2,575 matches
-
instituie o circulație bidirecțională nemijlocită între privitor și tablou. Privirea alunecă nestânjenită prin spațiul pictural și, dimpotrivă, spațiul reprezentat continuă dincolo de ramă, antrenându-l pe privitor în pre lungirile sale. Cu toate acestea, în alte situații, axa spațiului pictural este oblică. De exemplu, în pictura japoneză tradițională (vezi figura 114), întâlnirea apare sub un unghi ascuțit nu numai de-a lungul planului pământului, ci și de deasupra. Perspectivele oblice reprezintă un nivel de complexitate mai mare decât cele ortogonale. Ele creează
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
lungirile sale. Cu toate acestea, în alte situații, axa spațiului pictural este oblică. De exemplu, în pictura japoneză tradițională (vezi figura 114), întâlnirea apare sub un unghi ascuțit nu numai de-a lungul planului pământului, ci și de deasupra. Perspectivele oblice reprezintă un nivel de complexitate mai mare decât cele ortogonale. Ele creează un dezacord structural între cei doi centri dinamici, lumea privitorului și lumea reprezentată. O astfel de contradicție poate fi percepută în două feluri. Dacă predomină structura spațială a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
subiectivismului: autorul prezintă lumea din punctul de vedere specific al individului. Centrul structurii de referință se află în privitor. Putem însă susține și poziția contrară. Wolfgang Kemp, într-un eseu despre perspectivă în fotografie, afirma că . Văzută astfel, per spectiva oblică indică autonomia lumii externe, la structurile căreia vizitatorul trebuie să se adapteze în abordarea sa. Oricare ar fi calea aleasă comparativ cu accesul lesnicios la spațiul ortogonal, artistul depistează o alienare. Intrarea în lume pune probleme. În sens general, aceste
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
doar indicate de subiectul unei opere. Un exemplu grăitor este figura în marmură a lui Moise de Michelangelo (figura 22), un puternic centru de energie. Devierea capului de la simetria frontală a figurii și concentrarea aprigă a privirii introduc un vector oblic care se mișcă spre exterior precum raza unui far. Dacă privitorul dorește să găsească o motivație a mâniei legiuitorului, el se poate referi la mulțimea israeliților care adoră vițelul de aur. Chiar dacă Michelangelo a avut în minte acest episod biblic
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nu este avantajoasă pentru artist. În operele manieriste și baroce mai ales, tensiunea izvorâtă dintr-un focar al perspectivei, localizat excentric, corespunde stilului perioadei. Se creează astfel o problemă optică. Schema marginilor convergente este distorsionată de proiecția optică atunci când privim oblic la centrul său, ceea ce se întâmplă cu orice formă, oricare ar fi ea. Un simplu pătrat este proiectat ca o formă care seamănă cu un pătrat pe retina noastră numai atunci când ne uităm la el „direct”, adică atunci când direcția privirii
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
sarcofagelor suspendate - un loc care reprezintă totuși centrul compozițional și prin aceasta determină locul fiecărui element al tabloului ca fiind destul de departe sau de aproape de centru, deasupra sau dedesubtul lui. Problema este totuși că peretele din dreapta al loggiei, care este oblic, apare așa cum se vede din punctul de contemplare de lângă marginea stângă, deși până acum privitorul s-a mișcat. Dacă s-ar fi mișcat într-un spațiu fizic real, de la peretele din stânga către mijlocul loggiei, punctul de fugă, împreună cu toate marginile
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dacă s-ar fi aflat în alt loc. Un efect similar este realizat într o pictură de Gentileschi (figura 66), unde capul este singura parte din figura tinerei femei aflată pe verticala centrală. Acest accent asupra centrului înălțat dă mișcării oblice a personajului un sprijin în spațiul pictural. Exact opusul poate fi observat atunci când corpul unui personaj este adunat de-a lungul verticalei centrale, în timp ce capul singur deviază puternic de la aceasta. Sfânta Magdalena a lui Caravaggio (figura 67) arată ca și cum ar
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
picturale se bazează și pe altceva decât pe influența propriului centru. Relațiile dintre acei câțiva centri trebuie privite în legătură cu centrul de echilibru al întregului. În Rugăciunea din grădină, ambii centri dominanți - îngerul și Hristos îngenuncheat - sunt conectați printr-un vector oblic, tema dialogului lor aflându-se într-o relație excentrică cu centrul de echilibru al tabloului. Dinamica figurii umane Centrii temei compoziționale pot fi cuprinși într-un singur obiect vizual. Exemplul cel mai proeminent al unei astfel de compoziții e figura
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
