2,169 matches
-
furia sa demonică, doborându-i prin boli și calamități. Locuiește în păduri și jungle. Este „domnul fiarelor sălbatice”, fiind reprezentat cu părul de culoare brun-închis, cu pântecul negru și spatele roșu. Este exclus de la sacrificiul soma: primește doar resturi de ofrande alimentare și oblațiuni sacrificiale vătămate. Acest zeu „simbolizează tot ce este haotic, periculos, imprevizibil”. Din rudrá-ŚIVa vedic, el va deveni Zeul Suprem, așa cum apare în Upanișade. are un rol social cu totul special: este stăpânul yoghinilor. Este deopotrivă și „amantul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Cât privește casta brahmanilor, trebuie menționat „faptul că brahmanii (membrii primei varna) nu sunt toți preoți și că nu toți preoții sunt brahmani”. rolul lor social constă în oficierea sacrificiilor. Totuși, în unele sate hinduse se aduc la statuile zeilor ofrande ce constau din carne, fără oficierea ritualului de către un brahman. În orașe, la marile locuri de pelerinaj, ritualurile sunt oficiate de către brahmani. În marile temple Shiva din sudul indiei, brahmanul trebuie să fie căsătorit și să fi obținut o consacrare
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
de șase ani se dedică celor mai aspre mortificări. Atinge prin penitențe condiția de Săkyamuni („ascet Săkya”). Înțelege atunci inutilitatea ascezei totale și se decide să-și întrerupă postul. Cunoscuse tot ce-i putea oferi viața. înzdrăvenit în urma acceptării unei ofrande (dar și părăsit de cei cinci discipoli), Buddha se retrAge în pădure sub un arbore de pipal, unde este decis să obțină trezirea. Este momentul când Îl atacă Măra, moartea însăși. Rezistă asaltului proferat de strigoi, demoni și monștri prin
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
față de Marele Zeu, cel căruia la începuturi Îi era adresat sacrificiul. Întregul prestigiu și toată puterea șamanului se întemeiază pe forța sa extatică. El se substituie preotului în sacrificiile oferite FIInței celeste, dar substituirea presupune chiar o schimbare a ritualului: ofranda se transformă în psihoforie, ceremonie dramatică bazată pe experiențe extatice. XVIII.5. Tipologia șamanismului Există o mare diversitate de reprezentări și practici șamanice. De obicei, ele sunt clasificate în raport cu zonele geografice unde se regăsește șamanismul. Astfel, avem: * șamanismul Asiatic. Unii
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
oblice, la extremități), datată spre 300.000 ani (J. K. Kozlowski, 1992, fig. 18, p. 33). Să mai amintim că în Spania, la Cima de los Huesos, Atapuerca, un mormânt colectiv a fost amenajat într-o groapă naturală, dar ca ofrandă funerară s-a descoperit o piesă bifacială din cuarțit, de o calitate excepțională (J. Clottes, 2005 a, p. 21). - Între 200.000 și 35.000, dintre Anteneandertalieni se evidențiază Omul de Neandertal, creatorul Musterianului ca principală cultură arheologică a Paleoliticului
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
caracter cultual, cu ritualuri deja bine stabilite, au reprezentat un pas important în evoluția mentalului comunităților umane. Încă la nivelul cronologic al Neandertalienilor (prezenți și la începuturile Paleoliticului superior, alături de omul modern-Homo sapiens) constatăm practicile de înmormântare, cu depuneri de ofrande, reprezentând părți din animalele vânate, ceea ce constituie o primă dovadă a supremației omului asupra naturii ostile. Era necesară separarea destinului omului de al animalelor vânate și consumate, prin supremația primului. Sacralizarea spațiului gropii mormântului, ca univers al spiritualității, trebuia să
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
gropii mormântului, ca univers al spiritualității, trebuia să demonstreze că morții nu numai că nu mai sunt consumați, dar nu sunt lăsați în spațiul amorf, nelocuibil, la suprafața solului, ci sunt apărați, ei capătă o valoare simbolică, de trecere, iar ofrandele menajere au rolul de a sublinia importanța voinței umane față de cei asemenea lor. Mai mult încă, la Sungir, la Dolni-Vestonice etc., constatăm o valorizare extraordinară a înmormântării ca sacralitate a trecerii, fie că este vorba de o posibilă ierarhizare socială
