6,900 matches
-
fi mai rău!... Ce-i cu plecarea noastră? Sper că nu au de gând să ne oblige să rămânem aici... Ar fi scandalos!... vorbi și medicul Gutman, foarte agitat. În lumina lustrei cu șapte brațe care spânzura în mijlocul tavanului, lentilele ochelarilor săi păreau să azvârle mici fulgere de mânie. Valentin își strivi încet restul de țigară în scrumieră și se uită la cei adunați în jurul său cu un zâmbet amar. Domnii mei și dragii mei, prieteni..., grăi el prevenitor, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
încheia până la gât, ca un mondir. Șapca proletară de rigoare îi acoperea capul cu păr încărunțit și-i proiecta o umbră conspirativă peste ochii expresivi. Cu un gest de om pentru care nu cititul era ocupația de căpetenie își scoase ochelarii și îi așeză pe birou, peste ziarul pe care îl răsfoise mai devreme. Ei, cu ce treburi pe-aici, pe la noi prin România, tovarășe Rossi?... i se adresă pe un ton binevoitor conducătorul de partid și de stat. Cum stați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tu, Ghiță, continuă bărbatul cel jovial, cum vine socoteala: omul nostru se mângâie cu gândul că ar fi putut să ajungă mare savant, dacă nu i-ai fi pus tu mereu bețe-n roate!... Gheorghiu-Dej râse cu poftă, își puse ochelarii în buzunarul de la piept și își strânse hârtiile de pe birou, amintindu-și că peste câteva ore avea în program o vizită de lucru la "Republica". Bărbatul cu figură jovială îl asigură că lucrurile fuseseră bine planificate și că aveau încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
funcții mari în partid stăteau de vorbă învăluiți în norișori albăstrii și aromați de țigări capitaliste. Temutul șef de la MAI tocmai îi explica ceva academicianului Constantinescu, care părea însă pentru moment mai ocupat să își șteargă bine, cu o batistă, ochelarii cu dioptrii multe, iar Ceaușescu, așezat mai departe, strategic, într-un capăt al mesei, se mulțumea să-i asculte pe ceilalți, cu un aer în aparență condescendent și modest. O chelneriță de partid și de stat, brunetă, înfloritoare și surâzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un mic document pe care tocmai i-l înmânase Alexandru Drăghici. Tabelul lui Mendeleev, repetă Ceaușescu. Codoi?... insistă Maurer. Ceaușescu nu mai răspunse. Profesorul Miron Constantinescu, care își servise în tăcere micul dejun, își săltă capul masiv și își luă ochelarii de pe masă, unde-i lăsase mai înainte. În clipele următoare glasul său grav și sobru umplu încăperea: Ia să ne spună nouă tovarășul Ceaușescu dacă știe care e formula apei... Întrebarea îl lăsă pe Ceaușescu în pom. N-ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mă, e brățară de aur!... Vorbele cu două tăișuri ale secretarului general restabiliră liniștea și Ceaușescu, așezându-se înapoi pe scaun, scoase un carnețel din buzunar și începu să mâzgălească nervos ceva în el. La rându-i, Gheorghiu-Dej își puse ochelarii și reciti documentul pe care i-l înmânase mai devreme ministrul de interne, făcând pe el, cu un stilou, o serie de adnotări. După ce sfârși, lăsă documentul pe masă, bătându-l încet cu palma. Ei, ați văzut, tovarășe Dej?... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
noi toți chestia asta și ai o răspundere!... Ceaușescu dădu să protesteze, dar se reținu. Profesorul Constantinescu, după ce-i ascultase pe colegii săi de partid și de conducere, măsurându-i cu un aer academic prin lentilele rotunde și verzui ale ochelarilor săi, își rosti laconic punctul său de vedere: Poate că tovarășul Maurer are dreptate. Să nu judecăm lucrurile pripit. Să ne mai gândim. Gheorghiu-Dej încuviință liniștit, privindu-l pe profesor cu un zâmbet abia vizibil în colțul buzelor: Eu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a subscris și tovarășul Palmiro Togliatti!......Deschizând mapa, Nando scoase din ea memoriul organizației torineze a Partidului Comunist Italian și i-l înmână solemn lui Gheorghiu-Dej. Fără să-și trădeze în nici un fel starea sufletească, secretarul general își puse tacticos ochelarii pe nas, apoi parcurse încet și în tăcere documentul, iar când sfârși de citit i-l dădu lui Maurer, ca să-l vadă și el. Și ce dorești dumneata, tovarășe? întrebă conducătorul partidului, ținând să audă din gura vizitatorului său ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lemn niște fișe, înșiruindu-le în fața sa, pe tăblia