6,675 matches
-
în legătură cu textul meu în care spun că măsurile regimului Băsescu aduc a Mussolini. Și am dat acolo volumele exacte care permit o analogie între măsurile de la Mussolini și cele de la noi, de exemplu folosirea de dosare epntru a ataca rivalii, obsesia de a desființa una dintre camerele Parlamentului (...). Cineva l-a informat pe președinte că a fost această discuție, președintele mi-a spus că nu e bine să văd astfel lucrurile, i-am spus că nu e bine informat și că
Ce i-a reproşat Băsescu lui Marga la Cotroceni () [Corola-journal/Journalistic/44935_a_46260]
-
o exacerbare a sentimentului temporalității: Și mă zdrobește al meu tată, îmbrățișându-mă. Îmbrățișarea tatălui care, printr-o ciudată amnezie, a uitat că e mort, reprezintă imagistic pervertirea temporalității despre care vorbeam. Deja a fost pusă în evidență una dintre obsesiile poetului: moartea prin spânzurare, metaforă a verticalității care devine aici o imagine a căderii, a păcatului, diversiune care vrea să mascheze o nostalgie imposibil de exprimat, o ridicare deasupra lumii care obnubilează, prin taina răului, memoria confortabilului, o imagine care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
N am nimic comun cu mine în trecut. Știți când începe viața mea? Acum, când vorbesc cu dumneavoastră... Și așa mereu. Trăiesc ca să scap de amintirile grețoase care punctează existența mea; trăiesc, ca să mă detașez, principiul actualității. Ca să scap de obsesia trecutului dramatic, contorsionat, dezgustător pe anumite laturi, nu-i așa, și neomenesc — mă situez în principiul actualității. V-am spus: nu fac biografie, nici autobiografie, trăiesc principiul actualității permanente... Eu am fost Petre Țuțea. Am avut și discipoli... Nu se
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
temă, atrage atenția asupra unei drame în serie. Singurătatea la care le condamnă pe anumite femei propriile calități nu este egocentrism, ci renunțare dureroasă. Spre a ilustra nevoia de social, oglinda în care se caută Manuela dispare, luând cu ea obsesia. În nici o opera literară românească până la opera Hortensiei Papadat-Bengescu și nici după ea, nu întâlnim reflectată imaginea unei femei atât de fidel cu realitatea. Oricine vede într-o femeie ceea ce reflectă ea către acea persoană sau acea persoană către ea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
părea a reveni problemelor individuale, la maturitate introspecția are în vedere, nu fără un gust amar, probleme ale destinului în sens larg. Nici o încărcătură emoțională nu pare a însoți, în romane, căderea în moarte după boli descrise minuțios, din apropiere. Obsesia morții se va manifesta la scriitoare, spre apusul vieții, prin tristeți iremediabile. După cum aprecia Claudia Millian-Minulescu, autoarea suporta degringolada unui suflet devastat cuprins de anxietate: “Hortensia Pabadag Bengescu e bolnavă. I s-au stricat resorturile gândirii, i s-au ruginit
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
trăiește acut și visează, redimensionează lumea după propriile senzații. Pretextul o invadează, oricine și orice devine involuntar un pretext pentru a se simți rănită. Îi place să se lase rănită, să-și manifeste sentimentul de persecuție, se joacă ușor cu obsesia morții pe care însă no trăiește cu plenitudine, ea este mai degrabă un spectator destul de indiferent, calculat regizoral, față de scena morții în care vede “demonul care închide sub nasul nostru obloanele vieții”. Ideea morții este o cochetarie feminină, este lipsită
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ale fluturilor lui Katherine Mansfield aveau să stârnească însă adevărate taifunuri în întreaga lume literară britanică a epocii. Uneori, spune ea, se simte în lume asemenea unei insecte ce a căzut în corola unei magnolii. Imaginea, extrem de sugestivă, dezvăluie o obsesie confirmată și de alte fragmente din jurnal, a unei lumi microscopice, văzută prin „ochiul de muscă“, o lume a limburilor care se continuă unul pe celălalt, se intersectează, convergând într-un final către semnificația globală. Pentru Katherine Mansfield importanța lucrurilor
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
caietul lui P.H.L. în mînă. Pe scaunul transformat ad hoc în noptieră, lîngă veioză, am, ca de obicei, un caiet și un pix. Reiau lectura. Domnul R. își analizează în continuare „povestea” lui cu Teodora. Din nou îi dă târcoale „obsesia vârstei”, un gând care vrea să-l pună „în gardă” față de eventuale surprize. Când își privește mâinile are dintrodată revelația că nu mai este tânăr... De ar fi numai mâinile! Dar nici nu trebuie să exagereze cu „romanța” asta, a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