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
ca sacralitate a trecerii, fie că este vorba de o posibilă ierarhizare socială, fie că se acordau puteri deosebite celor cu trăsături deosebite, evidențiate prin deformări patologice sau prin oricare altfel de trăsături care îi deosebeau de membrii comunității. Depunerea ofrandelor de animale are două valențe: mai întâi, constatăm depunerea, rituală, a unor părți din corpul animalului vânat; a doua valorizare a animalelor se referă la prelucrarea dinților, a fildeșului, a coarnelor, fiind depuse în morminte astfel de obiecte, ca semn
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
a însușirii caracteristicilor animalelor feroce. Substituirea o avem în două direcții: înlocuirea omului prin animalul de sacrificiu (când Dumnezeu i-a cerut lui Avraam să-I sacrifice propriul-unicul fiu, înlocuit la final cu un berbec), ori prin depunerea rituală a ofrandelor de carne sau de coarne de animale vânate în morminte, dar și încercarea de substituire cultică a animalului puternic, feroce (leu, bizon, cerb) de către vânătorul paleolitic. Artiștii au redat mai multe scene ale acestor substituiri, detaliile fiind mai puțin importante
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
mitică, Nunta neagră, înțelegând că omul este o creație de esență divină care, aflat sub protecția zeilor atotstăpânitori, a învățat de la ei abc ul vieții. Să iubească, dar săși urască. Să admire frumosul, dar să fie și orgolioși. Să ofere ofrande, dar să fie și iuți la mânie. și-n așa conjunctură a miticului, omul ar putea crede că totul i se cuvine. Legănat de cântecul orfic, pentru el iubirea înseamnă înăOțare și împlinire: „Ziua-și ridicase fruntea / Din pădurea adormită
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
sau incapabili Vă realizeze situația), și planul înaltului - cel stăpânit de zeii care, asemeni ca în tragediile antice, se amestecau în controversele dintre Sământeni. și astfel, se produce o mutație transcedentală: „și-atunci, la ceas nepotrivit / Lovesc...” și-o ultimă „ofrandă”, o ultimă îmbrățLșare, „în fața lumii înghețate”, a nuntașilor „mânați de gândul răzbunării”, dornici să „ucidă” un vis de iubire. Impresionantă este structura compozițională a acestei balade cu străfulgerări mitice (care însumează 344 de versuri, dispuse în patru părți), în care
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și tot pământul transilvan, „țărânile, țărânile” străbune „sângeră-n țâțâni / De dor și de singurătate...” întru amintirea lui “Ioan lumină din pustie”, cel care-a fost “lumină lină-n luminie...”, “hrănit cu drumul trudei din marele pustiu...” Amintirea sa înseamnă ofranda unui om și-al unui bun creștin, eloJiul poeziei sale și al patriotului care-a fost. Merită sășoptim împreună cu Poetul: „E vremea îngerului asfințit!” (Porunca) Să aprindem „toate luminile lumii pe-acest fără de margini câmp” (Ascensiunea). Să presărăm pe altarul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
nici bărbatul, nu conservă clipa fericirii, acea unică trăire interioară, niciunul nu este pregătit să rostească, precum protagonistul lui Matei Vișniec: să-mi „scot încet inima din piept și s-o pun pe masă... ca (pe) un cadou”, ca o ofrandă a sentimentelor, a sincerității și dăruirii totale, în numele unicei și eternei iubiri. La Dan Plăeșu, partenerii se întâlnesc, conviețuiesc (au sau nau copii), se trădează, se despart sau se reîmpacă într-un mod bizar. Veți spune: Dan Plăeșu este un
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