biroului, cu gesturi teatrale. Mă, nu-ți mai bate joc de meserie, că îi spun șefului să te dea afară! îl puse la punct Mihai Viniciuc, uitându-se la el pe deasupra ochelarilor, ca un învățător care l-a prins din nou cu ocaua mică pe codașul clasei. Celălalt funcționar nu mai spuse nimic și în birou se făcu liniște. Virgil își aprinse liniștit o țigară și se apucă la rându-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cântec... Știi cum e omul nostru... Te pârăște, fiindcă-i place să-ți facă rău. Nu cumva și tu te ocupi cu sportul ăsta? i-o reteză Viniciuc, trăgând cu sete din țigară și fulgerându-l cu privirea prin lentilele ochelarilor săi albăstrii. Celălalt râse din nou, dar parcă cu mai puțină poftă, și se apucă să scrie grăbit în fișele lui de inventar. Pentru Virgil iarna vitregă era legată de alte griji. El alergă în stânga și-n dreapta prin nămeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
avusese până nu de mult. Dar cine sunteți dumneavoastră și ce doriți de la noi? păru să se mire funcționarul ministerial spre biroul căruia fusese îndrumat de portar, un tip chel și urât, privindu-l suspicios prin lentilele fumurii ale unor ochelari rotunzi, cu ramă groasă, de baga. Solicit să fiu primit în audiență la domnul ministru..., îi explică Sever, cu o voce imperativă. Adică la tovarășul ministru, îl corectă birocratul cu ochelari. Nu, la domnul ministru, că eu nu sunt membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
urât, privindu-l suspicios prin lentilele fumurii ale unor ochelari rotunzi, cu ramă groasă, de baga. Solicit să fiu primit în audiență la domnul ministru..., îi explică Sever, cu o voce imperativă. Adică la tovarășul ministru, îl corectă birocratul cu ochelari. Nu, la domnul ministru, că eu nu sunt membru de partid ca să-i spun tovarăș, îi replică Sever. Mă rog, făcu concesiv funcționarul. Și ce problemă aveți?... Problema asta! zise Sever și îi puse celuilalt sub nas un document bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
făcu concesiv funcționarul. Și ce problemă aveți?... Problema asta! zise Sever și îi puse celuilalt sub nas un document bătut la mașină. Funcționarul îl parcurse în tăcere de două ori, apoi își drese glasul și tuși, potrivindu-și mai bine ochelarii, care-i alunecaseră pe nas. În cele din urmă, după ce se dumiri, catadicsi să spună: Tovarășul ministru e ocupat și nu vă poate primi... Lăsați aici o cerere și reveniți peste o săptămână-două... Și, cu un dispreț suveran, vru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îl ascultară pe recitator cu vădită admirație. Când sfârși, poetul își roti privirea peste capetele ascultătorilor și, fixând-o pe studenta care îl tachinase mai devreme, vru să știe ce părere avea ea despre poezie. Studenta, o blondă micuță cu ochelari și cu fața plină de pistrui, păru surprinsă că tocmai ei i se punea acea întrebare și nu răspunse. Dar din jurul ei se auziră din nou chicoteli și un student negricios și îndesat îngână cu o voce groasă și behăită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
drept bancuri proaste, dar Victor râdea cu poftă și răspundea la rându-i tot cu glume sau cu vorbe în doi peri, ceea ce-l făcea să treacă drept un tip simpatic și destupat la minte, care nu privea lumea prin ochelari de cal, ca alții. Astfel că prezența unui student de la matematică în amfiteatrele celor de la filologie, unde nu se limita numai să audieze cursuri de literatură și de estetică, dar adesea își lua chiar notițe cot la cot cu filologii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tacă, dar nu mai apucă să apese pe clanța ușii. Le deschise domnul Măgureanu în persoană, care parcă stătuse în antreu și pândise momentul venirii lor. El îi întinse afabil și zâmbitor mâna musafirului, cercetându-l o clipă prin lentilele ochelarilor de pe nas și îndemnându-l să intre și să se simtă ca la el acasă. Era un bătrân foarte înalt, uscățiv și cu părul albit complet, cu un aer demn și destul de distins, de fost funcționar în vreun minister interbelic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