P.H.L., degustător recunoscut cândva în hrubele pline de licorile binecuvântate ale Basarabiei. Contemplându-și eroii, P.H.L. justifică într-o paranteză, din nou, dar altfel, titlul pe care ar vrea să-l dea povestirii sale: Valul negru. Este o referință la obsesia „vizuală” a Profesorului: părul ei negru vălurind pe umeri și pe omoplați, precum coama unei iepe de rasă. „Pletele ei emană o senzualitate strălucitoare!” - exclamă scriitorul, notând din nou, în aceeași paranteză, datele esențiale ale narațiunii sale: întâlnirea cu Teodora
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mici vietăți nevinovate, care îi pot reda puritatea pierdută. O lume prin care noi, părinții, trecem și ne petrecem... Însă fără a pieri cu totul, vorba poetului. (Incorigibil este dl. Profesor! Cam dese trimiteri la surse livrești! Cam exagerează cu obsesiile sale: sfârșitul și nemurirea) Domnul R. ar fi continuat să facă „poezie” dacă Teodora nu l-ar fi readus cu picioarele pe pământ. Cum? Simplu: făcînd o nouă listă cu obiectele necesare celui mai tânăr locuitor al casei. Profesorul s-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
De aici influența sa asupra întregii lirici ulterioare, care a devenit "rilkeană", inclusiv la Lucian Blaga desigur fiecare poet asumând metaforismul la modul propriu. Dar, (sub influență freudiană) lirica autorului Elegiilor duineze este vădit impregnată de un erotism dus până la obsesii antipoetice. Așa cum remarcă și Blaga, poezia Hölderlin este lipsită de metafore, în schimb, este cea mai pură. La noi, cel care și-a trăit viața la cea mai înaltă tensiune poetică și intuiție ideatică a fost Eminescu. A fost prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de către David, pentru a-i lua soția, Bethsabe; imensul harem al lui Solomon etc. etc. într-un cuvânt, un tsunami de păcate și orori aruncate în blestem de prooroci iluminați Isaia și Ieremia în primul rând. (Și ecouri în timp obsesia pansexualismului universal la Siegmund Freud, Sodoma și Gomora lui Marcel Proust, mărturia licențioasă, într-o frază unică pe zeci de pagini, la sfârșitul cărții Ulise a lui James Joyce ș.a.). Iar adorarea lui Iahve, zeu exclusiv al unui singur popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din care se ițeau sfioase legături de cimbru și pătrunjel, catastife groase, legate cu panglică ruginie. Afacerea începuse să meargă prost. 12. Noi În acest timp, Omalissan... Mai lasă-mă cu Omalissan! De ce te tot întorci în Sud? De ce atâta obsesie regresivă? Pentru că acolo mi-ar fi plăcut să dispar. Ai început să ai toane. Îmi place. Ești aproape veridică. Până într-atât că o să ajung să nu mai știu cine scrie pe cine... noroc că știu încă. Așa că îmi pare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
plâns cuibărit între cearceafuri undeva, pe un memory stick abandonat (și el?) deocamdată. Deocamdată, am spus. Și ce se întâmplă mai departe? Ei, uite, asta e o întrebare bună. Idioată, în esența ei, dar bună la suprafață. Întotdeauna am urât obsesia oamenilor pentru poveștile în care trebuie să se întâmple mereu ceva. Ceva concret, gestual, tangibil, eminamente non-abstract. Gen Speed cu Sandra Bullock. E o chestiune enervantă. Ca și cum eu însumi ar trebui să mă întâmplu în fiecare zi încă puțin, ca să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
motiv. Nu m-am gândit la nici unul din ei, la Ada, la mama, la Alex, la tata... Nu, nici la tata. Nu m-am trezit cu o angoasă a viitorului meu de carierist nenorocit, nu mi-am retrăit nici una dintre obsesiile mele financiare, medicale, nu. Nimic. M-am așezat, pur și simplu, pe canapea și am plâns. Am plâns de m-am zguduit, asta a fost. Și când m-am ridicat de acolo, și când mi-am luat cana de ceai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
taina zămislirii artistice, simbol al înaltei și copleșitoarei tale misiuni. Să fii, spre deosebire de Rebreanu, modern, aducându-ți obolul la fundamentarea romanului românesc, ale cărui titluri mai de doamne-ajută încap într-un ghiozdan, și mai rămâne loc! Să trăiești cu acuitate obsesia, atât de specifică, a veșnicului început, care descarcă în tine energii dramatice de cea mai înaltă tensiune, de te miri uneori că nu te risipești într-o explozie literar artistică... Dar... se pare că s-a cam înflăcărat. Simte pe
