2,130 matches
-
nou dar de suflet de la dl. Ion Popescu-Sireteanu și anume, volumul „La porțile norocului”, o adevărată delectare. Volumul actual reia aceeași problemă din „Oameni și întâmplări din satul meu”, cu mult mai multe și felurite aspecte ce privesc satul de obârșie a autorului, în genul celor relatate de Ion Creangă în „Amintiri din copilărie”. Volumul abundă de mult umor specific regiunii, informații privind dramatismul bucovinean în urma cotropirii Basarabiei și Bucovina de Nord de marii noștri vecini - neprieteni din Răsărit. E în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în 20 dec. 2010 pe post de felicitare de sărbători, dar și de confesiune, de spovedanie, m-au cam luat prin surprindere... Nu mă așteptam ca, de acolo unde te afli atât de departe de România, gândul la țara de obârșie să nu te frământe, cu toate că ai avut o serie de nemulțumiri și neîmpliniri sufletești, mai ales în regimul comunist totalitar de tristă amintire. Am citit și recitit rândurile cu atenție și cu o adevărată plăcere și bucurie, pentru că veneau de la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
sus deasupra monedei pe care o ridicase ca să-i cerceteze data emisiunii: singura monedă de argint de un dolar ce se găsea printre ofrande. Brățara zornăia, chemând credincioșii spre altar, dar singurul care mai era în templu fusese excomunicat din cauza obârșiei sale și continua să măture. O ofrandă căzu pe dușumea, chiar argintul și Lana îngenunche s-o recupereze. — Hei, mangosito! strigă Jones, violând sanctitatea ritului. Îți pică bine, bre, profitu-ncasat de la orfani! — N-ai văzut unde s-a dus? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe care-l poartă, de ce se numește Estudiosa, numele soțului, când el e mort, Cu prima ocazie, se gândi olarul, să nu uit s-o întreb care e numele ei de familie, numele ei propriu, al ei personal, cel de obârșie, de familie. Absorbit de grava decizie pe care o luase, diligență dintre cele mai temerare pe teritoriul rezervat al numelui, căci nu e prima oară când o poveste de dragoste începe, pentru a nu da decât un exemplu, prin fatala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
decât simboluri, transparente pentru inițiați, ale acestei auscultații centenare al cărei rezultat final ar fi trebuit să fie opera la roșu, cunoașterea globală, dominarea fulgurantă a sistemului planetar al curenților. Secretul, adevăratul secret alchimic și templier, consta În a identifica Obârșia acestui ritm intern, dulce, Înfiorat și regulat ca palpitul șarpelui Kundalini, Încă necunoscut În multe dintre aspectele sale, dar, desigur, precis ca un ceas, al unicei, adevăratei Pietre care căzuse vreodată În exil din cer, Marea Mumă, Pământul. Lucrul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fapt un colaj de asocieri „dadaiste” între fragmente urmuziene (din „Fuchsiada”) și heideggeriene (din „Ființă și timp”): „În Cumpănă, pentru început, textul lui Urmuz se ciocnește în mod insolit cu acela al lui Heidegger. Cuvintele «cînd curajul gîndirii își are obîrșia în exigența Ființei, abia atunci limba destinului se află în largul ei» (Aus der Ehrfahrung des Denkens, tradusă de Th. Kleininger și G. Liiceanu) sînt urmate de «Fuchs se duse direct la Conservator... Aci luă forma de acord perfect și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atunci, în frunzare-aplecate privighetoarele toate-amuțiră uimite de cele-ntîmplate. Privighetorile ceasului, din rarele noastre grădini, amuțiră-n lumina ce-apare-n zadar și fără de semne, de-atunci. Și nu știu nimic pe pământ ce-ar putea să le-ndemne să cânte iar. CÎNTECUL OBÎRȘIEI La obârșie, la izvor nici o apă nu se-ntoarce, decât sub chip de nor. La obârșie, la izvor nici un drum nu se întoarce decât în chip de dor. O, drum și ape, nor și dor, ce voi fi, când m-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
frunzare-aplecate privighetoarele toate-amuțiră uimite de cele-ntîmplate. Privighetorile ceasului, din rarele noastre grădini, amuțiră-n lumina ce-apare-n zadar și fără de semne, de-atunci. Și nu știu nimic pe pământ ce-ar putea să le-ndemne să cânte iar. CÎNTECUL OBÎRȘIEI La obârșie, la izvor nici o apă nu se-ntoarce, decât sub chip de nor. La obârșie, la izvor nici un drum nu se întoarce decât în chip de dor. O, drum și ape, nor și dor, ce voi fi, când m-oi întoarce
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