căsătoria nu suntem așa de grăbiți... Nu suntem grăbiți deloc, întări Felicia. Să nici nu mai vorbim despre asta!... Te pricepi să vorbești, tinere, nimic de zis! remarcă domnul Măgureanu. Dar ascultă..., continuă bătrânul, schimbând tonul și fixându-l pe deasupra ochelarilor cu niște ochi atenți. Vreau să te întreb ceva... (în cameră se făcu brusc tăcere): Lucrezi cumva pentru Securitate?... O tăcere și mai apăsătoare urmă după această întrebare. Felicia vru din nou să protesteze, dar Victor i-o luă înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-său așa a pățit cu unul din ginerii lui și-a ajuns bietul om să fie dat afară din casă și pe urmă l-au băgat și la pușcărie!... Urania, lasă pălăvrăgeala! îi ordonă bătrânul, fulgerându-și nevasta prin sticlele ochelarilor și bătând din picior. Of, doamne! suspină doamna Măgureanu, renunțând cu vădită părere de rău la plăcerea de a istorisi cum fusese cu pățania cumnatului ei. Ai ajuns să-ți fie frică și de umbra ta, Ică, puiule!... Oala astupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acele zile amicul Dobrescu. Habar n-am! ridică Victor din umeri, agasat de întrebare. Cum, dar n-ați auzit? se băgă în vorbă un tip slab și deșirat de la altă grupă, cu ochii lucindu-i ca două lumânări, în dosul ochelarilor de miop, aflat pe acolo în trecere, parcă anume ca să le dea și lor de veste. Ce s-auzim, mă, Romică? i-o întoarse Dobrescu, uitându-se la celălalt de sus. Nu cumva a căzut pentru a doua oară blocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
academic s-a făcut... Vine la cursuri cu un sfert de oră mai devreme și ne ține și-n pauze... Numai domnul Barbilian mai scapă câte-o glumă despre tot ce se-ntâmplă... Odată a venit la curs cu niște ochelari de cal și ne-a spus că era un cadou pentru un coleg, de ziua lui... Să vii la noi, la politehnică, Victore! îi propuse Tase plin de însuflețire. Vrem să facem și noi ce-au făcut colegii noștri de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
umedă și mototolită. Coboară în grabă o scară în spirală pe care nu își amintește să o fi urcat. Se oprește la recepția unui hotel total necunoscut și scoate cartea bancară ca să plătească. "A plătit doamna..." îl asigură tânărul cu ochelari din spatele contoarului. Victor nu se mai întreabă cine și de ce a plătit. Își ordonă fără încetare : "La spital ! Cât mai repede, imbecilule !" Pe stradă, din nou mulțime ; este ora când majoritatea citadinilor ies de la slujbe și se grăbesc spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
două ascunse la pieptul Ulitiei. După asta ne-au însoțit sporovăind voioși până la prăvălia satului. Izbele mici și sărăcăcioase se înșirau de-a lungul unei singure ulițe lungi. De după ferestre, simțeam sfredelindu-ne priviri curioase. Vânzătorul era în vârstă, purta ochelari fini cu ramă aurie care îi dădeau un aer distins și vorbea bine rusește. A fost bucuros să ne vândă câteva mărfuri de primă necesitate : chibrituri, sare, un litru de petrol, o lampă, săpun, un săculeț cu făină neagră, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tras-o după sine în baie ca pe un obiect neînsuflețit. Acolo era locul ce i se părea cel mai sigur. Cu un glas abia perceptibil, a reușit să articuleze un singur cuvânt: sârma, în timp ce, cu gesturi disperate ce sugerau ochelari, binoclu, microfoane, arăta către parterul clădirii. Și tot în șoaptă: tov Timpan! Ce timpan? Ce ochean? Ce cablu? Măcar tacă-ți gura, că te aud copiii și se vor speria că ai înnebunit!.. Mai bine veneai la timp acasă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
puțin Don Juan... Te mai întreb încă o dată, acesta-i omul pentru care-mi mănânci paralele de-atâta amar de vreme?... Îhî... Z, dar ăsta-i un puțoi, un schelet care abia face față vânticelului de primăvară, o umbră cu ochelari. E papagalul clasei, un nevinovat îndrăgostit de vrăbii, protectorul gâzelor, neînțărcatul mamei, naivul, papă-lapte al școlii... Îhî... Dar e frumos să-mi mănânci atâția bani, să-mi umpli sufletul cu otravă, pentru un țânc abia sărit din al doilea rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
viața dusă în dezordine, ce lumea o pune mereu pe seama tinereții, nu Istorisiri nesănătoase fericirii 43 este, de fapt, doar o pervertire timpurie și vicioasă a sufletului? Numai izolarea și întoarcerea către tine însuți are puterea de a-ți scoate ochelarii întunecați, care deformează realitatea enorm și prin care vezi totul anapoda. Și, odată ce privirea ți se va limpezi complet, te vei mira cum de nu ai văzut toate aceste lucruri dinainte... Întrucât singurătatea este de neprețuit, uneori! Astfel, privindu-se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]