145,650 matches
-
se destrame. În cele din urmă, femeia, care întotdeauna prin natura firii sale a fost încântată de bijuterii, introduse ambele mâini în cutie și cu degetele răsfirate le înșiră pe masă. Nu le venea să creadă ce frumuseți au în fața ochilor. Femeia, în culmea fericirii, începu să cânte și să danseze, jucându-se în același timp cu colierele, brățările, inelele...Bărbatul îi urmă exemplul. Erau în al nouălea cer. - Ești cea mai frumoasă și bogată soție din lume! - exclamă entuziasmat. La
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1416383706.html [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
de pe scări bănuiam toți că era în fața ușii, așteptându-l pe tata-mare să iasă de la noi. Cartuș, nedumerit de ce se întâmplă cu el, a protestat în felul lui, după care, bucuros, se uita la noi cu urechile drepte și cu ochii sticloși. Avea un aer mulțumit cu noua vestă, iar tata-mare era în extaz. -Băiatul meu! îi spunea într-una. Și mulțumit, tata-mare s-a întors spre mami: -Ai făcut o adevărată pomană. A îmbătrânit și el săracul. Cu frigul ăsta
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
trebuia să tragă concluzia singură. -Săracii copiii! a spus tanti Oala, necăjită pe Cartuș. -Ce copii?! am sărit și eu cu gura. Erau mai înalți decât tata-mare. Cartuș își muta capul de la unul la altul și în întunericul de afară, ochii îi străluceau ca două steluțe. -Închide-l în magazie, în noaptea asta! i-a spus mami, dacă mai trece cineva prin poartă, fără să știe că avem câine, ne face un bucluc. -Tocmai în seara asta nu am să-l închid
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
în zăpadă lângă tata-mare. Cartuș suferea, cu limba scoasă și plină de o spuma albă de la otrava înghițită și de la laptele pe care i-l turnau. Se uita la noi cu o licărire pe care o vedeam prima oară în ochii lui mari și întunecați: era milă, ne cerea poate să-l salvăm, era neputința lui de a înghiți laptele, sau poate era durerea despărțirii. -Tata-mare, i-am spus plângând, Cartuș plânge. -Plânge pentru că îi arde otrava stomacul și pentru că mă
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
ea dă notă explicativă pentru îndrăzneala de a lumina peste program eu, că am însoțit-o accept cursa spre niciunde ȘI PLEACĂ cred în verdele amestecat prin alte culori dintre cer și ape agățat de cheia umbrelor caută ieșirea închid ochii și desenez prima oară luna plină în pletele brumate prind iubiri risipite ascult liniștea din cuvântul neștiut găsesc la toate rostul în amurgul lui calm sechestrată de visul dimineții sărut somnul zilei la lumina stelei de pe obrazul tău stâng aștept
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ana_maria_gibu_poemele_visu_ana_maria_gibu_1374243972.html [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
vor azi stau de vorbă numai cu soarele i-am promis cămașă de in țesută în război partener iau trifoiul fără să-i număr frunzele la masă cu verdele adun culori din cuvinte ORA DE PICTURĂ când amestec albastrul din ochii tăi prin lumina bobului de grâu hrănesc iarba adormită sub omături celelalte culori nu le arunc le așez în palme la întâmplare mângâi obrajii răsăritului zâmbind apusului care așteaptă la rând cu albul de la țărmul zilei aprind noaptea îmbrac visul
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ana_maria_gibu_poemele_visu_ana_maria_gibu_1374243972.html [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
la întâmplare din tăceri rănite iau acasă visul salvat îl ascund sub prag de lumină când să adorm se plimba de colo-colo voia liber vorbesc în șoaptă cu răchita și guguștiucii reveniți pe margine de pervaz îmi făceau din aripă ochiul inimii a descifrat semnez așteptarea pe cuibul unde se va roti iar viață TIMPUL MĂ ÎNVAȚĂ CUM SĂ-MI PĂSTREZ VISUL în ninsul cuminte de ieri peste piatră și gropi pământul adoarme verdele îi spune povești la gura speranței despre
