5,630 matches
-
Și harul fu dobândit. Lăcătușul veni și cea dintâi cheie pe care o încercă deschise ca și cum ar fi fost făcută anume. Bucuria stăpânei fu fără margini, și de atunci ea s-a făcut apostolul pâinii pentru săraci. A așezat în odaie o statuie și credincioșii au început să vină încrezători. Micul oratoriu a devenit în curând loc de pelerinaj. Astăzi pâinea săracilor e o evlavie pe care o practică întreaga lume creștină. Banii ce se adună astfel zilnic pentru săraci în
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
Michailov)</i> Poliția i-a arestat și i-a adus aici sub pretext că erau din Chină lui Chan-Kai-Shek Mă trezesc curând după primul somn în lagăr. Mi-au înghețat picioarele, mâinile, mijlocul. Sobă s-a răcit și o dată cu ea odaia de scânduri, în care pătrunde frigul și umezeală de afară. A încetat ploaia. Aud cum șuiera vântul în salcâmi, în sârmele ghimpate, în ferestre. Aprind un chibrit și mă uit la ceas. Trei. Mă ridic în vârful picioarelor, îmi iau
Zile de lagăr () [Corola-website/Science/295839_a_297168]
-
O mare parte dintre ele, după câteva luni de lagăr, ajunseseră aproape goale. Vară a mai mers cum a mai mers. Când s-a apropiat toamnă și a început să se răcorească vremea, multe dintre ele n-au mai părăsit odăile. Cele care aveau cu ce să se acopere, le aduceau bucată de pâine și farfuria celorlalte, la cabane. A venit și pentru ele o comisie de triere; femeile s-au înfățișat comisiei desculțe și înfășurate în paturile pe care le
Zile de lagăr () [Corola-website/Science/295839_a_297168]
-
numai cu bătaia, dar și cu hainele rupte. Ajunsese de umblă aproape gol. Soldații știau că dacă-l bat pe Iancu n-au nicio răspundere și în puterea nopții, dacă se plictiseau, veneau câte doi-trei, îl scoteau pe Iancu din odaie, îl aduceau pe alee și-l băteau. Atunci, la urletele nebunului, tot lagărul se trezea și la toti, de frică și de groază, ne pierea somnul până la ziua.” Lagărul de la Vapniarka și închisoarea Râbnița - istorii ale luptătorilor antifasciști evrei Cum
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
tineri transilvăneni, în România liberă, 22 febr,1992; Bourescu, Dan-Silviu - față cu livrescul, în Luceafărul, nr.8/ 11 martie 1992; Preda, Sorin - Chirurgia unni zâmbet, Suplimentul literar ,Tineretul liber“, nr.4, anul IV, aprilie 1992; Brâsilă, Mircea - Poeme din Ev-Mediul odăii, în Calende, nr.3, martic, 1992; Cistelecan, AI. - Poemul adaptat, în Luacafăru 1, nr. 17, 11 mai 1992; Sora, Simona - Copita și versul, în România literară, nr.34, 7-13 Sept.1994; Boerescu, Dan-Silviu - Bibliotecă de ipsos, în Luceafărul, nr.16
George Vulturescu () [Corola-website/Science/312924_a_314253]
-
ploaie de scântei împiedică descălțarea. Vrăjitoarea își dă seama că nu-i poate scoate pantofii, decât dacă Dorothy moare. În acest timp, vrăjitoarea fiind neatentă, Toto are șansa să scape și să fugă. Vrăjitoarea o închide pe Dorothy într-o odaie și lasă pe mai târziu uciderea fetei fără să strice pantofii de rubin. Toto găsește prietenii lui Dorothy și îi duce la castelul vrajitoarei. O eliberează pe Dorothy și încearcă să scape. Vrăjitoarea și soldații ei îi împresoară într-un
Vrăjitorul din Oz (film din 1939) () [Corola-website/Science/315912_a_317241]
-
să supraviețuiască prin majorarea dărilor în orez, suplimentând dările în bani și alte produse care au încordat și mai mult atmosfera social-politică. Aristocrații erau adesea poligami, având mai multe soții dintre care una era principală și se numea “doamna din odăile dinspre miazănoapte” ("kitanokata"), întrucât locuia, conform obiceiului, în pavilionul nordic al palatului. Celelalte soții locuiau în câte o clădire separată primită de la părinții lor. Nobilul coabita liber cu fiecare soție sau concubină pe rând. Femeia aristocratică era strict subordonată soțului
