităților imanente se poate închide dintr-o clipă în alta asupra destinului fiecăruia dintre noi." Retras la Isvorani, el meditează îndurerat: "Mă aflu parcă pe muntele Ararat, așteptând sfârșitul potopului. Dar nicăieri, de niciunde, nu
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]