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ana_maria_gibu_poemele_visu_ana_maria_gibu_1374243972.html [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
trece-ne pe lista de așteptare venim mâine EȘTI CU MINE nu umblu singură printre umbre niciodată am închis dragostea în tâmple să n-o pierd când întunericul mă ajunge o eliberez am cheia în buzunarul stâng iau și lumina ochii spălați de noapte o ascund în liniștea fiecărui asfințit ------------------------------------------------------- GÎBU, Ana Maria, poetă și prozatoare, născută în 19 iulie 1997. Elevă în clasa a IX-a la Colegiul Național „Grigore Ghica" din Dorohoi. Activitatea literară: a fost membră a cenaclului
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ana_maria_gibu_poemele_visu_ana_maria_gibu_1374243972.html [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
scurt. Cel mai adesea glisează, trecând pe repede-înainte, reținând imagini luate ca din zbor, nu în tihna unei vacanțe în care totul să se deruleze pe îndelete. Important este că surprinde esențialul cu scânteieri ale imaginilor văzute nu numai cu ochii, ci și cu sufletul, trăind fragmente de viață refăcute ca din cioburile cu care se încheagă întregul. Din câteva creionări reface imagini care îți crează inefabila iluzie a eternității, asemenea unui abur prin care poți zări veșnicia. Nu de puține
MILENA MUNTEANU – „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 by http://confluente.ro/Elena_buica_milena_munteanu_elena_buica_1360415350.html [Corola-blog/BlogPost/351862_a_353191]
-
reflecția și plăcerea descoperirii unei lumi care începe să-ți aparțină și ție ca cititor. Te simți alături de autoare în plăcerea cu care compară, cântărește, trage concluzii, definește ce este caracteristic, descifrează motive, tipologii, structuri perene, toate reținute de un ochi deprins cu subtilități, de un om cu bun gust format la școala rafinamentului. Elena BUICĂ Pickering,Toronto, Canada 9 februarie 2013 Referință Bibliografică: Elena BUICĂ - MILENA MUNTEANU - „DEPARTE DE ȚARA CU DOR” / Elena Buică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MILENA MUNTEANU – „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 by http://confluente.ro/Elena_buica_milena_munteanu_elena_buica_1360415350.html [Corola-blog/BlogPost/351862_a_353191]
-
coboare. Tresări. Se apropie de ușă pentru a coborî. În fața ei se afla un bărbat înalt care stătea cu fața spre ușă. - Coborâți la prima stație, vă rog? Bărbatul s-a dat într-o parte, a privit-o atent în ochi și i-a răspuns: - Da, voi coborî la prima stație. - Mulțumesc, răspunse Ilinca și se uită în ochii lui cu un ușor zâmbet pe buze, binevoitor. Privirile lor s-au întâlnit și parcă au scânteiat. Ilinca și-a retras imediat
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( I ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 by http://confluente.ro/Poveste_de_inceput_de_primavara_i_vasilica_ilie_1331915511.html [Corola-blog/BlogPost/354608_a_355937]
-
cu fața spre ușă. - Coborâți la prima stație, vă rog? Bărbatul s-a dat într-o parte, a privit-o atent în ochi și i-a răspuns: - Da, voi coborî la prima stație. - Mulțumesc, răspunse Ilinca și se uită în ochii lui cu un ușor zâmbet pe buze, binevoitor. Privirile lor s-au întâlnit și parcă au scânteiat. Ilinca și-a retras imediat privirea dar bărbatul a început să o studieze insistent. Se uita cu coada ochiului și îl studia și
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( I ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 by http://confluente.ro/Poveste_de_inceput_de_primavara_i_vasilica_ilie_1331915511.html [Corola-blog/BlogPost/354608_a_355937]
-
și se uită în ochii lui cu un ușor zâmbet pe buze, binevoitor. Privirile lor s-au întâlnit și parcă au scânteiat. Ilinca și-a retras imediat privirea dar bărbatul a început să o studieze insistent. Se uita cu coada ochiului și îl studia și ea, din când în când. Bărbatul arăta destul de bine, nu-i dădeai mai mult de 50 de ani; îmbrăcat într-o pereche de blugi, o geacă neagră scurtă pâna la mijloc, un pulover gri cu anchior
