100,485 matches
-
de spus ceva mare. Ideile și metodele mele ar putea avea o rezonanță și consecințe în ansamblul găndirii ". Lunile trec, "românismul " se transformă în amintire. Cănd va fi chemat insistent să revină la București, cel puțin căteva săptămăni, pentru a ocupa prin concurs postul de conferențiar de Istoria culturii la Universitate (situație care, cu doar trei ani în urmă, ar fi însemnat realizarea unei himere), Eliade găsește diverse pretexte pentru a se eschiva, pentru a amăna, în cele din urmă pentru
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
în fine personal pe Cocteau, pe Paul Morand și mai ales pe Georges Dumézil (16 noiembrie 1943). Fără să o spună nimănui, fără să se confeseze altcuiva decăt Jurnalului, Mircea Eliade efectuează o cotitură decisivă în existență: începe să se ocupe de domeniul istoriei religiilor și al filozofiei antropologice, unde simțea că are cu adevărat ceva nou de spus. Trecerea prin Paris, în toamna lui 1943, ăi arată calea de urmat; în consecință, Eliade se apucă să scrie prima sa carte
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
mai dragi, adică Balzac, Dostoievski și Tolstoi, comentați deseori în detalii tehnice, în glose de romancier îndrăgostit. Perioada portugheză se încheie fără strălucire, de-a dreptul tragic: Nina moare în noiembrie 1944, lăsăndu-l pe Eliade bolnav de suferință, România e ocupată de ruși, întoarcerea în țară devine imposibilă, diplomatul (dat afară din Ministerul de Externe în toamna lui 1944) nu are nici un mijloc de subsistență și trăiește din banii oferiți cu titlu personal de generosul Brutus Coste. Și-a văndut biblioteca
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
consiliu, de la asociația din Iași: M. Radu Iacoban) e penibilă și inutilă. Și, vrînd-nevrînd, trebuie s-o continui pînă la epuizare. O pilă, asta-mi trebuie, o pilă!!! Mi-am luat pînă la urmă cartea cu pricina. Nicolae Mecu (!!!) se ocupă numai de trei autori: Mihu Dragomir, Tiberiu Utan și de mine! Cam scurtă colaborarea lui! Textul e normal, așezarea nasoală, cum v-am mai zis. Dar să fiu mulțumit că n-a ieșit mai rău! Termin scrisoarea după masă, în
Și trece, trece, trece timpul ca o trăsurică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13002_a_14327]
-
sa Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino (1919) (nu mai citez aici notele infrapaginale care conțin însă câteva utile indicații bibliografice): “La sfârșitul sec. al XVIII-lea trăiau trei fii ai unui «Filodor» (desigur poreclă). Manolache Fșilodorț, cumnat cu Constșantinț Vodă Hangerli, ocupă la 1798 postul de hatman ce fusese creat de Ipsilanti. Dumitrașco Fșilodorț e căpitan de lefegii la 1777. Costache Fșilodorț e cămăraș pe la 1780. ș...ț Un fiu al hatmanului Manolache, a avut de soție o Scanavi” (p. 262). În
O scrisoare de la diplomatul Lucian Blaga by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/13011_a_14336]
-
și salvatoarei oamenilor “din toate nevoile și necazurile”. Sunt texte străbătute de pietate creștină, de respect religios, expresii ale cultului Maicii Domnului. Legenda Căutarea Domnului nostru Iisus Hristos, care își are izvorul în Viețile sfinților și în Visul Maicii Domnului, ocupă cea mai amplă secțiune a cărții (p. 106-301) și este apreciată de Marian drept “cea mai frumoasă și totodată cea mai răspândită din toate legendele”. Cartea a avut parte, inițial, de o primire contradictorie. Dacă Ion Bianu a lăudat-o
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
revenea, parțial, chiar lui: „Desigur, cele două nevoi care se satisfăceau în construcția edificiului, nevoia de a informa și aceea de a promova o concepție despre artă, n-au fost deopotrivă subliniate, nici de acei care au binevoit să se ocupe în scris de această lucrare și, poate, nici de autorul ei”. Prefața... este deci expresia unei duble năzuințe a autorului: aceea de a conferi esteticii statutul unei științe, asemenea „oricăreia dintre științele naturii și ale spiritului” („m-am hotărît să
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
a muncii s-a clarificat pe deplin și a fost accentuată de Vianu în lucrările imediat următoare Esteticii: Asupra ideii de perfecțiune în artă (1937), Prefața la Raționalism și istorism (1938), Prefața la ediția a II-a de care ne ocupăm aici, Arta și munca, în „Muncă și voie bună” din 15 noiembrie 1939, Despre cîteva prejudecăți estetice (1940), Permanența frumosului (1941), Trei momente din istoria conștiinței estetice (1946), fără să mai vorbim de autocaracterizarea din Idei Trăite. Accentuarea ideii în
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