o condiție mai degrabă de duplicat al picioarelor. Francisco de Goya face astfel încât centrul de echilibru al personajului său, Maja desnuda (figura 80), să coincidă cu cel al spațiului dreptunghiular al picturii, concentrând astfel atenția privitorului asupra sexualității feminine. Poziția oblică a axei corpului menține o greutate considerabilă în cap, dar atrage privitorul, prin contact vizual, pentru a-l conduce în direcția centrului primar. Strategia exact opusă este evidentă în operele care pun accent pe natura spirituală sau intelectuală a omului
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în același timp, tot | 131Centrii ca divizori el este cel care se asigură că domeniul sacru rămâne detașat de realitatea lumească, așa cum se cuvine. Capul lui Iosif ocupă verticala centrală la vârful dispunerii triunghiulare a figurilor, dar corpul său pornește oblic din zona din dreapta jos, zona muritorilor de rând din care el însuși se trage. Ambiguitatea acestui vector diagonal este admirabil exploatată. Figura înclinată a lui Iosif îl conduce pe băiat spre scena sacră a mamei și copilului, dar și Iosif
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dintre ei poate fi o întâlnire pe picior de egalitate. În plus, înclinația legăturii sporește cu mult tensiunea scenei. Am arătat mai înainte că formele înclinate sunt percepute ca deviații de la osatura statică a verticalei și orizontalei. Astfel, raportul spațial oblic dintre rege și iubită se interpretează ca o ciocnire între subjugarea totală și confruntarea la nivel aproape egal. A doua diagonală din tabloul lui Cranach, pornind din partea stângă jos până sus în dreapta, separă cele două părți una de cealaltă. Împărțirea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
se interpretează ca o ciocnire între subjugarea totală și confruntarea la nivel aproape egal. A doua diagonală din tabloul lui Cranach, pornind din partea stângă jos până sus în dreapta, separă cele două părți una de cealaltă. Împărțirea este făcută de linia oblică a celor trei capete de femei. Recunoaștem aici că o axă diagonală, deși struc tural nu la fel de puternică precum structura gravitațională de bază, are o stabilitate proprie și, prin urmare, dă ceva forță diviziunii pe care o susține. În Le
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
să verifice realitatea lui cu propria mână: „Încă nu am urcat la Tatăl meu”. Personajul lui Hristos răspunde înaintării femeii prin concavitatea retragerii sale, realizate în primul rând prin înclinarea torsului. Această înclinare posedă însă întreaga ambiguitate a unui vector oblic: când este citit descendent, îl face pe Hristos să se ferească de atingere; când este citit ascendent, îl face să se aplece protector pentru a-și primi urmăritoarea fidelă. Cei doi centri ai corpului său, capul și pelvisul, operează contrapunctic
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
când ne deplasăm în jurul ei și dobândim o imagine completă a caracterului ei tridimensional. Dacă nu avem decât fotografii, o problemă suplimentară împiedică prezentarea acesteia. Putem privi Noaptea lui Maillol doar dintr-o parte. Din acest unghi, cei trei vectori oblici ai antebrațului, torsului și picioarelor îndoite se grupează perfect într un triunghi în jurul centrului. Astfel de perspective satisfăcătoare sunt posibile în multe stiluri din sculptură. De fapt, putem obține mai mult decât o singură proiecție valabilă. În exemplul nostru, privind
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în acest tablou este dată de spațiul închis format de pereți și bufet. Acestea limitează libertatea spațială a femeii, dar, în același timp, susținând nu mai puțin verticalitatea acesteia și contribuind la realizarea unui cadru foarte dinamic prin orientarea lor oblică. Astfel, ansamblul spațial al scenei tridimensionale îndeplinește o funcție similară cu cea a ramei din jurul unei picturi bidimensionale. Cu cât stilul picturii insistă mai tare asupra prezentării unei scene de adâncime, cu atât cadrul său este mai puțin capabil să
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în pictura lui Bosch Sfântul Ioan din Patmos (figura 117), evanghelistul privește la înger și la apariția Madonei, el poate să facă acest lucru doar în contextul tradițional al planului frontal simplu. Compozițional, bărbatul cu volumul central emite un vector oblic către colțul din stânga sus. Din punct de vedere tridimensional, dispozitivul nu funcționează. Îngerul de pe culme se ivește într-un centru transferat în mijlocul axei oblice care îl leagă acum pe sfântul din față de Madona aflată departe pe cer. Axa respectivă nu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
doar în contextul tradițional al planului frontal simplu. Compozițional, bărbatul cu volumul central emite un vector oblic către colțul din stânga sus. Din punct de vedere tridimensional, dispozitivul nu funcționează. Îngerul de pe culme se ivește într-un centru transferat în mijlocul axei oblice care îl leagă acum pe sfântul din față de Madona aflată departe pe cer. Axa respectivă nu are totuși o semnificație vădită. Madona se află într-un medalion pierdut în niciunde, îngerul privește către Sf. Ioan, dar nefiind observat de acesta
