8,671 matches
-
să mă ierte. Simplu. Îi explic că nici acum nu știu ce s-a întâmplat, că de-abia recent m-am oprit. Și apoi mă apuc de relaxat. Iau o cameră la hotel. Dacă n-aș ține cu tot dinadinsul să mă odihnesc, aș pleca din India. Însă înainte să plec apuc să-mi trag sufletul. ,,De față cu toți se văd cei doi și rămân pe loc, neschimbându-și nici măcar privirile de frică să nu piardă ceva, strice momentul. Lumina bleu, artificială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
înțeleg într-o lume aparte doar a lor, și siguranța acestui fapt îndepărtează orice noțiune de timp, și nimic fizic nu-și mai are rostul. Părul lui roșu, ținuta îngrijită. Într-un final se îmbrățișează, punându-și mâinile în jurul celuilalt, odihnindu-se, de-abia respirând și-abia apăsând, mai mult aer decât pe ei, cu o mână unduită pe forme și cu simțirea proeminentă până în vârful degetelor, simțind că timpul s-a oprit pentru ei. El spune: Te iubesc. Olimpia spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
care însă era acum mai senzual. Apoi ne dădurăm drumul amețind și trezindu-ne după ce, mult mai târziu, delirasem de plăcere. Ce urmă fură zorii ca o trezire lentă, și noi ne ignoram iubindu-ne, fără a fi atenți, și odihnindu-ne. El făcu, după mai multă lenevire pe canapea, cafea, și lenevia continuă. Mă hotărâi apoi să mă îmbrac, iar el mă privi plăcut, încât nu simțeam cum se apropia sfârșitul. Când însă m-am îndreptat singură spre ușă, încredințată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Întuneric total. Înăuntru, Robert pilotează. Cei doi, Andrew și Mac, se chinuiau să rămână treji. Pe la această oră era noapte la noi acasă. De când ne-am urcat pe navă, pentru noi noapte a fost tot timpul. În încăperile lor se odihnesc Andreea și Dana. Pe când eu stăteam sprijinită de perete, primim acel SOS.: SOS. Nava Maley are nevoie urgentă de (...) Ni s-a defectat (...) Coliziunea cu (...) Încercăm să luăm legătura cu ei prin stație, dar nu reușim. Și stația noastră, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
trebuie? Ies în oraș cu Alexandra. Mai am eu ceva, dar nu-mi ajung. Caută în portmoneul meu, în buzunar la haină și ia-ți de acolo, șmechere. —Merci! După masă, Matei n-a putut rămâne în casă să se odihnească așa cum obișnuia; s-a îmbrăcat și a plecat fără țintă. I-a întâlnit pe logodnici care și ei au observat că ceva îl apăsa. Nu arăți bine, Matei, de ce? Am jignit-o pe Cecilia fără motiv și ea, pe bună
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dintre ei. De când plecase Cecilia, pentru Matei urmase o perioadă foarte, foarte aglomerată: mai mulți bolnavi care aveau nevoie de intervenția lui chirurgicală, mai multe gărzi, mai multe responsabilități din partea conducerii spitalului. Venea acasă rupt de oboseală. Mânca și se odihnea puțin ca la orele 18,oo să fie iarăși la spital pentru vizita de seară. În timpul odihnei, rareori adormea. Întins la orizontală, gândurile-i zburau la fata lui dragă, a cărei lipsă o simțea din ce în ce mai puternic. De multe ori Ștefania
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
izbucnesc în hohote de râs logodnicii. Ce facem cu tine, Matei? —Nimic. Duceți-vă și dansați voi. Eu vă aștept aici. Hai, duceți-vă! —Gelule, nu-l putem lăsa așa. Să-l convingem să meargă într-o cameră să se odihnească până plecăm. Ce să ne mai complicăm. Mergem acasă. Nu putem pleca acum când este atât de frumos. Vreau să mai rămânem. Te rog, Gelule. —Bine, iubito, fie cum vrei tu. L-au convins pe Matei să urce la cameră
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a bucurat. L-a așteptat cu masa pe Matei, că 262 el a mai întârziat la serviciu. Au mâncat, noroc că de data aceasta nu i-a fost greață ca să poată sta liniștită de vorbă cu el. Hai să ne odihnim puțin, a propus Matei, după ce a mâncat. —Vin după ce spăl vasele. Nu, acum vii, a luat-o în brațe Matei și a dus-o în dormitor. Nu ți se pare că sunt mai grea? Nu, scumpo. Mi se pare că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mai încăpea în cele vechi. Matei era tot mai încântat că va deveni tătic și glumea cu ea spunându-i „balonaș”. O proteja nelăsând-o să ducă în mâini greutăți, alintând-o, îndemnând-o să se hrănească bine, să se odihnească pentru ca bebelușul să fie mare și frumos. Uneori din prea mare grijă era exagerat. Când se aflau, de pildă, la piață, el se încărca cu toate plasele. Stai! nici cele două kilograme de roșii nu mi le lași mie?îl
