4,431 matches
-
cele mai strânse contacte telepatice sunt între gemenii homozigoți. Sudre rezumă câteva din cele mai frecvente tipuri de experiențe telepatice spontane sau provocate: -emițătorul[E] suferă un accident,receptorul [R] aflat adesea la mare distanță, este ,,anunțat printr-un sentiment obscure ,o comunicare precisă sau o imagine halucinatorie; -E îi scrielui R care știe că va primi scrisoarea; -E și R se gândesc simultan la același lucru; -R visează că E desfășoară ,în momentul respective ,o anumita activitate ,ceea ce se confirmă
TELEPATIA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383756_a_385085]
-
decorat cu medalia “Bene Merenti”, clasa I. Acestora li se va adăuga și atitudinea sa literară. După debutul în ziarul “Telegraful român” din Sibiu (1870) și cu volumul “Prima Verba” (1872), poetul se vrea îndrumător de școală și înființează un obscur cenaclu “Junimea”, care, cu tot zgomotul pe care încearcă să-l facă, trece aproape neobservat. Doar revista “Luceafărul” (1880-1919) iese din “devălmășie”, de numele ei fiind legat primul val al simboliștilor. Dar, mereu necugetat, de un egocentrism maladiv, după o
AL.FLORIN ȚENE, ÎNTRE REALITĂȚILE ȘI POVEȘTILE VIEȚII LUI ALEXANDRU MACEDONSKI, DE PROF.UNIV.DR.FLORENTIN SMARANDACHE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383858_a_385187]
-
pentru a-și regăsi originile, dar și vindecarea. Și, nu în ultimul rând, să-și revendice dreptul la poezie. În fiecare poem pulsează un sentiment unic, înălțător care brăzdează cerul existenței noastre și prin care autorul se desprinde de realitatea obscură pentru a fuziona cu clipele unei fericiri grăbite, după cum susține în mesajul de început al cărții sale: “Versurile mele sunt lacrimi de dor izvorâte atunci când pentru o clipă am crezut că fericirea chiar există”. Întelegând profunzimea versului, Dumitru Marian Tomoiagă
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
ne sunt date pentru a folosi extremele, „ele ne scapă sau, noi, lor: Prea mult zgomot ne asurzește, prea multă lumină ne orbește, o distanță prea mare sau prea mică împiedică vederea, o vorbire prea lungă sau prea scurtă este obscură...” Ca atare, omul, în mod normal caută moderația în viață și nu extremismul. Moderația îi poate aduce liniștea și armonia acestei vieți. Altfel, cruzimea extremismului se instituie în locul compasiunii - sentiment de înțelegere și de compătimire față de suferințele și nenorocirile cuiva
EXTREMISM ȘI MODERAȚIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383305_a_384634]
-
se pot numi oricum numai revoluționari nu. Mi-am exprimat punctul de vedere, atât asupra evenimentelor din decembrie 1989, cât și despre mult contestată lege, prin care se acordă o sumă de drepturi celor care au reușit, mulți pe căi obscure (sic!), să obțină calitatea de revoluționar. Deși sunt acordate din banul public, aceste drepturi sunt ținute la secret de Secretariatul de profil din cadrul guvernului României! Ceea ce mă face să revin asupra subiectului e contextul în care președintele Johannis a fost
TABLETA DE WEEKEND (144): LUPTĂTOR CU ROL DETERMINANT de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383351_a_384680]
-
Primăvară, Primăvară Ca un Rai mă împresoară Să erupi în mine iară Cu magia Verdelui, Albăstreala Cerului Soarele, de Mărțișor, Ca simbol nemuritor, Yin de Drag și Yang de Dor Și de Dragoste curată, Pasiune-adevărată, Dintre stele adunată... Peste sufletul obscur Leagă alb și roșu șnur În văpaia dimineții Împletind Spirala Vieții Foc etern și puritate, Cu sânge și nestemate, Cu Iubire și Lumină, Scaldă-te-n priviri, senină, Că mi-e inima preaplină... Urcă seva prin copaci, Verde crud să
DESCÂNTEC DE PRIMĂVARĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382856_a_384185]
-
per se”, dar este deschis și încurajează orice forma de „spiritualitate”, pe cât mai ieșită din comun, mai radicală și mai profană, cu atât mai bine. Post-creștinismul sondează adâncurile subconștientului și scoate la suprafata țițeiul nerafinat al instinctelor atavice, ale coșmarelor obscure ale conștiintei individuale și colective. Odată scăpată din cușca leului însă ființă individualistă, subiectivă, necontrolată, se rătăcește în jungla fără de reguli și fără de stăpân a babilonului lingvistic și cultural global. Trăim așadar în mijlocul unei masive transformări culturale cu privire la „sine”, la
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
alta e s-adaugi gazPe neputință și necaz.Știam că un chibrit e bunDe Înviere și Crăciun, Când mai aprinzi o lumânareîn întunericu-ăsta mare.Dar de aici, să-ncendieziTot ce iubești, ce speri, ce crezi,Aș zice că ... XVI. TANTRICE - INTENȚII OBSCURE, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016. Îmi procesează găndirea intenții obscure Aș ști că așa sunt mult mai intensă În somn mă întorc și zămbesc în suspect Prefer să m-arunc într-un