lumina ce-apare-n zadar și fără de semne, de-atunci. Și nu știu nimic pe pământ ce-ar putea să le-ndemne să cânte iar. CÎNTECUL OBÎRȘIEI La obârșie, la izvor nici o apă nu se-ntoarce, decât sub chip de nor. La obârșie, la izvor nici un drum nu se întoarce decât în chip de dor. O, drum și ape, nor și dor, ce voi fi, când m-oi întoarce la obârșie, la izvor? Fi-voi dor atuncia? Fi-voi nor? PĂMÎNTUL Pe spate
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
izvor nici o apă nu se-ntoarce, decât sub chip de nor. La obârșie, la izvor nici un drum nu se întoarce decât în chip de dor. O, drum și ape, nor și dor, ce voi fi, când m-oi întoarce la obârșie, la izvor? Fi-voi dor atuncia? Fi-voi nor? PĂMÎNTUL Pe spate ne-am întins în iarbă: tu și eu. Văzduhul topit ca ceara-n arșița de soare curgea de-a lungul peste miriști ca un râu. Tăcere-apăsătoare stăpânea pământul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
limită; de aici, încălcarea interdicției. Făt-Frumos a cunoscut din plin lumea și viața, a învățat, a trăit, a muncit, a sperat, a visat, a luptat și a biruit, a fost fericit și se întoarce să-și împlinească destinul său, la obârșii, chemat de mitul părinților, al raiului pierdut pentru totdeauna al copilăriei. În concepția lui Făt-Frumos, viața înseamnă luptă, ardere continuă, trăirea intensă a aspirației către un ideal; dar viața mai înseamnă și curajul de a lupta cu tine însuți, cu
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
a făcut Dumnezeu pe om după chipul său, a făcut bărbat și femeie. Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: ”Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supune-ți. Așa fu seară și fu dimineață ziua a șasea. ” Iată obârșia Cerului și a Pământului de la facerea lor, din ziua când Domnul Dumnezeu a făcut Cerul și Pământul. ”- Și, tot Scriptura, continuă gândul, spune: ”... Cum nu știi, care este calea vântului. Nici cum se fac oasele în mitra celei îngreunate. Așa
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cele de la Suceava - Drumul Național, Lozna - Botoșani, Hlincea și Băiceni - Iași, Dodești și Cordeni - Vaslui, Stoicani -Galați, Borniș, Brășăuți, Izvoare-Bahna - Neamț, Șirna și Târgșor - Prahova, Dridu - Ialomița, Dulceanca IV și Păuleasca - Teleorman, Izvorul și Frățești - Giurgiu, Radovanu și Sultana - Călărași, Obârșia Nouă - Olt, Albești-Sighișoara și Bratei (așezarea și cimitirul nr. 2) - Sibiu, Biharea - Bihor, Țaga - Cluj etc. Printre siturile din secolele VIII-XI menționate, o mare parte aparține bazinului bârlădean (un total de 240 vestigii), fapt ce denotă preferința autohtonilor pentru arealul
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
să permită un grad sporit de siguranță (poienile, prisăcile sau hățișurile pădurilor). În consecință, condițiile fizico-geografice au îndemnat populația să se așeze în teritorii ce le ofereau îndeosebi un climat natural protector: vetrele unor stațiuni nu depășeau ca altitudine fundul (obârșia) văilor, din apropierea unor pârâuri, podețe sau din poieni, prisăci, oferind un topoclimat de adăpost pentru cei care le locuiau; cu timpul s-au creat toponime precum: Fundu Văii, Fundoaia, Fundătura, Fundul Tutovei, Obârșeni, Izvoare, Râpi, Podu-Pietriș, Valea Mare și Valea
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
zilele noastre aniversare, vă afirmați, urmând exemplul samariteanului milostiv, ca o binefăcătoare fără egal, ca o rara avis, adică o apariție excepțională. Și, pentru că adevărata noblețe, de cea mai Înaltă valoare umană, este dată de măreția caracterială, ci nu de obârșia socială, iată de ce vă considerăm o persoană nobilă, sufletistă, căreia mereu Îi pasă de aproapele său. Sunt sigur că În sufletul fiecăruia dintre noi, cei aproape 50 de asistați din acest cămin de bătrâni, ați intrat pentru totdeauna cu imaginea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
În anul acela fatidic studentă În ultimul an la Facultatea de Litere și de Filosofie a Universității din Cluj (studentă apreciată summa cum laude de toți profesorii, Îndeosebi de strălucitul Lucian Blaga) și purta cu vrednicie patronimul natal Oțel, de obârșie bucovineană. Pentru că autoarea este cunoscută cu diminutivul afectiv Pazi (unul dintre anchetatori, de tont ce era, credea că Pazi este pseudonim conspirativ), tot așa Îi vom spune și noi, măcar din când În când. Domnișoara studentă Pazi Oțel știa prea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
aceluiași țar pe care Îl slujise, Îi cerea, peste aproape două veacuri, să ia seama la puterea minții, care totdeauna trebuia să fie mai presus decît aceea a trupului. Poate Antonia, Rusoaica, așa cum i se mai spunea, adusese vorba despre obîrșia nobilă a neamului, fie și Îndepărtată, numai pentru a-și mai struni, cît de cît, nepotul; Thomas fusese impresionat mai mult de faptul că strămoșul amintit fusese un Învățat. Un altul, neamț, fusese general, dar nu participase la nici un război
