1,702 matches
-
trupul în urma/ vorbelor lui, care viețuiesc/ în acest spațiu și sunt pline de pace" (ibidem), iar, în fond, "lumea are mare nevoie/ (...) să fie îmbrățișată (...) E și rămâne singură (...) ca o imagine a ceea ce spui" (dialog). Aproape fiecare poem conține, obsedant, referiri la cuvinte și la modul în care ele compun rețeaua existenței, una cu final deschis: "Să facem asociații cu iubirea la om/ privită ca o poveste cu final/ încă neînțeles. Merg înainte/ doar ca să aflu cum se termină" (Atâtea
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
de stat și încălcarea independenței drepturilor lingvistice, obținute de-a lungul anilor, ale minorităților naționale care trăiesc în țară, între care și cea vorbitoare de limba rusă", scrie Agerpres. Diplomația rusă susține că "Provoacă neliniște faptul că în aspirația lor obsedantă de a impune condiții dictate din exterior, autorii amintitului proiect de lege și cei care se află în spatele lor sunt gata să renunțe la principiile statului suveran moldovenesc, stipulate în constituție, și ignoră structura interetnică, formată de-a lungul secolelor
Înlocuirea limbii moldoveneşti cu limba română la Chișinău provoacă neliniște Moscovei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56485_a_57810]
-
caligraf care scrie cu o disperare abia ascunsă, ceea ce nu exclude un fundal ludic, parodic (Strada Mihai Viteazul) sau o memorie culturală și istorică glisând spre biblicul vanitas vanitatum. Prozodic vorbind, poetul pendulează între rime perfecte și asonanțe intraverbale, cuvintele-emblemă, obsedante, recurente, fiind sare, de sare, salmastru sau salin, așa cum la Bacovia cele mai frecvente lexeme sunt amurg și violet. Lexicul versurilor lui N. Stoie este uimitor de felurit, mai ales în privința zăcământului extrem de rar explorat și exploatat. Unele texte poetice
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
15 august 1768, se năștea într-o altă insulă, la cealaltă extremitate a Franței, omul care a pus capăt vechii societăți, Bonaparte" � tom I, p. 17). La paginile 674-676 din același tom, autorul revine asupra datei de naștere a obsedantului său contemporan, care i-a preocupat și pe istorici. Jean Tulard � în Napoléon ou le mythe du sauveur, Ed. Fayard, 1977) acceptă data de 15 august 1769 ca majoritatea cercetătorilor. Așadar, Chateaubriand era mai în vârstă cu un an
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
vânăta vorbitoare, Matilde ș.a.m.d. sunt, în general, figuri misterioase, spectrale, lipsite de trăsături individuale, intrând în aceeași sarabandă a replicilor și gesturilor absurde ca și naratorul. Uneori, din conversații aparent lipsite de sens se ivesc posibile răspunsuri la obsedanta întrebare "cine sunt eu?": Am înțeles atunci că pe femeia aceea o tulbura vanitatea câinilor și m-am simțit ca un dulău care, privindu-se în oglinda de la cuier, se descoperă din întâmplare bărbat." Dialogul cu vânăta este de-a
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
un scurt fragment în care reproduce, pur și simplu, un rezumat făcut de autoarea însăși. În Dicționarul Scriitorilor Români, Gheorghe Perian, într-un comentariu mai aplicat, caracterizează romanul drept un "hibrid", rezultat din interferența unei teme preluate, moștenite (cea a "obsedantului deceniu"), cu tema propriu-zisă a prozatoarei. În Drumul egal al fiecărei zile, revine și accentuează seriosul cercetător de la Cluj, Gabriela Adameșteanu se dovedește "nepregătită" pentru introducerea unei teme proprii... Oricât de mult aș ține la grila istoriei literare, e limpede
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
reintră în cadru, gesturile lui prea socotite încep să irite, prin contrastul cu cele ale unchiului pierdut, intrate în obișnuință și în memoria afectivă a "fetelor" (mama și fiica ei). Asemenea reflexii și adâncimi psihologice, de obicei ignorate de către romancierii "obsedantului deceniu" - pentru care tema morală este esențială -, sunt recurente în lumea ficțională a Gabrielei Adameșteanu, preocupată până la obsesie, ca romancieră, de adevărul interior al fiecărui personaj. Ca și la Hortensia Papadat-Bengescu, un ochi "pânditor", nemilos, scrutează faptele și gesturile de
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
de mama/ fratele intra în cîrcel/ spune: acolo crește piciorul tatălui nostru” (gîndul mamei trece gîndul tatălui). Legătura cu realul e dată nu atît de trup în întregul său, cît de piele, simbol al fragilității, al precarității biologice. Termenul devine obsedant: „pielea o îmbracă în adierea de ieri/ de alaltăieri”; „pielea se întinde peste vreme”; „pielea e tot pămînt” etc. Ritul de trecere înfățișează un balans doloricgraț ios între clipele de imobilitate și de mișcare, între cele de tăcere și de
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