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( I ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 by http://confluente.ro/Poveste_de_inceput_de_primavara_i_vasilica_ilie_1331915511.html [Corola-blog/BlogPost/354608_a_355937]
-
de 50 de ani; îmbrăcat într-o pereche de blugi, o geacă neagră scurtă pâna la mijloc, un pulover gri cu anchior, dedesubtul căruia avea o cămașă bleu cu gulerul scos pe deasupra anchiorului. Pe cap purta o șapcă, trasă pe ochi, șmecherește, confecționată tot din materialul de blugi ca și pantalonul, de culoare albastră. Când privea pe sub ea, se vedeau niște ochi mari, frumoși, de culoarea albastră, ca și cum tot cerul se oglindea în ei. Mâna pe care o ținea pe bara
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( I ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 by http://confluente.ro/Poveste_de_inceput_de_primavara_i_vasilica_ilie_1331915511.html [Corola-blog/BlogPost/354608_a_355937]
-
anchior, dedesubtul căruia avea o cămașă bleu cu gulerul scos pe deasupra anchiorului. Pe cap purta o șapcă, trasă pe ochi, șmecherește, confecționată tot din materialul de blugi ca și pantalonul, de culoare albastră. Când privea pe sub ea, se vedeau niște ochi mari, frumoși, de culoarea albastră, ca și cum tot cerul se oglindea în ei. Mâna pe care o ținea pe bara de metal care se afla pe partea laterală a ușii arăta destul de fină și cu degete lungi. Metroul a oprit în
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( I ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 by http://confluente.ro/Poveste_de_inceput_de_primavara_i_vasilica_ilie_1331915511.html [Corola-blog/BlogPost/354608_a_355937]
-
ținea pe bara de metal care se afla pe partea laterală a ușii arăta destul de fină și cu degete lungi. Metroul a oprit în stație și ușa s-a deschis. Bărbatul i-a făcut loc să coboare, invitând-o din ochi, fără să articuleze vreun cuvânt. Ilinca a coborât și a mers spre scările rulante care o duceau la suprafață. Nu observă că îi căzu o mănușă. Cineva din spate o stigă: - Doamnă, v-a căzut o mănușă! Ea se opri
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( I ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 by http://confluente.ro/Poveste_de_inceput_de_primavara_i_vasilica_ilie_1331915511.html [Corola-blog/BlogPost/354608_a_355937]
-
pași grăbiți. După ceremonia cu înmânatul mărțișoarelor, al florilor, bomboanelor cu ciocolată, al pupăturilor, ea se așeză la birou, deschise calculatorul și începu să lucreze. Nu putea să se concentreze. Îi apăru în față chipul bărbatului din metrou, mai ales ochii aceia mari, albaștri, care o priveau insistent. „Puteam să mai stau de vorbă cu el, era un bărbat drăguț, delicat, să-l consolez mai cu seamă că era în starea care era, cu piciorul. De la o vreme am devenit sălbatică
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( I ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 by http://confluente.ro/Poveste_de_inceput_de_primavara_i_vasilica_ilie_1331915511.html [Corola-blog/BlogPost/354608_a_355937]
-
din 24 mai 2013 Toate Articolele Autorului RONDELUL CRUCIFICĂRII Vi s-a părut că n-am murit de-ajuns Că n-am murit cum voi vreți să se moară Și ați lovit în inima-mi de ceară dar eu în ochii voștri m-am ascuns 'Naintea voastră alergam spre vară La țărmul mării încă n-am ajuns - Vi s-a părut că n-am murit de-ajuns Că n-am murit cum voi vreți să se moară Și azi mă urmăriți
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/George_tei_inelele_trunchiul_george_tei_1369396025.html [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
tot ceea ce înseamnă mișcare, structuri în spațiu și timp, toate în universul nostru și pentru că eideticul și noeticul cuprindeau și mai departe a ajuns la structuri multivers (universuri paralele). O lume necunoscută pe care ne-o aduce mai aproape prin ochii minții, o dorință și dragoste de cercetare atât de mari ca de la an la an, ne dezvăluie alte descoperiri și ne demonstrează că la fel ca Einstein a făcut descoperiri pentru că este curios, si in acelasi timp ne arată că