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
înalt, frumos, cu barbă albă, cu figura impozantă, un adevărat apostol. Nu-ți descriu primirea ce mi-a făcut-o. E destul să-ți spun că abia picasem în casa lor și, pe când stăteam de vorbă cu părintele, deodată în odaia alăturată aud niște puternice acorduri de pian - era feciorul lui care cânta ... imnul regal român! Oamenii ăștia, când văd un român din țară, lăcrimează de bucurie și nu știu cum să-i intre în voie, numai să plece mulțumit din casa lor
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
de pian - era feciorul lui care cânta ... imnul regal român! Oamenii ăștia, când văd un român din țară, lăcrimează de bucurie și nu știu cum să-i intre în voie, numai să plece mulțumit din casa lor. Închipuiește-ți o casă parohială cu odăi largi, luminoase; pretutindeni, curățenie exemplară, o grădiniță drăgălașă în față, în fund, ograda mare, care dă într-o livadă minunată. Și totul situat într-o poziție neasemănat de pitorească."" Casa parohială are o arhitectură în stil austriac, cu fronton specific
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
este un monument de arhitectură de importanță națională din satul Piatra, raionul Orhei (Republica Moldova), construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Conacul are un stil arhitectural apropiat de cel al caselor țărănești, cu amplasarea odăilor în jurul holului central. Ultimii boieri proprietari au fost Gheorghe și Elena Lazo, părinții „eroului legendar” al Războiului Civil din Rusia, Serghei Lazo. În perioada interbelică, în conac a fost amenajată școala, iar în 1967-68, după transferarea școlii în sediul nou
Conacul familiei Lazo () [Corola-website/Science/333838_a_335167]
-
sală dominantă, perpendiculară cu fațada, care trece prin întregul corp al clădirii. La parter această sală s-a format prin zidirea unei mai vechi intrări boltite, fapt observat în zidăria clădirii. În stânga și în dreapta acestei săli principale, sunt câte 2 odăi - în total 5 încăperi - iar în aripile de est și de vest ale clădirii, alte 3 încăperi deservite de câte un coridor în fiecare aripă. În colțurile moarte sunt scările, iar la capetele nordice ale coridoarelor sunt băile. O caracteristică
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]
-
beneficiari: "studenți, doctoranzi, magistranzi, cadre didactice, cercetători, personal auxiliar" și alte categorii. Începutul BCU datează din 1946, odată cu înființarea Universității de Stat din Chișinău. Biblioteca își începe activitatea având un personal de doi bibliotecari retribuiți și un spațiu de 2 odăi mici. Fondul documentar al Bibliotecii era structurat pe două servicii: "împrumut la domiciliu" și "o sală de lectură" pentru studiu cu 40 de locuri. O sală de lectură mai încăpătoare (250 de locuri) precum și un spațiu amenajat cu rafturi pentru
Biblioteca Centrală a Universitații de Stat () [Corola-website/Science/326321_a_327650]
-
cărămidă o imensă clădire de un etaj cu acoperiș, cu o lungime de aproximativ 40 de metri, concepută personal de către Rege, care urma să servească drept reședință sa începând cu Crăciunul anului 1711. Clădirea avea câteva săli mari și douăsprezece odăi mai mici. Una dintre cele mai mari săli era folosită în calitate de biserică. În dormitorul Regelui era un cămin, un pat pliant simplu, o masă și unul sau două scaune. "Palatul Regal" sau "Casa Regelui", cum era de obicei numită, a
