8,125 matches
-
unul de altul tot timpul... am nevoie să fiu singură... și am și obosit de toate poveștile lui, trebuie să fie și pentru mine undeva cineva, și nu vreau să încep iar să-l iau pe el drept altceva, am obosit, nu mai vreau să vorbesc cu nimeni, am vorbit prea mult, cu prea mulți oameni, nu mai vreau să-i ascult, nu mai vreau să-i cunosc, nu mai am urechi pentru poveștile lor, ale mele îmi sunt de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
o piesă într-un puzzle, suntem legați în serie când ajung aici, cam atât mai știu din fizică, nu mă mai roade graba lucrurilor care trebuie făcute, nu trebuie făcut nimic, doar existat la modul privirii, urechii... ce tare a obosit sufletul meu și ce de minciună sleioasă, pe surâs strâmb din chip strâmb, umbli cu mocirla în jur și pe ce pui mâna se îmbolnăvește de tuse. O lume pe care mi-o smulg cu mâinile din cap și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
închis după mine. am tresărit. Ce s-a întâmplat? m-a întrebat bunicul. Dormeai așa de bine! I-am povestit toată călătoria mea în stup. Ce ființe harnice și ordonate sunt albinele! Alexandra Dorneanu, clasa a V-a C Visul Obosit peste măsură de programul unei zile supraîncărcate, m-am dus grăbit la culcare. În câteva minute, marile aripi ale fanteziei m-au luat și m-au dus într-un ținut necunoscut. Totul seamănă cu un imens templu. Era soarele amiezii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Se ducea acolo la culesul viilor și se Întorcea după Bobotează. În ultima vreme s-au văzut foarte rar. Doamna Ster urca cu tot mai puțin entuziasm „la lecția de franceză” de joi după amiază, trecută În contul chiriei. Am obosit, domnule profesor. Vârsta! Dacă nu aveți nimic Împotrivă, vom continua la mine. Deși aici... e altfel... Când Încă mai venea sus, așezată În balansoar, lângă geamul mare al mansardei, distinsa septuagenară Își depăna amintirile Într-o franceză curioasă, când fluentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Tutungiul vorbea perfect ungurește și nemțește dar pe acestea nu le mai socotea „străine”. Când Își termină țigara, strivea mucul sub talpă, scuipa fără motiv aparent și se ridica să Încerce câteva mișcări mai energice ale picioarelor și brațelor sale obosite de sedentarism. Am auzit că ai tăi nu se prea omoară cu scrisul, nici În anul ăsta... Nu prea, recunoscu el rușinat de fiecare dată. Abia au plecat, adăuga el timid. Mâncare ai? Mănânc la cantină. Sunt abonat. Așa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să cred că așa ar fi fost, căci călătorul de care vă vorbesc urma să devină după un an de curte Înflăcărată soțul meu. Preocupat peste măsură de soarta sa, șeful ridică brațul arătând verdele. Flecăreala bătrânei Începuse să-l obosească. Răsuflă ușurat văzând cum se făcea tot mai mică pe măsură ce trenul se Îndepărta. Privise tot timpul deasupra lui, iar el Îi ura pe toți cei care Îi nesocoteau persoana. Înălță privirea ca din Întâmplare. La un pas de el, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
așa? Atunci să-i văd eu pe Forman și Scorsese... Și chiar pe Marii Ruși... Câți mai sunt... În urmă cu câțiva ani un asemenea dialog ar fi stârnit hohote de râs. Acum abia dacă se zâmbea. Mimau un duel obosit pe o planșă cu contactele tăiate. Floretele erau vechi, ruginite, iar costumele nu mai aveau albul imaculat de odinioară. Gălbui, tulburi, precum albul de azi al ochilor lui Grațian, descusute pe alocuri, descopereau privirii uimite a lui Flavius-Tiberius, mușchii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poștaș În „Bosnia”? Și de ce uit? Ochii albaștri, spălăciți i se umeziră, mâna În care ținea țigara aprinsă Începu să-i tremure și, Înainte ca Petru să găsească un cuvânt ori un gest de Îmbărbătare, Gheretă izbucni În plâns. Ești obosit, domnule Gheretă, doar atât. Dacă vrei, te conduc. Până Îți fumezi țigara mă Îmbrac și mergem Împreună. Am văzut lumină și am intrat, mă credeți, domnu’ Petru? Am văzut lumina și am intrat... Petru nu-l mai asculta. Urcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
