2,627 matches
-
2 pentru științe, 3 pentru economie, 4 pentru psihologie, 5 pentru studii de mediu, 6 pentru procesarea alimentelor, 7 pentru mass media. Apasă 4 pentru psihologie. Un profesor cu păr argintiu apare pe ecran. „Porniți calculatorul pentru a putea lua notițe“, dă el instrucțiuni. „Prima copilărie“. Un creier pe care sînt marcate anumite zone se rotește Încet alături de profesor. — Cred că pușcăriașii belgieni sînt un fel de enciclopedii ambulante, spune Wakefield. — Să mergem, răspunde Mariana morocănos. Oamenii ăștia nu au pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În mlaștină sau Într-un parc național. Citește cărți despre casele portabile și mobila nomazilor. Orice nu poți Împături și lua cu tine este o daună adusă mediului și o insultă la adresa libertății, susține un autor nomad. Wakefield scrie o notiță pe un șervețel de cocktail: „Eu cred În cort, În masa pliantă și În rulotă.“ Citește statisticile despre nomadismul contemporan: mulți oameni, scoși din minți de suburbiile instant, de renovări, restaurări și apartamentizări pleacă lăsînd totul În urma lor și apucînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Le arătă un exemplar din ultimul Express, în care scriseseră greșit numele uneia dintre cele mai cunoscute străzi din Woodbury. — Acuratețea înseamnă credibilitate pentru un ziar ca al nostru. Sean McGee ridică privirea din foaia pe care lua cu înfrigurare notițe după ce spunea Fran. — E un subiect bun pe Fielding Estate, știți, acolo unde poliția vrea să interzică accesul. Un grup de mame s-a adunat acolo și stă de pază ca să prevină furtul de mașini. Asta e cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu-mi amintesc unde stau. Mi-e teamă, domnule doctor, că, pe zi ce trece, devin alt om. — Și de cât timp durează acest proces? — Acesta e lucrul cel mai uimitor. Doar de câteva luni. Doctorul se întrerupse din luat notițe pe formularul din fața lui și îl privi pe Ralph. — V-aș ruga să urcați cu doamna asistentă și să faceți o tomografie, domnule Tyler, dacă vreți. Așa ne putem da seama dacă există o deteriorare vizibilă a țesutului. Apoi putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în geantă, ceva, orice mi-ar arăta mie că sunt ăla. Am găsit o legitimație de bibliotecă. Dacă vede că datorez două cărți poștale și patru timbre, dacă vede că e expirată? Ce făcuse Cherecheș? Am tras cu ochiul peste notițe: omor... bulău... omor. Vierme, jigodie. Tocmai el mă ia la rost... „Ce vrei ’mneata? Să scrii cu monștri fiindcă se vinde. Ai succes, ești celebru. Ești prea tânăr. De ce o faci, dacă nu pentru succes?“ Mormăiam că am mai scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
debutul „tinerei generații” postsimboliste Acuzată de „înstrăinare” de către Viața românească și salutată de Noua revistă română ca fiind o publicație „deloc simbolistă”, în ciuda titlului, Simbolul (25 octombrie-25 decembrie 1912) reprezintă placa turnantă dinspre simbolismul „insularilor” către postsimbolismul preavangardist; abia o notiță strecurată în numărul 3 scoate din anonimatul inițial echipa redacțională: „cu toată partea redacțională a revistei noastre este însărcinat numai dl S. Samyro”; nucleul dur e alcătuit dintr-un grup de elevi bucureșteni: S. Samyro, Ion Eugen Iovanache, Marcel Iancu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Grădina Hesperidelor și „revista de poezie” Simbolul. Ultima, pentru faptul că a găzduit modestul debut simbolist al viitorului Tristan Tzara (S. Samyro), alături de cîteva poeme în proză nonconformiste ale lui Adrian Maniu, de grafica lui Marcel Iancu și de o notiță redacțională anunțînd cartea lui Metzinger și Gleizes despre cubism, a fost considerată - mai mult printr-un efect de lectură inversă - drept adevărata bornă a preavangardismului românesc, „bornă” împinsă și mai înapoi în timp de către cei care au văzut în articolul-program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
O. Densusianu nu oferă nici o surpriză: „Vieața nouă de sub direcția cunoscutului filolog Ovid Densusianu continuă să apară spre a dovedi că D-l Ervin e poet, fiindcă scrie versuri. Sacrificiul D-lui Ovid Densusianu începe să fie prea mare”. Ultima notiță: „Revista Versuri și proză apare cu grijă de acurat”, își are tîlcul ei ironic. În cotidianul Seara al lui Alexandru Bogdan-Pitești (18 iulie 1914), Vinea scria despre numărul de vacanță al revistei Versuri și proză că ar putea face „obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cioburilor, a vînat ineditul pînă la tărîmul interzis de guarzii ordinei literare, al farsei și al incoerenței negative”. Gustul lui Vinea pentru proza poematică, „pură”, iese astfel la iveală: „În proză, nici o tendință socială, nici o ostentație analitică. Senzație!” Într-o notiță din nr. 45, volumul Lîngă pămînt - considerat de critică un „viraj” către tradiționalismul htonic - este prezentat ca un alt fel de inovație, mai subtilă și mai profundă: „Poemul Salomeii nu ascundea decît celor ce nu puteau să vadă inspirația simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