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fost ușor cu doi copii. Să-i îmbăieze zilnic, să-i alăpteze la ore fixe, să fie trezită din somn noaptea, să-i schimbe de câte ori este nevoie, să le spele lenjeria și scutecele. Când se așeza un pic să se odihnească, scâncea câte unul. Se ducea, îl potolea, începea celălalt, iar când amândoi făceau concertul, nu știa la care să meargă mai întâi, că-i venea să-și ia lumea în cap. Devenise nervoasă și uneori se certa cu Matei din
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
brânza de la cioban, o anunță Matei. —Așa repede? Probabil are oi multe, lapte-n prostie și face brânză în cantități mari. Le va plăcea și copiilor. —Mai ales Florinei. Ce faci acolo? — Pregătesc niște fructe pentru dulceață. — Hai să ne odihnim puțin. Ne uităm la televizor, mai răsfoim presa și mergem la culcare. Ca să-ți iei altă bucătăreasă cum m-ai amenințat cândva, îl necăjea Cecilia. Matei se duce în bucătărie, o imobilizează, privind-o drept în ochi și-i spune
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
lor îl mai văzuseră și-n toiul nopții stând nemișcat lângă Cecilia și plângând, dar nu l-au deranjat în durerea lui. De data ceasta nu l-au mai lăsat de veghe. L-au trimis acasă la părinți să se odihnească. La apartament nu era indicat să meargă, fiindcă ar fi simțit și mai mult absența Ceciliei. A plecat împreună cu Tiberiu, frate-său care tocmai venise să vadă care mai este situația, aducându-i și mâncare. După o bună odihnă de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
reprezentantul pe pământ al inumanității, „căci nu toți cei care posedă un trup, beneficiează întotdeauna și de un suflet adevărat”, se auzeau voci din rândurile ei. - Ar trebui ca toți clevetitorii aceștia netrebnici să o lase pe mama să se odihnească în conștiința acelora pentru care chiar contează!, îi spuse Osvald într-o zi, tulburat de enervare, surorii sale. Osvald era adânc afectat de moartea mamei sale - nimic de zis -, dar parcă tot mai tare îi adusese atingere oprobriul public, la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a murit în timp ce dormea, pur și simplu. După ce au găsit-o și au cercetat-o cum se cuvine, doctorii au 130 Rareș Tiron spus că suferea de apnee în somn. Cu alte cuvinte, a uitat să mai respire în vreme ce se odihnea, închipuie-ți! Biata de ea... - Iar acesta spui tu că este motivul principal, pentru care ești tu acum în starea asta jalnică, ca vai de tine?, întrebă Luiza curioasă, din ce în ce mai interesată de subiect. - Da, întocmai, acesta-i motivul! Simt că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în floare / 131 Ludus amoris sau despre seducție, pe două continente / 137 Sfârșit de partidă: jocul ca ființare absolută / 141 Partea a treia: OGLINDA / 143 Shiki sau cele patru anotimpuri / 145 Somnul / 155 "Și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse..." / 161 Cealaltă Asie sau încă o formă a relaxării / 169 Corpul mitic / 177 Apendice: Yuro / 183 Semn divin la Kamakura / 185 Dualisme, pragmatisme, bovarisme / 187 Desenând, desenând / 191 Acum, Muză, să cântăm
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
depline. Cerșetorul stă nemișcat în lumina orbitoare a soarelui, imun la mirosurile pestilențiale și la zgomotele cacofonice care-l învăluie fără încetare, într-o parodie a tentației la care Buddha era supus, odinioară, de către fiicele lui Mara. Ochii i se odihnesc liniștit pe suprafața lucioasă a paginii tipărite; gura, cu buze aspre și decolorate, nu trădează nici o emoție. După vreo jumătate de oră de concentrare a atenției într-un singur punct și, implicit, de suspendare a activității raționale, cerșetorul se hotărăște
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ambalat este chiar mai importantă decât deschiderea lui (care nu se face niciodată în prezența donatorului). După cum tot numai în Japonia esteticul major izvorăște din perisabil și chiar din insignifiant. Privesc încă o dată mâinile vânzătoarei, care și-au încheiat partitura, odihnind, una peste alta, pe tejgheaua lucioasă. În ochii ei liniștiți, probabil că sunt un caucazian oarecare, cu părul lung și lipsit de maniere: există prea puține șanse ca eu să fi priceput ceva din secretele ritualului. Singurul semnal palpabil al