un salut cu mâna, înainte ca ușile să se închidă clăpănind. Stelian luă tramvaiul în direcția opusă și trei sferturi de oră mai târziu suna la poarta fiicei sale, în strada Grădina cu Tei. O găsi, ca de obicei, acasă, ocupată cu treburile gospodărești și un pic necăjită din cauza zburdălniciilor lui Tudorel, care îi luase niște jucării surorii sale mai mici. Ca să-i împace, Stelian îi chemă pe amândoi la el, îi descusu puțin în privința faptelor bune pe care le mai
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
la Universitate și chiar membru în Academie, publicând o serie de studii filologice, apreciate și în străinătate. “Mă bucur să vă revăd, domnule Teodorescu”, îl salută academicianul, ridicându-se de pe scaun, ca să-i strângă mai bine mâna. “Cu ce vă ocupați acum și cum o duceți?” Stelian începu să spună ceva. Vocea Salomiei o acoperă însă pe a sa: “Ce surpriză! Nu v-am mai văzut de-un car de vreme! Ce mai faceți?...” Stelian o lăsă pe femeie să spună
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
constată că ultimele două sunt aproape identice. De o atenție constantă se bucură și studiile hasdeene ale lui I. Oprișan (B. P. Hasdeu sau setea de absolut, B. P. Hasdeu și folclorul), dar Vârgolici are mereu fascinația ineditului. Astfel, se ocupă de volumul Arghezi, necunoscut semnat de amintitul Pavel Țugui, în care sunt comunicate interesante informații biografice privind romanul de dragoste al ierodiaconului Iosif Teodorescu - Arghezi cu Constanța Zissu, mama primului său copil, Eliazar. Părinții se și căsătoresc în 1912, pentru ca să
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
și 30-1). 15 ian. 1952. Cursurile noastre s-au suspendat de marțea trecută și timpul s-a scurs cu pregătirea examenelor, adică mai exact a examenului de literatură universală, singurul mai acătării dintre toate. Dată fiind perioada de care ne ocupăm (Evul Mediu, Renașterea), am întreprins o largă documentare în materie de umanism, ceea ce mi-ar permite de pe acum să mă cocoț pe o catedră de liceu. De altfel, butada mea preferată în aceste zile este: „De atîtea studii umaniste, voi
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
convocarea militară de la Florești, jud. Clujț Programul este destul de ușor, mîncarea bună, peisajul frumos, aerul bun. În plus, sîntem împreună o gașcă care ne distrăm foarte bine, editînd ziarul Obiala meletarulu. 13 dec. 1954. Eu am întîrziat cu scrisul, fiind ocupat cu redactarea unui referat despre Arta parodiei la Topîrceanu (embrionul lucrării mele de stat). L-am prezentat sîmbătă în seminar și a primit elogii cam... exagerate. 10 mai 1955. Joia trecută am stat de vorbă cu Paul Georgescu (conferențiar la
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
iarăși contesa Pavlovitch Komarovsky și se pierdea, ca altădată, în brațele mele. Pe atunci, viața mă trăia și eu mă lăsam trăit fără să crâcnesc. Nu vedeam nimic scandalos în mediocritatea abisală în care mă complăceam, iar Lisa era prea ocupată cu infidelitățile ei bolnăvicioase pentru a-mi face reproșuri. Destinul anunțat cândva fastuos îmi jucase o festă urâtă, dacă nu cumva mi-o jucasem singur, dar n-ar fi servit la nimic să mă plâng. Traversasem amorf vârste și situații
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
că domnul s-a urcat, dezinvolt, în caleașcă, în urmă cu „cîțiva ani" care „trecuseră doar pentru ca el să poată coborî, într-o ,,zi rece de toamnă", „în fața celui mai mare hotel din Orașul S***, reședința guberniei..."! „Domnul baron se ocupă și de literatură sau, mai bine zis,... ah! Ce fluture minunat! Da-ți-mi voie să vă atrag atenția... Mai bine zis se ocupă de economie politică..." Acest fluture ce palpită, ah, între literatură și economie politică!! De ce oare iubesc
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
rece de toamnă", „în fața celui mai mare hotel din Orașul S***, reședința guberniei..."! „Domnul baron se ocupă și de literatură sau, mai bine zis,... ah! Ce fluture minunat! Da-ți-mi voie să vă atrag atenția... Mai bine zis se ocupă de economie politică..." Acest fluture ce palpită, ah, între literatură și economie politică!! De ce oare iubesc, îmi strecoară-n suflet, ca prin mărarul proaspăt al copilăriei, o bucurie intimă, adîncă, astfel de fraze? „Ajuns acasă, îmbrăcă un halat vechi și
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
Și atunci l-am văzut. Era un camion al Securității, parcat la o aruncătura de băț de locul unde mă aflam. Tipii dinăuntru coborau fără zgomot în stradă. O umbră după alta săreau pe trotuar, alergînd fără zarva să-și ocupe pozițiile, astfel încît stradă să fie înconjurată de un cordon viu. În pofida întunericului, am putut vedea mitraliere și pistoale în mîinile oamenilor. Întreaga mișcare nu a durat mai mult de cîteva minute. Mi se uscase gură și m-am trezit