Mirela Teodorescu: Logica peste care nu poţi trece, posibilul imposibilului, o poveste de viaţă! by http://revistaderecenzii.ro/mirela-teodorescu-logica-peste-care-nu-poti-trece-posibilul-imposibilului-o-poveste-de-viata/ [Corola-blog/BlogPost/339433_a_340762]
-
Toate Articolele Autorului în afară de dionysos zeii se revoltă toamna, atunci încep războaiele lor, atunci începe identitatea arderii de sine, atunci semnele faraonice ies la iveală, atunci moare lumina și se-ncarcă privirea de solstiții, galbenul rar al frunzelor zboară prin ochii salcâmilor, atunci încep bacanalele, frumoasele bacante destrăbălându-se la umbra norilor sub impulsului oracolului de la delfi în ochii pofticioși ai plebei. toate sunt sub semnul tău, apolo, clipa plouă peste noi, timpul curge, vorba lui heraclit, o femeie luminează golul
REVOLTA ZEILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Revolta_zeilor_ion_ionescu_bucovu_1350556065.html [Corola-blog/BlogPost/346430_a_347759]
-
sine, atunci semnele faraonice ies la iveală, atunci moare lumina și se-ncarcă privirea de solstiții, galbenul rar al frunzelor zboară prin ochii salcâmilor, atunci încep bacanalele, frumoasele bacante destrăbălându-se la umbra norilor sub impulsului oracolului de la delfi în ochii pofticioși ai plebei. toate sunt sub semnul tău, apolo, clipa plouă peste noi, timpul curge, vorba lui heraclit, o femeie luminează golul cuvântului, ea e fecioară, viscol, idee, dragoste, furie, ea ne naște și ne moare, ea ne duce și
REVOLTA ZEILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Revolta_zeilor_ion_ionescu_bucovu_1350556065.html [Corola-blog/BlogPost/346430_a_347759]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > PUIUL Autor: Gabriel Todică Publicat în: Ediția nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Când am deschis ochii, totul era gri, dar am auzit un fel de ecou. Era glasul mamei ce mă indemna să caut calea și ciocul ei m-a ajutat să ies din ou. Și i-am mulțumit cu un piuit... Am realizat mai târziu
PUIUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gabriel_todica_1420276660.html [Corola-blog/BlogPost/357824_a_359153]
-
îmi venea de acolo, iar cloncănitul gingaș al mamei mă îndemna să continui. Am realizat încetul cu încetul că există pe pământ și târâtoare... josnice animale fără coloană vertebrală încercând să se cațere atunci când scăpau de ciocul flămând sau de ochiul atent... Și am crezut o vreme că universul se mărginește doar la atât, dar am cutezat să ridic capul. Și atunci am realizat că există cer. Și mi-am deschis aripile!... A trebuit să învăț să zbor, dar văzduhul mi-
PUIUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gabriel_todica_1420276660.html [Corola-blog/BlogPost/357824_a_359153]
-
sau ciocârlie? Am fost tentat să fiu vultur ca simt cum mi se umflă mușchii, dar am realizat că privirea lui e mereu spre pământ în căutare de victime. Și atunci am preferat să fiu ciocârlie, să privesc Lumina în ochi și să cânt liber, chiar dacă vulturii îmi suflă adesea în ceafă... De atunci am aspirații: vreau ca sufletul să mi se umple de pace și să urce la Cer, chiar dacă trupul mi se va scufunda, cândva, din nou în țărână
PUIUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gabriel_todica_1420276660.html [Corola-blog/BlogPost/357824_a_359153]
-
Ediția nr. 256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cât de bătrână-mi ești, până și timpul Prin fața ta când trece se înclină, De vreme aplecată, la trup tot mai puțină, Îmi spui că-i de plecare anotimpul. Dar ochii tăi sunt și-astăzi flăcări vii, La fel de dulce ți-este mamă vorba, Iar de povești de viață, tot plină-ți este tolba, Căci anii ce s-au scurs n-au fost deloc pustii. Cu mâna-ți tremurândă tu îți păstrezi
RECUNOŞTINŢĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Recunostinta.html [Corola-blog/BlogPost/359603_a_360932]