Încăierarea de la Bender () [Corola-website/Science/330674_a_332003]
-
pe care fiicele le făceau părintelui lor, despre liniștea deplină pe care copiii o înstăpâneau, atunci când "tata lucra". Astăzi, după atâta vreme, ajunsă la venerabila vârstă de 95 de ani ea își amintește înduioșată de "pasul greu al tatei" în odăile din Strada Delavrancea, îi răsună încă în urechi glasul molcom ce-i șoptea cu blândețe: "Profiriță, vină să-ți citesc ceva". Căci fiica preferată a Maestrului, un soi de sfetnic de taină al acestuia, era criticul său literar cel mai
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
Calea Griviței (Podul Târgoviștei). Facă a murit înainte de a o termină și moștenitorii lui au vândut-o vistiernicului grec Românit. Acesta a desăvârșit construcția amenajând interioare luxoase pe care scriitorul Ion Ghica (1816-1897) le-a prezentat astfel în memoriile sale: „...pereții odăilor toți cu mermer (stuc), imitând marmorele cele mai rare și mai frumoase, tavanurile de o bogăție rară și de bun gust... Odăile toate așternute iarnă cu covoare scumpe de Usack și Agem, iar vară cu rogojini fine de Indii; macaturile
Palatul Romanit () [Corola-website/Science/307630_a_308959]
-
construcția amenajând interioare luxoase pe care scriitorul Ion Ghica (1816-1897) le-a prezentat astfel în memoriile sale: „...pereții odăilor toți cu mermer (stuc), imitând marmorele cele mai rare și mai frumoase, tavanurile de o bogăție rară și de bun gust... Odăile toate așternute iarnă cu covoare scumpe de Usack și Agem, iar vară cu rogojini fine de Indii; macaturile și perdelele de mătăsărie groasă de Damasc și Alep. Scaunele și canapelele, toate de lemn de mahon și abanos, incrustate cu sidefuri
Palatul Romanit () [Corola-website/Science/307630_a_308959]
-
fine de Indii; macaturile și perdelele de mătăsărie groasă de Damasc și Alep. Scaunele și canapelele, toate de lemn de mahon și abanos, incrustate cu sidefuri și cu figuri de bronz poleit, erau îmbrăcate cu piele de Cordova. În toate odăile, policandre atârnate de tavanuri cu ghirlandele între uși și ferestre, toate de cristal de Veneția.” După moartea lui Românit (1834), clădirea a fost închiriată domnitorului Alexandru D. Ghica (1834-1842) care își stabilește aici „cancelaria” — un fel de birou de reclamații
Palatul Romanit () [Corola-website/Science/307630_a_308959]
-
oamenilor nefericiți sau prin... Împărăția femeilor leneșe”, afirmă editorii. ”Basme pentru familia mea”, Editura Zorio 2014, conține 11 basme noi, scrise de autor în perioada 2013-2014: Țara Scriitorilor de Noroc, Drumul Curcubeului, Zmeul Pierde-Vară, Palatul din pădure, Omul-Ceață, prietenul Măriei Sale, Odaia Fericirii, Țara Balaurului Beteag, Povestea unui om sărac, Împărat în țară străină, Soarele deocheat și Călătorie în Spicul de Grâu. Sunt basme românești, cu teme și personaje noi, neîntâlnite în basmele tradiționale: țara unde norocul fiecăruia era scris pe tăblițe
Petre Crăciun () [Corola-website/Science/326028_a_327357]
-
era scris pe tăblițe de lut (Țara Scriitorilor de Noroc), balaurul cu dizbilități care fusese cândva sfetnic împărătesc (Țara Balaurului Beteag), omul care primește darul de a aduce ceața (Omul-Ceață, prietenul Măriei Sale), șarpele casei, păstrătorul unității familiei în jurul vetrei părintești (Odaia Fericirii), deocherea Soarelui de către Oamenii-Lupi, în înțelegere cu Vârcolacii (Soarele deocheat), reabilitarea Cățelului Pământului, care, după ce fusese pedepsit să stea mai mult pe sub pământ de către Dumnezeu (pentru că nu îl recunoscuse), ajunge în Împărăția Zmeului cel Bătrân (Palatul din pădure). ”Fetița