intră într-o nouă fază de activitate. Constructivismul sincretic și ecumenismul avangardist (1924-1927) Cea de-a doua etapă importantă a revistei, cuprinsă între 1924 și 1927, este etapa propriu-zis avangardistă - cu dominantă constructivistă; dacă în nr. 53-54 (martie 1925) o notiță avertiza că Punct & Contimporanul sont les seuls organes de l’avantgarde roumaine, în nr. 55-56, satelita Punct - autointitulată „revistă de artă constructivistă internațională” - va fi absorbită prin fuziune: „revistele Punct și Contimporanul pentru a-și uni forțele lor de propagandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poemele lui Vinea, cele compuse de Barbu sînt un fel de standard al revistei, plasate nu o dată pe post de editorial liric. Romulus Dianu (viitor redactor al publicației) îi va dedica un poem („Paradis“) - tipic gest de solidaritate între „contimporani”. Notița promoțională a volumului Joc secund, din nr. 89-90 (rubrica „Note-cărți-reviste”), vorbește, la rîndul ei, elocvent despre concepția estetică mai generală a Contimporanului: „ridicarea unei flamuri negre, cu pajură aristocratică, în vitrina librăriei românești...” Coincidență sau nu, Paradisul suspinelor apare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lipsit nemulțumirile, mergînd pînă la disidențe interne. Ele vor fi precipitat - deși nu pare, să fi fost singura cauză - ruptura dintre grupul Contimporanul și grupul Integral. Un comentariu redacțional acid (aparținînd probabil lui M.H. Maxy) poate fi citit la rubrica „Notițe“ din numărul 5 al Integral-ului (iulie 1925): „Ar fi trebuit poate să ne ocupăm mai amplu de exhibiția constructivistă de la Teatrul Popular, deocamdată, pînă cînd alții o vor organiza pe baze mai solide, singura. Dacă ne ocupăm, cu regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vraie? - cea mai acută critică estetică din interior a avangardismului autohton. E de presupus că „mesajul” îi viza pe cei mai radicali, dar și pe cei mai mimetici insurgenți futuriști: Mihail Cosma, Gheorghe Dinu, Ilarie Voronca. În numărul 37-38, o notiță a lui Vinea anunța un număr special dedicat literaturii pornografice „în decursul veacurilor”, cu texte de Margueritte Crissay sau Cassanova, care „vor duce tirajul nostru la 2.000 de exemplare” (publicația avea doar cîteva sute). Cu o precizare semnificativă: „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în locul celei „estetice”, denunțată ca „emasculată”, „sterilă”, „mistică”, făcînd „jocurile burgheziei decadente și profasciste”. Același tip de argumente la adresa suprarealismului vor fi vehiculate, de altfel, și în perioada dictaturii preletariatului... În numărul 47 (septembrie 1924) al Contimporanului este publicată următoarea notiță: „Marinetti și Prampolini ne scriu: Scumpi amici, așteptînd marea plăcere de a vă vedea la București, lansăm o mie de urări fervente, oțel, vitessă, originalitate, lumină întinsă, eleganță spirituală, splendoare plastică muzicală și verslibristă. Vouă, Nouă, marea victorie decisivă împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
et articles aux futuristes roumains. Mon Incendio della sonda sera bientôt a point. Bucarest inoubliable! Une forte poignée de main, F.T. Marinetti. Capri, 14 juillet, 1930. O atitudine radical opusă vor exprima însă militanții grupului unu; în paginile revistei, o notiță de la rubrica „Acuarium“ taxează dur - de pe poziții bolșevizante - dictatura fascistă a lui Mussolini, adresîndu-i liderului futurist oficializat invectiva Merde!: „Poate dacă Italia fascistă ar fi luat, în locul formei dictatoriale, o republică liberă a evului nostru proletar, poate atunci futurismul, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din jurnalul său parizian. Un virtuoz discret en marge des vieux livres (cum l-a caracterizat Perpessicius) și un scriitor uitat... Diagnosticul lapidar al lui G. Călinescu din Istoria... - „Jules Renard tratat în manieră Urmuz” - l-a expediat într-o notiță de subsol a istoriei literare. Într-adevăr, modelul „renardian” din Histoires naturelles e vădit pentru volumul din 1931, așa cum umbra volumului Bucoliques (1896) prezidează Plăcerile cîmpului. Nu „personalitatea” este cea care lipsește însă (cum credea G. Călinescu); discreția, finețea „intelectualistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
insolența blasfemică, nu violența, nu scatologicul plebeu sînt armele cu care caută a le „combate”, ci libertatea umoristică - estetică în ultimă instanță - de a jongla cu convențiile, cu locurile comune ale tradiției culturale. Costin a mai publicat la Contimporanul și „notițe muzicale” despre festivalurile Beethoven și Wagner dirijate de George Georgescu, despre un recital de pian al Cellei Delavrancea sau despre „audițiile Béla Bartók”. Un interviu cu Milița Petrașcu și Marcel Iancu prilejuit de expoziția celor doi (v. nr. 65, 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