eterna întrebare: viața imită literatura, literatura imită viața? Greu de spus, după lectura acestei cărți unde se explorează, în fapt, limitele (psihice, fizice) ale ființei. Efectul de real a deplin; totul pare (pentru că vine) de la fața locului. Nu sînt metafore obsedante, ci realități obsedante Nimeni nu scapă din Uniune", iată una dintre acestea, atunci, în anii '40 și atîtea decenii după); e loc însă și pentru dragoste și vis, visuri sau - se zice - visări care să conteste, atunci și acolo, realitatea
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
imită literatura, literatura imită viața? Greu de spus, după lectura acestei cărți unde se explorează, în fapt, limitele (psihice, fizice) ale ființei. Efectul de real a deplin; totul pare (pentru că vine) de la fața locului. Nu sînt metafore obsedante, ci realități obsedante Nimeni nu scapă din Uniune", iată una dintre acestea, atunci, în anii '40 și atîtea decenii după); e loc însă și pentru dragoste și vis, visuri sau - se zice - visări care să conteste, atunci și acolo, realitatea covîrșitoare: o masă
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
niciodată plictisitoare și consumată în neștire, pentru că, vorba tânărului narator, „viața nu are gaura cheii să tragi cu ochiul deci nu știm ce e”. Romanul e un cocktail de efervescențe, în care nuanțele amărui sunt repede înghițite de culori vii, obsedante. Un medicament minune pentru pacienții copilăriei din vremuri, iată, de mult apuse.
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
dureros și cel mai important care mi s-a întâmplat. De-a lungul timpului și al evenimentelor el rămâne cheia fundamentală a dezvoltării mele vitale.” (cf. mss. din arhivele MNAM Paris). Ajunsă la urechile lui Ernesto Sábato, întâmplarea a devenit obsedanta pentru acesta, integrând-o că pe o referință esențială în românele Despre eroi și morminte (1961 - respectiv, în „Raport despre orbi”) și Abaddón, Exterminatorul (1974). Sunt sursele cel mai des citate de comentatorii „apropierii spirituale” dintre cei doi. Totuși, peste
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
crăsănenilor (Cetatea Helis), despre presupoziția orgolioasă a descoperirii unor morminte tumulare, și cu tot felul de legende despre obiceiurile, năravurile și credințele străvechi ale locuitorilor de pe valea Ialomiței (calchiate, în parte, după informațiile istoricilor antici despre neamul traco-geților). După anii „obsedantului deceniu“, care debutează, în roman, cu trădarea „spionului“ Osman și cu începuturile colectivizării, în care se resimte gheara tragică a istoriei, comunismul este descris ca o intrare „într-o fantă a istoriei, deschisă către un timp și spațiu imaginare și
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
Rodica Zafiu Un clișeu lexical obsedant și caracteristic pentru discursul ultimilor ani e provocare: cuvîntul și-a modificat profund sensul și mai ales conotațiile, componenta evaluativă și implicit poziția în interiorul familiei sale lexicale. Multă vreme, semnificația cuvîntului a fost predominant negativă: verbul de la care provine, a
Provocare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13771_a_15096]
-
face decât să meargă înapoi pe propriile urme, exploatând la maximum și epuizând modalitatea expusă anterior. Expresionismul se transformă aici, dintr-un climat și un principiu fecund al poeziei, într-o rețetă de bucătărie lirică, o listă de imagini repetate obsedant și conexate în mod previzibil. Se îngână o litanie ce degajă monotonie și oboseală artistică. Vechea prospețime a unui imaginar morbid a fost pierdută. Nici un element de reală noutate, nici o rupere de ritm, nici o "rezolvare" sintactic-simbolică mai ingenioasă nu observăm
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
am destul material pentru un interviu consistent. Apare - în sfârșit - chelnerul, care notează, plictisit, comanda. Îmi vine să îl rog să întârzie cât mai mult cu cafelele; vreau să câștig timp pentru ca scriitorul să răspundă următoarei întrebări.) O altă temă obsedantă, prezentă și în Supleantul, este relația tată-fiu. Despre aceasta, ați mai scris și ați mai vorbit. Eu una am reținut un fragment plin de dramatism, din Întoarcerea. Gândurile fiului, la mormântul tatălui său: ,,Tată, nu știi că sunt părinte, m-
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
poezia. Cel puțin prima parte - povestirile care au drept cadru de acțiune "cârciuma lui Bicuță" - este un fel de Familia Bundy sau Locatarii, în care aceleași personaje se reunesc în aceeași bodegă, beau pe datorie și trăncănesc vrute și nevrute. Mai lipsește obsedantul râset de fond pentru ca impresia de sitcom să fie totală. Mai aproape de berăria eroilor lui nenea Iancu decât de Hanul Ancuței sau de vila din Florența care îi găzduiește pe eroii Decameronului lui Boccaccio, cârciuma lui Bicuță este o bodegă
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