Petre Crăciun () [Corola-website/Science/326028_a_327357]
-
fost recuperat abia acum doi ani, după ce fusese pierdut în urma inundațiilor catastrofale din anii 1880, și câte și mai câte. Printre secțiunile muzeului, cea a ocupațiilor tradiționale locale și a vieții sătenilor, un loc de cinste îl are "Vatra și odaia". Aici a fost refăcut cadrul unei străvechi odăi țărănești, cu obiectele de uz casnic și gospodărești nelipsite țăranului dobricenean de acum câteva sute de ani. O altă secțiune prezintă Școala Veche. Aici, băncile vechi, tăblițele de ardezie și abecedarele de pe
Muzeul din Dobriceni () [Corola-website/Science/312173_a_313502]
-
pierdut în urma inundațiilor catastrofale din anii 1880, și câte și mai câte. Printre secțiunile muzeului, cea a ocupațiilor tradiționale locale și a vieții sătenilor, un loc de cinste îl are "Vatra și odaia". Aici a fost refăcut cadrul unei străvechi odăi țărănești, cu obiectele de uz casnic și gospodărești nelipsite țăranului dobricenean de acum câteva sute de ani. O altă secțiune prezintă Școala Veche. Aici, băncile vechi, tăblițele de ardezie și abecedarele de pe vremea când propozițiile începeau cu literă mică, te
Muzeul din Dobriceni () [Corola-website/Science/312173_a_313502]
-
în vremea domnitorului Al. I. Cuza a început a treia fază de populare a Câmpiei Bărăganului, când sunt aduși în această mănoasă câmpie a țării, țăranii săraci proveniți din diverse zone submontane (Buzău ori Prahova). Așa apar cosare, hanuri, tarle, odăi. În harta rusească începută în 1835 și terminată în 1853 sunt trecute satele, cătunele, numărul de gospodării, de cârciumi, de tarle, cosare, mori, pive. Cătunul este “așezare omenească grupată”, iar numărul lor alcătuia la mijlocul secolului XIX cam 84% din totalul
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
surpriza cealaltă. Săracă fetiță, ce copilă ești! Ai vrut să-mi arăți numaidecât o grozăvenie: „și eu pot ceva!” N-aș avea nimic de zis dacă: 1) ai fi sănătoasă și robustă; 2) dacă am avea cu ce să umplem odăile cele două și bucătăria din promisiunea oficială. Te-ai gândit tu la asta? Știi ce înseamnă să fii într-un sat unde n-ai instrumente casnice? Mori de forme, cu tot belșugul dimprejur și cu toți banii din buzunar. Și
Însemnări despre epistolograful Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5466_a_6791]
-
(latină: "Coenaculum" sau "Cenaculum", adică „sala de mese”, engleză: The Upper Room (camera de sus), sau the Room (camera), sau Hall of the Last Supper (sala cu Cina cea de taină), franceză: Cenacle) Este „odaia de sus” (anagaion -Luca 22.12,Marc 14,15, sau hyperoon în Fapte 1,13 - , traduse amândouă în latină prin coenaculum de către Sf.Ieronim) din „foișorul”, în care s-a defășurat în ziua numită a Joii Sfinte Cina cea de
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
al IV - al V-lea și, se pare, derivă din tradiția mai temeinică care localiza pe Muntele Sion evenimentul pogorârii Sfântului Duh asupra apostolilor (Chiril de Alexandria, înainte de 348). Acest din urmă eveniment este menționat ca având loc într-o „odaie de sus”, foarte probabil aceeași unde a avut loc mai înainte Cina cea de taină. Astăzi e vorba de o clădire de două etaje, înglobată într-un ansamblu mai mare, aflată la sud de poarta Sion (Tzion, în arabă Al
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]