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ea de fapt. Prin urmare, se oferă o imagine pe care am putea-o numi accidentală sau subiectivă dacă nu ar fi folosită de un pictor îndemânatic pentru a argumenta simbolismul vizual al compoziției. Scena tridimensională, după cum remarcam, este privită oblic și ca atare trebuie descifrată perceptiv, cum se spune, exact din perspectiva indirectă redată de proiecție. În exemplul final pe care îl voi aduce, acela al Adorației magilor a lui Pieter Bruegel (figura 127), Fecioara cu pruncul este reprezentată în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dar observ cu plăcere că, deși se adresează cu precădere graficienilor, comentariile aparțin totodată unui pictor, grafician, creator de desen animat, scenograf, regizor de film și turist prin secole lungi de cultură. Nu-i puțin lucru. Aduci omagii Orizontalei, Crucii, Oblicei, Scrisului și Imaginii, Golului din pictură și Mâinii binecuvântate Înțelegând-o pe dinăuntru, datorită cine știe cărei chimii psihice personale, te închini artei Orientului. Câți o pot face? „Compoziția“, scrii tu, „devine un loc al sugerării prin forme a unei semnificații, care
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
o structură plastică, pentru a crea tensiune sau liniște în lucrare. Compoziția caută să pună în valoare semnificația formelor care o alcătuiesc, fiind știut că fiecare element care contribuie la organizarea suprafeței semnifică ceva. Verticalele exprimă un sens, orizontalele altul, oblicele își modifică semnificația după direcția, orientarea și unghiul pe care-l fac cu liniile orizontale și verticale. Cu totul alt sens au curbele și contracurbele, care adună compoziția centripet sau o împrăștie centrifug. Prin dialog sau suprapunere de curbe se
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
fac cu liniile orizontale și verticale. Cu totul alt sens au curbele și contracurbele, care adună compoziția centripet sau o împrăștie centrifug. Prin dialog sau suprapunere de curbe se realizează dinamica imaginii, o dinamică mai calmă, mai blândă față de dinamica oblicelor. Unitatea de structură compozițională constă în știința, în capacitatea de a grupa și asocia formele în familii de forme, care duc la compoziții unitare stilistic. 1. Compoziția cu linii orizontale reprezintă punctul de pornire în studiu, iar ritmarea lor simetrică
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
imaginii. 3. Compozițiile echilibrate rezultă din relațiile care se nasc între orizontale și verticale. Temele curente de organizare simetrică sunt: poarta, fereastra, crucea, care se alătură altor teme libere de compoziție asimetrică. 4. Schimbarea tensiunii în imagine, odată cu modificarea înclinării oblicelor, face ca fiecare imagine să aibă altă tensiune, după înclinarea oblicelor față de orizontală și verticală. 5. Demn de toată atenția este efectul unghiurilor care intervine între elementele compoziționale. El dă naștere tensiunii, echilibrului sau destinderii formelor. 6. Relația liniilor curbe
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
orizontale și verticale. Temele curente de organizare simetrică sunt: poarta, fereastra, crucea, care se alătură altor teme libere de compoziție asimetrică. 4. Schimbarea tensiunii în imagine, odată cu modificarea înclinării oblicelor, face ca fiecare imagine să aibă altă tensiune, după înclinarea oblicelor față de orizontală și verticală. 5. Demn de toată atenția este efectul unghiurilor care intervine între elementele compoziționale. El dă naștere tensiunii, echilibrului sau destinderii formelor. 6. Relația liniilor curbe și contracurbe și semnificația lor constituie altă problemă. Prezenta lucrare, aducând
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
în spațiu. G. Factura plastică a imaginii Elementele constitutive pot să fie: mate, lucioase, transparente, tratate pointilist sau riglate etc. H. Presiunea exercitată de forma dominantă Aceasta poate să vină de sus, de jos, de la stânga sau de la dreapta, sau oblic din colțurile imaginii. I. Statica și dinamica formelor Caracterul elementelor care structurează imaginea și felul în care sunt orientate, organizate, sugerează dinamismul sau stabilitatea imaginii. J. Organizarea complexă a imaginii Compoziția în două sau trei registre este soluția fericită pentru
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
înscriu și chiparoșii, care, prin silueta lor verticală, aspiră spre înălțimi. Trestiile constituie cel mai convingător exemplu de verticalitate, atât prin puritatea formei, cât și prin fragilitatea ei, fiind știut că la cea mai mică adiere de vânt ele devin oblice. Poate datorită ținutei sale și omul este considerat „o trestie gânditoare“, prin verticalitatea posturii sale, cât și prin faptul că este singura făptură creatoare de frumos care știe să pună în relație formele din natură. O senzație acută de verticalitate
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]