imaginea României în afară. Preocuparea pentru traducerea și promovarea artei românești moderne apare chiar din primul număr al revistei la B. Fundoianu („Ferestre spre Occident“), care va reveni, din varii unghiuri, asupra ei. În pagina 7 a numărului 45, o notiță anunță că „La révue européene no. 13 publică începutul unei nuvele a compatriotului nostru Panait Istrati. Viața din portul Brăilei este interesant descrisă”, iar din numărul 55-56 aflăm că „Marți 25 Februar, a avut loc conferința d-lui Jacques Noir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Vacaresco — sub președinția ministrului român Diamandy și cu concursul d-nei Madeline Roch și Hélène Vacaresco”. După cum se vede, reprezentanții statului român sînt apreciați atunci cînd fac bune oficii de susținători ai culturii românești — fie ea și neavangardistă — în străinătate... O notiță din numărul 47 semnalează numărul 5 al revistei de avangardă Inicial din Buenos Aires, indicînd interesul publicației argentiniene față de modernismul românesc: „splendidă revistă redactată de scriitorii spanioli, sud-americani, de avangardă Roberto Ortelli, Homero Guglielmi, Roberto Smith, Ruiz de Gallarela. Se ocupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dar liniile lor sînt totdeauna moi. (...) «Cavalerul» său (lucrare expusă la noi sub titlul Jeanne d’Arc) este o operă foarte frumoasă, care indică în același timp limitele ce se pot atinge nepedepsit în abstractizarea obiectelor”. În nr. 77, o notiță despre „De Stijl la 10 ani” înregistra supremația lui Brâncuși în clasamentele noii sculpturi europene față de Lipschitz și Arhipenko: „un articol despre Brâncuși, în care e situat deasupra lui Arhipenko și Lipschitz, și reproduceri după cîteva din sculpturile sale din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lipsește nici vestita «Maică»”. (Nota bene, în Modernism și tradiție, 1924, Vinea scria: „Azi, e universal recunoscut că sculptorul Brâncuși a influențat, prin elevii săi Lipschitz și Arhipenko, mult mai celebri decît maestrul însuși, întreaga plastică modernă”). Iar într-o notiță din numărul 100, umorul literaturii lui Jacques G. Costin din Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijote e considerat superior celui al lui Jaroslav Hašek... Contactele externe ale Contimporanului (realizate prin intermediul lui Marcel Iancu) cu reprezentanții mișcărilor avangardiste europene sînt semnalate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe receptivitatea la avangarda europeană și pe apartenența comună la „spiritul nou”. Complexul nerecunoașterii externe se manifestă uneori la Contimporanul printr-un complex de superioritate, ilustrat - compensator? - prin teza „precursoratului” autohton în materie de avangardism. Iată - în acest sens - o notiță din numărul 47: „M. Seuphor. Carnet Bric-a-brac (ed. Het Oversicht), versuri și proză în flamandă și franceză, în maniera paralogică ilustrată la noi de Urmuz, mai tîrziu în străinătate de Kurt Schwiters.“ și o alta din nr. 52: „La vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
beauté. Liderii constructiviști ai Contimporanului își exprimă, nu o dată, decepția față de starea arhitecturii din România. Preluînd din revista pentru Olanda și Indii - Bouwen, din Harlem - o informație privind construirea Școlii politehnice din Raval în urma unui concurs internațional de proiecte, autorul notiței - probabil Marcel Iancu - comentează cu amărăciune: „La noi clădirile publice sînt încredințate fără concurs (necum internațional), pe bază de afaceri sau favoruri politice” (Contimporanul, nr. 49). În nr. 63 se anunță că, „sub direcția concetățeanului nostru Jean Badovici, apare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de fiecare dată, credo-ul estetic: „Simplitatea scheletului constructiv e năzuința de azi, ceea ce e util nu poate fi urît”. („Estetica nouă“, nr. 63) Aspirația la internaționalizare, prin editarea și traducerea în marile centre culturale europene, apare exprimată într-o notiță din nr. 97-98-99 privind preconizata apariție a volumului Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijote de Jacques G. Costin: „Volumul lui J.G. Costin, după apariția lui în țară, va fi tradus și publicat de către o editură franceză și una germană”. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cosma. Redactorii externi publică numeroase materiale/grupaje de promovare a artei avangardiste internaționale, dar preocupările pentru „imaginea României” sînt mult mai reduse decît la Contimporanul, probabil în ideea că „modernismul dă drept de descetățenire”. O precizare din deschiderea rubricii de „Notițe” a numărului 8 oferă explicațiile necesare: „Revista noastră a pus în contact pînă acum publicul de la noi cu trei spirite reprezentative moderne din Occident: Cocteau, pictorul Delaunay și Pirandello. N’am vrea să ne covîrșim cu un elogiu de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]