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
mai aprinzi o lumânareîn întunericu-ăsta mare.Dar de aici, să-ncendieziTot ce iubești, ce speri, ce crezi,Aș zice că ... XVI. TANTRICE - INTENȚII OBSCURE, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016. Îmi procesează găndirea intenții obscure Aș ști că așa sunt mult mai intensă În somn mă întorc și zămbesc în suspect Prefer să m-arunc într-un vis neuronic Deși un coșmar e mult mai grotesc Decăt pielea de zimbru cu creștet bubonic Nu știu
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
în cazul CNATDCU, și membrii celorlalte structuri ce activează în domeniul învățământului superior (CNFIS, CEMU, CNSPIS, ARACIS, ANC etc.) să fie aleși transparent, în baza unor criterii bazate pe performanță și competență, și nu numiți politic pentru a servi interese obscure. E timpul ca influența factorului politic în educație să dispară și sistemul să fie guvernat exclusiv în interesul beneficiarilor direcți, elevi sau studenți. „Politica nu are ce căuta în universități. Într-adevăr, avem nevoie de oameni cât mai bine pregătiți
ANOSR: Studenții nu vor parlamentari-rectori [Corola-blog/BlogPost/92420_a_93712]
-
de a fi dat o nouă definiție și o nouă dimensiune fotoreportajului. Arareori până la el subiectul unei fotografii de presă a fost surprins cu atâta inteligență și analizat cu atâta minuție. Virtuoz al alb-negrului și al contrastelor între clar și obscur, Emanuel Tânjala a avut dintotdeuna știință de a fotografia cu o remarcabilă economie de mijloace care l-a așezat, în anii de început, în descendentă onoranta a lui Henri Cartier-Bresson. „Aveam 17 ani când am pus mâna pentru prima dată
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93036_a_94328]
-
de vizualizări pe you tube), ”My passion”, ”Sad eyes”, ”Fără el”, ”Capu sus”, ” Singuri în doi”, ”Floare la ureche”. Extrem de inspirată a fost invitarea remarcabilei interprete Anastasia Lazariuc, mai ales în condițiile în care organizatorii din alte localități, din motive obscure (probabil nu prea sînt familiarizați cu acest gen), ocolesc vedetele muzicii ușoare. Iar Anastasia este din toate punctele de vedere, un star: a absolvit liceul de muzică la Chișinău și apoi facultatea de Regie la ”Institutul de arte ”Gavriil Musicescu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93274_a_94566]
-
a Facebook fiind infinit mai mare. Subiectul a fost „îngropat” imediat după alegeri. Pe siteul Prosport, sub semnătură redactorului-sef Costin Ștucan, au fost publicate timp de mai multe săptămâni o serie de articole care încercau să arate legăturile unei obscure fime de automobilism cu, bineînțeles, Victor Ponta. Autorul articolelor nu a reușit să demonstreze implicarea Guvernului României sub nicio formă, totul a fost scris pe baza unor supoziții, dar mesajul discreditării lui Ponta impus de Sarbu pentru toate produsele din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93357_a_94649]
-
sfert de cheie și breakul se pune în mișcare . - Ce naiba zdrăngăne așa ? se aude din nou vocea manipulantului . Mașina se oprește brusc la fel ca inima din pieptul lui. Iar răsuflerea i s-a stins. Haionul se întredeschide și lumina obscură pătrunde stingheră înăuntru. Așa o fi și în cavou ? - Deci tu erai deschis ? Un pocnet scurt și toate temerile sale se închid. Iar speranța prinde din nou viață. Simte cum mașima urcă rampa și-apoi se-nvârte la nesfârșit printre
VIATA LA PLUS INFINIT (5) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383205_a_384534]
-
executor, pentru plata gunoiului. Ești ținta unui psihopat; sau a unui rafinat; împletește amenințări greu de contracarat: fiscul și ocultul, fie și minoră ultima: nu te duci cu gândul că ai putea să deranjezi vreo falangă ezoterică. Preferi în loc de ocult, obscur. Asta nu-ți ia durerile de cap, ai coșmaruri. Într-o noapte, ai visat că te aflai într-o piramidă, înaltă doar de vreo trei metri, din care nu mai puteai să ieși, era perfectă; pipăiai mărunt și nu sesizai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un picior la răsărit și altul la apus, vroia - și ea - să schimbe fața lumii. Dansatoarele de la Cazinou îmi dovedesc în fiecare noapte cum stau lucrurile. Succesul lor se datorează muzicii; fără aceasta, zbaterea lor ar fi doar o gimnastică obscură. Balerina începuse să se producă fără acompaniament. Spunea că nu mai suportă sunetele. Vroia să dea mișcării sensul primordial, zicea. De parcă ar putea cineva să-l știe!... Nici nu mai vorbea; doar foarte rar - și atunci doar pentru a enunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ai dumneata nevoie. Dumneata, ca și ceilalți orbi. Ai făcut bine că ai venit la mine. Și