despre reabilitarea românilor În fața Istoriei proprii și a Europei, despre Revoluție și mișcarea aștrilor și, nu În ultimul rând, despre Înălțarea prin jertfă a lui Eustațiu din cușca sufleorului pe crucea izbăvirii naționale. Vorbind de crucificare, preotul Își odihnea ochii obosiți pe gâtul lung, cu puține riduri, al Agathei, rămasă fără mângâieri și cu o rezervă de energie care Îl tulbura, cu atât mai mult cu cât vocația sa ecumenică, de mult cunoscută, putea Înlătura la o adică orice piedică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
doar republicani, monarhiști, disidenți, buni ospitalieri și mioritici. Doreau să aibă și ei un potomac al lor, o casă albă și un bruclin al lor după o viață de muncă mohorâtă, o bătrânețe liniștită, cu alte cuvinte. Și nu vor obosi să se gândească cu milă și drag la cei rămași În spațiul carpato-danubiano-pontic. Unii, mai tari de Înger, plănuiau chiar scurte Întoarceri cu vreo racheta de croazieră Tomahawk, căci Își vor face neîndoios relații la NASA și la Pentagon. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sau mai mici, cupluri sau persoane singure dar toți ducând câte ceva În mâini, purtați parcă de ritmul obsedant al acelorași două cântece Waiting for the miracle și Closing time pe care vânzătorul ambulant de casete și fan Leonard Cohen nu obosise să le transmită Încă de dimineață. Privirea Îi fu atrasă de un cuplu insolit prin anacronismul vestimentar. Hainele lor aveau patina lucrurilor scăpate ca prin minune după război, când nimic nu e demodat și nimic nu prisosește. În plus aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
damen tango. Abia rosti cele două cuvinte că Zorela Îl și luă În brațe, spre mulțumirea lui Gheretă, care Își știa soția pe mâini bune. Putea În sfârșit să mai tragă un pui de somn. Povestea cu tablourile Îl cam obosise. 17. Petru era abătut. Brusc, locul acela Îi devenise străin, tot mai străin cu fiecare etichetă cu inscripția Colecția Brândușă pe care Iolanda le lipea pe ramele celor trei tablouri, din proprie inițiativă. E ca un exercițiu de exorcism, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rata inflației, creanțe, scadențe și altele. Era să uit dividendele, coarda noastră cea mai sensibilă. Cine scrie și cine vorbește? Asta-i bună! Păi, În societatea noastră, toți scriu și toți vorbesc. Mai sunt și din cei care ascultă, dar obosesc repede și adorm. În plus, timpul deformează faptele, după cum bine se știe. După aceea, ascultându-l pe domnul Flavius-Tiberius vorbind despre fata aceea și despre dragoste, ca și pe domnul Tobă, de altfel, Îmi ziceam, Doamne, de ce nu mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fermă din Bihor. Ce să caute ei printre găini, rațe, gâște, bibilici și alte orătănii, obișnuite cu gustul de țuică al ierbii și cu mirosul de borhot care delimita vag suprafața mereu schimbătoare a fermei, spre disperarea Tribunalului din Oradea, obosit până la a regreta repunerea În posesie a fraților Hedeșan, Avram și Domițian, ultimul Învinuit de a fi adus din Australia, cu acte În regulă, trei pui de struți, urâți ca dracu. Cel puțin așa susținea Avram În fața instanței. O acuzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Împăcat cu soarta. Grijania cui l-o făcut! Duse mâna la carâmbul Înalt al bocancilor săi și scoase un cuțit de vânătoare. Privi Înspre balconul lui Grațian care urmărea atent dialogul lor neobișnuit de calm până atunci pentru grozăvia Întâmplării. Obosit de teoria cinică a supraviețuirii la români dezvoltată minute de Flavius-Tiberius, primi cu bucurie hotărârea lui de a supraveghea Îndeaproape porcul. Ce s-a Întâmplat apoi a văzut. Finalul aventurii putea fi cu totul nedorit. Hotărî să coboare și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am uitat țintă la poză și la numele de pe el. Bărbatul din oglinda șifonierului și-a plimbat cu grijă degetele peste obrajii supți, peste nas, peste gură, peste părul castaniu, murdar, tuns scurt. Se apropia de treizeci de ani, era obosit, palid și părea puțin bolnav. S-a încruntat la mine. Am încercat să citesc trecutul ascuns în acea încruntătură - ce fel de persoană își încrețește fruntea în felul ăsta? Ce soi de viață dă naștere unui tipar de linii ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-mi dau seama că nu se întâmplase din nou, că eram încă aceeași persoană din noaptea trecută. Stăteam întins pe sofa. Adormisem aproape de-ndată ce mă întorsesem de la doctorița Randle și televizorul era încă deschis, viu colorat, vesel și deloc obosit după o perioadă de funcționare atât de îndelungată. M-am ridicat în capul oaselor și m-am frecat la ochi. Prezentatorii cu părul aranjat impecabil ai unei emisiuni matinale discutau cu un actor american de comedie care tocmai interpretase vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