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
obsedate de acelasi gînd. Înainte de a avea timp să-l exprimăm, s-au auzit bătăi puternice la ușă din față, voci grosolane care zbierau să li se deschidă. - Da-le drumul! am implorat-o, sau vor sparge ușa. Nu te ocupă de mine, sar pe fereastră din spate. Și m-am repezit afară din bucătărie. Ajunsă brusc în întunericul din camera alăturată, am bîjbîit în jur, pînă cînd am putut pipai țesătura groasă a draperiei. Dind-o infim de puțin la o
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
să se alinieze politicii de îndoctrinare. Cine îndrăznea să protesteze se trezea lovit fără cruțare, înjosit, anihilat. Unor figuri de seamă în cultură, care câștigaseră o largă popularitate, li se distribuia acum un rol auxiliar, numai de reprezentare pentru exterior, ocupau funcții decorative fără putere efectivă. Erau mobilizați în diplomație, la reuniunile internaționale de intelectuali, în ședințele festive ale academiei sau ale consiliului de stat. Din ceea ce constituia conținutul real al făuririi de cultură cărturarii renumiți erau excluși, nu mai erau
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
în comun (întotdeauna neîncăpătoare și decalate față de orar) nu are aici ca egal de ilogism decît absurdul comportamentului pedagogului: deși scopul său este de a-l duce pe Ursescu la doctor, bărbatul pare mai degrabă fericit că a reușit să ocupe singur, blocîndu-se pe dinăuntru, un compartiment întreg! Pentru a-și apăra teritoriul feroviar proaspăt cucerit, el e chiar dispus să susțină valorile maternității comuniste, invocînd argumentul locurilor rezervate pentru "mama și copilul". În plus, abandonarea elevului bolnav "în coada mulțimii
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
autohtoni (fie ei omniscienți sau failibili), ci pe cel al produselor acestora: rebuturile unei societăți rebutate. Pentru întîia oară (într-un proces care va fi urmat, sporadic, de Buzura, cu Vocile nopții, 1980 și Băieșu, cu Balanța, 1985), cineva se ocupă și de ei! Cum, în realitate, sistemul produce la scară națională rebuturi sociale, "Omul Nou" devine un ratat generalizat, la limita supraviețuirii, făurit de acțiunea și "conștiința" securiștilor, activiștilor și metodiștilor de Partid: o epavă a unei societăți comuniste oricum
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
orgi de culori îmi bîntuie lapidariile. Vino. Și vei primi drept ofrandă atenței tale chiar surparea ce-mi pregătesc. Din capodoperă în capodoperă pînă la dezastrul care le asumă pe toate. Îț voi dedica autosfîrșitul meu... - Și cine se va ocupa de-acesta?... - Nu avea grijă. Îmi voi seduce parcele! Orlov cedă cutremurat iar Moștenitorul își învălui proprietatea cu privire de adorator aflat în fața unei racle: - Ne populăm spațile cu objecte pentru a avea după ce ne ascunde. Împingem în față utilitatea
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
evenimente nimeni nu învață nimic și nu se gătește pentru a nu fi luat de fiecare dată prin surprindere, unde cei cinci dușmani neîmpăcați ai "neamului nevoii" (vorba căminarului Eminovici) sunt Primăvara, Vara, Toamna, Iarna și noi înșine, a te ocupa de cultură este cea mai prostesc-aventuroasă dintre acțiuni, fiindcă o vei face nu sprijinit de toți, ci în pofida tuturor. La noi, artistului i se iartă că a fost altcum, altfel, doar în momentul morții. Abia atunci - el nemaideranjând pe nimeni
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
vacanțele în reședința ei estivală de acolo. Se ridicaseră pe malul așezării dobrogene clădiri pitorești și altele extravagante ca arhitectură, ca acea casă care reproducea forma unui vapor. În special artiști, pictori sau persoane care făceau parte din mondenitatea Capitalei ocupau însoritul țărm al Balcicului așezat sub straja promontoriului existent la o apreciabilă distanță de țărmul mării. Bineînțeles am pornit și eu spre stațiunea care zumzăia ca un stup de albine. O noapte întreagă am călătorit cu trenul care gemea de
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
oferea locuitorilor ei nu mă depărta de ceea ce toată viața jinduisem încă din tinerețea mea lipsită de experiență. Eram ca un rîu, care șerpuia ascuns sub albia lui săpîndu-și drumul cu îndrăzneală și stăruință. În această vară a anului 1937 ocupam un apartament pe strada Sandu Aldea într-un cartier aflat lîngă Școala de Agronomie, liniștit, cu o grădină largă cu un spațiu mare, rezervat fetiței mele și guvernantei ei. Inaugurasem noul apartament cu o mobilă nouă realizată de faimosul Găietan
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]