mulțumește-i sfântului Ioan Botezătorul, ocrotitorul nostru, al tuturor, care a voit ca eu să fiu prior, dacă Împrejurările sunt Într-atâta de obscure precum spui. — Așadar, vii? repetă omul, cu un ton al glasului care Îi trăda nerăbdarea. E niște apă, aici, pe jos, adăugă el apoi, arătând spre pardoseală. Dante nu Îi răspunse, absorbit de propriile gânduri. Își Întoarse privirea către fâșia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bănuț de aramă. — Spune-mi despre omul mort. — El Îi va călăuzi pe cei vii. Îi va călăuzi? Încotro? — Spre tărâmul celorlalți morți. Nu ar fi trebuit să Îi descoperi chipul. Dante era deconcertat. Bătrâna se exprima Într-un fel obscur, ca toți ghicitorii. Dar avea aerul că știa ceva despre drama din noaptea precedentă. — De ce Îmi spui asta? — Pentru ca durerea să te lovească. Deodată, femeia Îl slobozi din strânsoare și făcu un pas Înapoi, fiind imediat Înghițită de masele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Filosoful se Îndepărtase În grabă, după ce Îl salutase pe Dante cu un semn scurt din cap. În preajmă, vociferările și zgomotele străzii Își recăpătaseră intensitatea, dar poetul nu auzea nimic. Se tot găndea la cuvintele lui Augustino, la aluziile lui obscure, la acuzația de trufie pe care o Îndreptase Împotriva mortului. La urma urmei, știa prea puține despre Ambrogio, În afară de faptul că fusese un mare artist. Cine Îl putea cunoaște mai bine decât un tovarăș de breaslă? Figura Înaltă, cu trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ce vrei să predai În facultatea Artelor? Se pare că nu ești lipsit de dialectică și de retorică, dar, până să faci din ele obiect de disertație... — Dar cine ți-a zis că eu m-aș pregăti să tratez aceste obscure discipline, messer Alighieri? La Siena am Învățat cu totul alte lecții! Trei doamne-n jurul inimii veniră... la fel ca În cazul dumitale. Și m-au luminat. — Cine ar fi acestea, În cazul dumitale? — Femeia, cârciuma și zarul. Dante Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mânia. Așadar, acest eșec Îi Întrista pe ei, și nu dubla omucidere? Aruncă o privire spre fundul tavernei, căutând-o pe Antilia. Un grup pe ipocriți călăuziți de un vrăjitor, cu simțurile zgândărite de o târfă și asistați de zeități obscure. Și printre ei un asasin. Ori poate că mai mulți. Iar acum voiau să Închidă prăvălia. Așa, pur și simplu. — Prin urmare, intenționați să vă Întoarceți În orașele voastre? Totuși, orașul e În plină expansiune, noua Împrejmuire de ziduri va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
obosit, fie tulburat peste măsură: rigoarea și vigoarea spiritului meu analitic cu care, Îndeobște, mă mândream nevoie mare, erau acum În grea suferință. Indiferent dincotro Încercam să-l atac, să-i pătrund miezul rațional, discursul pirpiriului continua să se deseneze obscur și impenetrabil, aproape ermetic. Am luat-o repetat de la capăt, fără rezultat - rien va plus! Și totuși, totuși... N-aveam de ce altceva să-mi ancorez disperarea. Undeva În vorbele sinistrului meu amfitrion trebuie să apară o fisură, o eroare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu-mi trecuse deloc prin cap la momentul respectiv. Se pare că, uneori, subconștientul meu funcționa liber de determinările imediate, dar cu frumoase virtuți premonitorii. Păcat că totul se reducea la detalii și, mai ales, păcat că mecanismul șmecheriei rămânea obscur și incontrolabil. Ce bine mi-ar fi prins acum ca lucrurile să stea altfel... Coridorul era luminat slab, astfel Încât mi-a fost greu să-mi dau seama cât e de lung: și spre dreapta, și spre stânga se Întindeau aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
intențiile sale de promovare a unei politici de asimilare reciprocă a celor două popoare. În fine - și cu asta Închei -, În vara anului 324, la Opis, pe fluviul Tigru, se consumă unul dintre episoadele cele mai... cum să spun?, mai obscure și mai interpretabile din biografia eroului. El anunță demobilizarea contingentelor de militari macedoneni deveniți inapți pentru război (vârstnici, răniți...), ceea ce este interpretat de ostași drept renunțare ingrată la serviciile lor, În condițiile În care Alexandru pare a se baza tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
deși redactarea textului era una contemporană, În spatele lui se ghicea o altă scriere, foarte veche, un fel de reportaj-palimpsest aparținând unui martor ocular al evenimentelor. Eva avusese dreptate: erau destule lucruri cunoscute, pe care le-am parcurs, totuși, din impulsul obscur care ne Împinge să răsfoim un album cu vechi fotografii de familie, deși am mai făcut-o și altădată și știm foarte bine ce cuprinde. Imaginea de acolo a lui Alexandru cel Mare nu diferea În esență de ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]