m-am tolănit în sofa. Motanul a trecut pe lângă mine, ignorându-mă complet. Frigiderul huruia. Restul se reducea la ploaia bătând în geamuri și la dramele nocturne ale insectelor. Nimic nu avea absolut nici un sens sau, dacă avea, eram prea obosit, prea sleit de puteri ca-l să înțeleg. Am închis ochii și m-am concentrat asupra arsurii, învârtejirii și clinchetului votcii și asupra simplelor greutăți cursoare ale respirației. M-am trezit pe sofa, în toiul unei vii amintiri a celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la pământ și, într-un sfârșit, să dispar fericit. Râul acela monstruos putea să mă ia pe apele sale, să mă deznoade și să mă întindă cum voia și cum îi plăcea, pentru că, sincer, la urma urmei, mă simțeam prea obosit după nesfârșitele ore în care mă străduisem din răsputeri să țin laolaltă părțile componente care făceau din mine o ființă umană. Voiam să mă depun și să alunec precum nămolul, să mă-nfășor în jurul trunchiurilor de copaci, un nimic rătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o stâncă. Mi-o dovedisem din nou în hol abia acum un sfert de oră. O treabă bine făcută. Dar pierderea scrisorilor însemna totuși că mergeam pe sârmă fără plasă de siguranță, că înotam fără colac de salvare. Și eram obosit. Nevoind să-mi asum nici un risc, am început să aranjez dictafoanele. Micuțele aparate zumzăiau în legea lor în colțurile camerei, la periferia gândurilor mele. Dându-mi jos hainele ude, am lăsat esența lui Mark Richardson să-mi alunece de pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dintr-o zonă într-alta - doar cele mai simple și directe răbufniri de gânduri păreau să aibă vreo șansă de-a trece de sistem fără să rămână blocate și să se piardă în unghere ascunse sub scândurile dușumelei. Sunt doar obosit. Mă paște o gripă. Acestea erau singurele explicații destul de simple ca să supraviețuiască unui circuit complet în jurul minții mele și, deși o parte din mine, - un calorifer izolat din micuța baie de la mansarda creierului meu - era îngrijorată de momentul ales pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am pornit-o spre ușa băii. Am tras apa la toaletă și m-am spălat pe mâini, gândindu-mă în treacăt la un duș în cabina mică și galbenă din colțul încăperii, dar știind în același timp că eram prea obosit, prea sleit de puteri; granițele gândurilor se pierdeau deja în depărtarea creierului care trăgea încet obloanele. Trebuia să mănânc și să mă întind; restul trebuia să aștepte. Am ieșit din baie și m-am îndreptat pe coridorul de cărți spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dictafoane în cealaltă, l-am urmat pe Fidorous prin coridoarele mărginite de cărți. — Cum rămâne cu Ian? — Motanul tău și-a găsit deja drumul pe-aici. E-un animal tare curios, nu crezi? — Ai spus că ai o ambarcațiune aici? Obosit și cu nervii întinși la maximum, treceam încet-încet de punctul în care mă mai surprindea ceva. — O să vezi. Nu mai e mult. După câteva minute, coridorul se sfârși cu o scară care cobora spre o ușă. — Ăsta-i portul secat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să ții minte este că toată barca asta e făcută dintr-o singură buclă conceptuală non-divergentă puternică. Orice s-ar întâmpla, rechinul nu ne poate atinge atâta timp cât rămânem la bordul navei. Noi trebuie să-l găsim, și trebuie să-l obosim. Avem unelte la bord pentru a face asta. Odată ce-l vom fi sleit de puteri, poți folosi sulița. Așa cum descrise doctorul situația, părea mai mult o operațiune de rutină, să vânezi un animal care nu prea avea șanse de scăpare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
peste fir sau o să se supraîncălzească. Trase și vârful undiței se îndoi, firul desenând meandre în apă. Am apucat găleata și-am udat cablul și mulineta. — Asta-i, se forță doctorul să vorbească în timp ce se lupta cu undița. O să-l obosim și-o să-l aducem la suprafață. Sulița. Unde-i sulița? O lăsasem lângă laptopul lui Nimeni. — Mă duc după ea. Am traversat puntea exact când motoarele se opriră. Scout coborî scările și trecu pe lângă mine, strigându-l pe doctor pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]