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pentru a nu ne lăsa să uităm acest lucru, pentru a ne întoarce la leagănul cel dintâi al firii, acolo unde, poate, este singurul loc în care putem recupera un crâmpei de fericire. O, însă Keiko... Pe când Namita este lacul odihnind, negru, în el însuși, Keiko este norul suspendat între ființă și neființă, o trecere vaporoasă pe care nu știi dacă ai zărit-o aievea sau dacă ți s-a părut numai. Mă gândesc: poate fi numită frumoasă Keiko? Dacă frumusețea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
că toți urmăresc, ca și mine, lupta inegală ce se dă pe bancheta trenului tokyot, între stațiile Shinjuku și Ikebukuro. Ah, capul se rostogolește cu o viteză neașteptată, parcurgând fulgerător ultimii centimetri care îl despart de pielea dulce. Acum, se odihnește din plin pe umărul ei, ba chiar trunchiul pe jumătate răsucit i se sprijină pe sânul stâng, acoperind și jumătate din gentuța roz, jumătate din genunchii strânși. În curând, o va invada în întregime gândesc cu groază. Și totuși, nici o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
prieteni). Mai mult decât orice altceva, este mai importantă prezența fizică, în orice condiții, în mijlocul grupului respectiv. Dacă cineva este atât de obosit, gândim noi, încât adoarme în timpul ședinței, atunci mai bine ar sta o zi acasă și s-ar odihni, tot nu este de nici un folos la lucru. Ce poate fi mai normal decât asta? Ei bine, un japonez gândește tocmai invers: dacă această persoană este atât de obosită, încât adoarme în timpul ședinței, atunci ea a dat dovadă de un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se desfășura în sfera restrânsă a cuplului (de aici și implicațiile erotic/maritale ale ideii de a "dormi împreună"). În Japonia, aceste granițe rigide nu există. Copiii dorm, aproape fără excepție, cu părinții, iar atunci când un membru al familie se odihnește în timpul zilei, el o face întinzându-se pe futon (salteaua care, pusă direct pe tatami, ține loc de pat) în aceeași cameră cu ceilalți și ațipind nestingherit de prezența lor. Din această cauză nu se poate forma nici o jenă cu privire la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dintr-o societate în care fiecare este mânat de aceleași valori etice ale sacrificiului pentru binele comun și ale efortului, de multe ori inuman, pentru ca binele comun, și nu binele individual, să triumfe. "Și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse..." A fi capabil să te relaxezi în mod inteligent este produsul ultim al civilizației, iar, în prezent, foarte puțini oameni au atins acest nivel. Bertrand Russell Dacă este un loc comun, cel
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trenul de Kyoto), reușesc să articulez: "Dar cum vă relaxați voi, japonezii? Este inuman, nimeni nu poate trăi așa... Până și Dumnezeu a avut nevoie de odihnă... Fie că sunteți la muncă, fie că sunteți în vacanță, voi nu vă odihniți niciodată?". "Ba da", zice Reiko, "dormim în autobuz, în drum spre serviciu, între un obiectiv turistic și altul". Un cântec de lebădă îmi arcuiește, deja aproape insesizabil, buzele pe care se pogorâse rigor mortis: "Nu, Reiko, nu... relaxare... tu știi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rece, un fulg îl străpunge, din când în când. Un trunchi de copac, negru, se răsfrânge ca linia unei pensule subțiri, în alb, așa cum numai copacul japonez știe să o facă, imitând gestul cel simplu al bătrânului caligraf. Japonezele se odihnesc. Alături, Olga se ridică din abur, cu expansivitatea ei de copil bosumflat, pășește pe margine, șiroind, și cu un strigăt victorios, răgușit, se aruncă în peretele de zăpadă, ca o crucificată. Trupul ei fierbinte, de femeie tânără, zveltă, cu rotunjimi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ea, sâni, coapse și brațe larg deschise în zăpada fumegândă, se freacă pe piele cu bulgări până arde țipând subțire, ca o vietate străpunsă, așa cum numai japonezele pot să o facă, se dăruiește frigului, Olgăi, mie, nouă, tuturor. Japonezele se odihnesc, și surâd, cu îngăduință. Aici, în spațiul magic al onsen-ului, orice este cu putință. Numai aici... Cealaltă Asie sau încă o formă a relaxării Toate suferințele oamenilor se trag din aceea că ei nu sunt în stare să stea singuri
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]