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
făceau ceea ce făceau pentru bani, dar de la o vreme mai toți soldații lumii luptau pentru bani, armate de profesioniști ; doar că legionarii erau de toate neamurile, amestecați, nu apărau o patrie a lor; dar și americanii aveau tot felul de obîrșii și se băteau peste tot În lume, nu era comparația cea mai potrivită, Jesper o amintea totuși uneori; ce mai, Thomas pierduse prilejul unei experiențe aparte, de aceea ar fi vrut să asculte povești În care și el ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
reproduse în numeroase exemplare în indivizii aceleiași țări, aceleiași epoci, aceleiași societăți"304. Vă veți întreba pe drept cuvînt: cum e cu putință o astfel de conștiință a similitudinii judecăților noastre? Nimic mai simplu, vă răspunde Tarde. Judecata își are obîrșia într-un individ care a scris-o ori a rostit-o, difuzînd-o apoi puțin cîte puțin în toată societatea. În acest fel, ea a devenit un bun comun. Tot în acest mod comunicarea prin viu grai dar astăzi în special
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fenomenelor și evenimentelor enigmatice cu caracter fie spațial, fie temporal, ce s-au petrecut în existența psiho-fizică a omului, în natura ambiantă și în universul vizibil ori nevăzut; aceste evenimente sunt în legătură cu destinul condiției cosmice umane, dar omul le atribuie obârșii supranaturale care datează din vremea creației primordiale și, ca tare, le consideră sacre și relevate strămoșilor arhetipali ai omenirii de ființe supranaturale, în clipele de grație ale începuturilor (Kernbach, 1978). Adaptând această definiție la domeniul clinic, mitul este o conceptualizare
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
mărturisit prietenii lui cei mai apropiați, și repet cu mâna pe inimă în fața acestei Sfinte Instanțe, fra' Tommaso acționează în contra Bisericii mai ales pentru a stârni vâlvă în jurul lui, pentru a ieși în evidență, un mod de a-și răscumpăra obârșia umilă. S-a lăudat chiar și în fața prietenilor apropiați că studiază ca un apucat deoarece vrea să-i copleșească pe ceilalalți, să-i facă să se simtă ridicoli, în timp ce el va să fie respectat și admirat. Preotul cel slăbănog are
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
strigăt de bucurie și din casă apărură în goană mama cea vitregă și surorile. Ce crimă ai comis, fiule, îl întrebă îngrijorat de vii însoțit până acasă cu arma în spate? Vor să rămân aici și să bătătoresc doar pământul obârșiei mele; vor să nu mai am de-a face cu cărțile și să fiu pios și devotat ca o căpriță. Nimic altceva, nu-ți face griji, eu nu sunt în stare să fac rău nici măcar unei frunze de busuioc. S-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dumnezeiască este o lumină tri-ipostatică: lumină întreită în Una și Una în Trei; căci amândouă (și Unimea și Treimea) sunt o unică Lumină: Tată, Fiu și Duh, netăiată în Trei Persoane, unite fără contopire, prin firea dumnezeiască, ca și prin obârșie, slavă, putere și voință<footnote Idem, Erosurile imnelor dumnezeiești, 12, p. 79. footnote>. Dumnezeu și cele din jurul Lui și cele care vin de la El și cele care sunt în El sunt toate lumină, venerată în fiecare din Ipostaze și văzută
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
din patimile Domnului. Hristos suferă cu mucenicul, iar mucenicul suferă cu Hristos. Suferința sa are un sens și devine mântuitoare. Marea bucurie a martirilor, departe de a se înrădăcina ca o căutare nesănătoasă a suferinței și a morții, își are obârșia în forța nădejdii lor, și,mai mult decât atât, în comuniunea lor cu Hristos. Păgânii identifică nădejdea creștinilor în înviere cu inima mesajului creștin, și de aceea se înverșunează atât de mult împotriva trupurilor martirilor<footnote Élise-Marie Pinchon, „Bucuria la
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
le-ai mâncat, de cel ce te-a ajutat și să nu le uiți niciodată. Recunoștința este cea mai înaltă cultură. Cu cât cineva este mai recunoscător, cu atât va cunoaște mai bine istoria tuturor bunurilor sale trupești și sufletești, obârșia și izvorul lor. Această istorie este, pentru inima omului, cu mult mai însemnată decât toate datele celor mai mari bătălii pe uscat și pe apă. Recunoștința este miezul dragostei față de cei care ne iubesc, a dragostei față de semenii noștri de la
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]