de tip baroc, care reunește elemente specifice mai multor estetici literare (baroce, realiste, naturaliste, moderniste, avangardiste), José Manuel Caballero Bonald se apropie de maeștrii literaturii latino-americane. Ceea ce este cu deosebire evident în romanul Agata ochi de pisică, în care revine obsedantul său topos, cel al atât de mitizatei Argónida, de la începuturile colonizării. Impactul mediului ambiant asupra personajului, formele primare de viețuire a unei umanități încă nedesprinse de animalitate și instinctualitate, într-un spațiu al barbariei, al iraționalului, al logicii magice și
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
convențiile, dar urmărește cortegiul ascuns într-o mașină, are un accident și cade din mașina respectivă în văzul rudelor. Lumea cu două fețe, una întoarsă spre trecut și cealaltă spre viitorul luminos al comunismului e o temă recurentă în romanele "obsedantului deceniu". Nu lipsește nici la Radu Cosașu. Dar între aceste două fețe nu e o luptă, așa cum se întîmplă în Moromeții și nu e nici o farsă, o caricatură a luptei așa cum se întîmplă în Scrinul negru, ci o ciocnire care
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
și în cazul lui Rebreanu, doar "întîmplările rele", jurnalul este un specific text de criză: suferințe, gînduri amarnice din care nu lipsește ideea sinuciderii ("soluția logică, nu sentimentală" a ieșirii din impas), crizele financiare și, mai ales, de orgoliu, preocuparea obsedantă pentru procurarea banilor necesari supraviețuirii ("Aceeași preocupare, de a găsi bani", notează autorul la 2-30 august 1931, iar, o lună mai tîrziu, "azi literalmente nu am ce mînca" și "n-am decît pensia, adică de plătit chiria") - acestea sînt evenimentele
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
de real interes. Se poate vorbi, din capul locului de două categorii de însemnări. Prima - și cea mai interesantă - o constituie notațiile din solitudinea müncheneză. Scrise de cele mai multe ori într-o stare vizibil depresivă, însemnările din această categorie se rotesc obsedant în jurul unor teme dramatice: singurătatea, bătrînețea, moartea, rolul hazardului în viață, ratarea, dispariția prietenilor, decadența culturii, eșecul existențial. Autoarea are sentimentul apartenenței la o lume dispărută (pe care o reface periodic, la capătul unor experiențe proustiene prilejuite de revederea unor
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
Toma coboară discret din tren, o umbră care se pierde în noapte. Al treilea moment remarcabil îl reprezintă finalul. Nimic care să întrerupă liniștea nu urmează acestei plecări, chipul Matildei cu ochii deschiși, fixați în gol, chip de un calm obsedant, este surprins în grosplan ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și când dispariția copilului s-ar fi resorbit într-o dezirabilă amnezie sau în indiferența pe care, uneori, momentele de mare durere o mimează înșelător. Bogdan George Apetri blochează gestul
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
de vedere al "exuvierii" de sine și al oglindirii unei perioade istorice, pentru că altfel, fiind un calofil, autorul este departe de "gradul zero al scriiturii") a unui căutător al Luminii, în genere. Lumina este o constantă tematică și o metaforă obsedantă a cărții lui Gabriel Chifu: lumina dez-mărginește calafatul ("o margine a lumii" pentru copilul de odinioară, dar și o frontieră - zid de netrecut al unei țări-închisoare în anii dictaturii), stârnește gânduri năzdrăvane și "pragmatice" ("Lumina foarte grea și vie
Un căutător al Luminii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7158_a_8483]
-
din „Plăcerea textului”) l-ar putea lega câteva aspecte fundamentale. Ca de exemplu: a. Hedonismul, lipsit de orice complexe, al lecturii. „Hoinărind slobod printre vise”4 Steinhardt este, și el, un apologet (trubaduresc) al ideii de plăcere a textului. Tema, obsedantă, îl preocupă atât pe evreul burghez al anilor ‘30 și ‘40, cât și pe scriitorul creștin ieșit din închisoare. b. Stilistica paradoxurilor ca marcă distinctivă a scriiturii. c. Obsesia pentru falie și pentru intermitență. d. Obsesia corporalității (cu atât mai
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
zică» - pretutindeni întîlnim diagnostice de acest gen.” Din cînd în cînd, criticul iese însă din arena actualității și face considerații melancolice atașante despre trecerea timpului sau despre vulnerabilitățile proprii; nu se eroizează și, mai ales cînd își evocă tribulațiile din „obsedantul deceniu”, nu uită să picure detalii anecdotice amare cu privire la cei care trec, după 1989, drept repere ale purității. Oarecum tot în acest sens, iată și cîteva considerații ce rezumă un întreg sindrom al vieții culturale postdecembriste: „...pocăiții au devenit numaidecît
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]