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mătase, voievodul a mișcat repede din barbă și a ordonat logofătului să-l tocmească pe „artist” în slujba sa. Nu era aceasta o prefigurare a marii dezvoltări ce a luat-o industria textilă în județul nostru? Și așa mai departe... Obsesia întâietății se explică și biografic. Încă din anii de școală îi plăcea să fie primul. Când un profesor dorea „ceva de scris” pentru a pune absențele în catalog, el era acela care îi împrumuta stiloul, sărind pur și simplu peste
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mai era atins de nimic. Avea nevoie de căldură și de iubire, dar la el nu mai putea ajunge nimic. Nici el nu putea trece zidul de protecție pentru a oferi din ceea ce era ascuns în imensitatea aceea. Avem prin obsesii, metafore și protagonist o nuvelă în serial, o noutate întrucât se părea că doar romanul, specie proteică și permisivă, adăpostește personaje din alte scrieri. De altfel autoarea recunoaște faptul că povestea Karinei are o poveste: Clipe fragile este o continuare
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
din cărțile de succes efemer ale unor autoare din zona de consum a lecturii se modifică vizibil în a doua parte, mai densă și mai articulată. Inclusiv stilistic. Nu știu cât va dura această luptă a autoarei cu subiectul și personajul devenit obsesie, dar sunt sigur că va urma o schimbare de paradigmă și o continuare în altă atmosferă, mai ozonată, mai convingătoare. Așa că, aștept următorul manuscris! V. TALPALARU
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de nostalgie fă?? de o lume pur?, compus? din miile de cristale de ghea??, adev?rât „Eden alb "(cum Îl nume?te criticul literar Eugen Simion) . Exist?, de altfel, dup? cum observa George ?? linescu, În opera eminesciana, o adev?rât? „obsesie a imaginii cristalului': „Acolo unde, ca În lumea anorganic?, ochiul este speriat de analogia materiei, descoper? Îndat? ?? acest mizerabil noroi e capabil a se organiza Într-o form? geometric?, splendid?, rezonabil?? ?i luminoas? Chiar firul de praf cel mai dezesperant
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sistem de lectur?", „un mod personal de a te apropia de oper?": „Simplă critic? de gust mi se pare azi insuficient?, ca ?i critică formelor care tinde s? codifice ceea ce de-abia a codificat opera. Totu?i, nici gustul, nici obsesia formelor nu pot lipsi unui spirit critic interesat de textul ?i subtextul operei. Critică, a?a cum o În? eleg, este un sistem de lectur?; un mod personal de a te apropia de oper?, un demers care, folosind mijloace variate
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lui cercuri mari, altele cercuri mici; numai dou? locuri ale cerului par a sta În nemi?care, dou? puncte cele dou? poluri ale globului sideral". (EminescuOpere) Exist?, În poezia lui Eminescu, dup? cum observ? G. C?linescu o adev?rât? „obsesie a stelelor"proprie de altfel, romanticilor: „Aten?ia romanticului pentru câmpul sideric este o no?iune curent???i iese din dispozi?ia contemplativ? fă?? de macrocosm [...] Contemplă?ia se complic? cu teoria pluralit??îi luminilor, a astrului că duh superior
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cu mama lui. EMMA (interesată): Și? CHARLES: Și chestia devine previzibilă: tipul o ia din scurt pe maică-sa, care nu-i mărturisește, dar el își dă seama de adevăr, așa că hotărăște să-i omoare pe amîndoi, ca să scape de obsesie. EMMA: Care amîndoi? CHARLES: Pe maică-sa și pe falsul tată. Dar psihanalista, care se-ndrăgostise de el între timp, vrea să-l oprească. EMMA: Păi e destul de interesant. CHARLES: Nu prea. Urmează o cursă cu mașinile: care ajunge primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
EMMA: Ba nu. Știi ceva? Hai să terminăm circul ăsta și să divorțăm. CHARLES: Nu vorbi aiurea! EMMA: Zău, Charles, n-are nici un rost! Așa o să fim liberi amîndoi să vedem ce ne place, cînd ne place... CHARLES: Nu pricep obsesia asta morbidă! E a patruzecea oară cînd mă bați la cap cu divorțul. Ți se pare că nu ești în rîndul lumii dacă n-ai divorțat măcar o dată? EMMA: Ție ți se pare că gîndești? Că uitîndu-te toată ziua la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
De aceea, poate, pe alocuri, teatrul lui Gârbea pare redus la arta citirii, subordonată automatismelor și jocului memoriei culturale, care, adesea "alege din tezaurul literaturii exact prostiile". Pescărușul lui Cehov din livada cu vișini a aceluiași nu e mai puțin obsesie și proprietatea Joițicăi lui Caragiale și a prefectului județului, de la potop încoace. Iar Groparul, intrat de mult în viața și literatura lumii, nu e numai al lui Shakespeare, nu e numai al Unchiului Vania, e al nostru, al... Cu comedia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]