jertfă dăruindu-ți propria ființă. În suferința mistuitoare a sacrificiului întotdeauna se topește și cel ce sacrifică. În acest sens, se poate spune că în demersul jertfei autentice, ființa care sacrifică își oferă supliciului propria individualitate prin intermediul multiplelor forme de ofrandă, ea este cea care își așează pulsația sub apăsarea ontică a plângerilor ce-și revarsă suspinul. Absența sa din ofrande este semnul întunecat al falsității acestora, al vidului de spirit ce le însoțește abandonul fantomatic. Așezate în orizontul existenței de
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se poate spune că în demersul jertfei autentice, ființa care sacrifică își oferă supliciului propria individualitate prin intermediul multiplelor forme de ofrandă, ea este cea care își așează pulsația sub apăsarea ontică a plângerilor ce-și revarsă suspinul. Absența sa din ofrande este semnul întunecat al falsității acestora, al vidului de spirit ce le însoțește abandonul fantomatic. Așezate în orizontul existenței de un suflet ce și-a întors în grabă de la ele spectrul, vor rămâne ca simboluri orfane ale unei posesii trecute
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
autentică jertfire. Adevăratul sacrificiu din trăirea mistică survine atunci când voința renunțării avansează și se preschimbă în universalitatea unei iubiri atotcuprinzătoare. Din și întru această dragoste deplină irumpe jertfa din care pulsează sinele suferind al celui ce sacrifică, sinele dăruit prin ofrandă. Așa cum renunțarea indică un demers diferit de cel al sacrificiului din trăirea mistică tot astfel și durerea determinată prin frecventele pierderi suportate în banalul social reprezintă o stare existențială distinctă față de suferința celui ce jertfește în proiecția spre piscurile transcendentului
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
finalitatea transcendentă depășește faza renunțării și poate să se lase pătruns de cea a sacrificiului. Astfel, corporalitatea la care a renunțat, pe care a exilat-o în periferia existenței sale dedicate misticei ascensiuni, este preluată din nou ca mijloc și ofrandă prin care sinele se poate sacrifica. Aici trupul este supus total superiorității perfecționate a spiritului care nu mai luptă cu instinctul acesta fiind deja mistuit. Dragostea celui care atingând un astfel de nivel întru transcendent a devenit rug mistic în
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Așadar, predispoziția acesteia spre fragmentare, promiterea unei spargeri de sine dăruitoare care încă întârzie sunt reverberațiile în materie ale zeului ce-și cheamă perseverent și neostenit muritorii, ce-și oferă lor paradigma prezenței sale împărțind-o, iubitor și primejdios, în ofrandele izbăvirii spiritului uman. Desigur că statuia poate fi elaborată și ca structură închistată, ne-desprinsă de un final grosier de un fundal grosier ce îi asigură propria materie, propriul conținut care erupe sub imperativele formelor aplicate. Este cazul basoreliefului. Prezența
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
creații. El, Ființa care s-a născut din sine însuși, i-a născut pe ei din propriul său sîn. Iată deci infinitul individualizat în omenesc, iar mărețul devine ceva infim și invers, infimul devine ceva măreț. Brahmanului i se aduc ofrande, unt și lipii de orez la fel ca și creatorului lumii pentru a-i cere protecția. Nimic din ce este creat nu-i poate fi superior și astfel, prin intermediul lui, zeii cerului primesc în mod constant de mîncare, unt topit
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
înțelept, pe de altă parte, nu odată a ajuns să decidă nefast asupra vieții și destinului celorlalți. Acest lucru era cunoscut din vremuri îndepărtate, vorbesc de așa ceva implicit desenele magice din peșteri, cu profeții atribuite animalelor, căruia omul le aducea ofrande. Sunt dovezi din care rezultă deseori o confruntare reușită a omului cu natura, cu animalele, cu semenii, confruntări desfășurate sub o notă războinică inconfundabilă, cu efecte sângeroase și victime. În multe din ritualurile și folclorul popoarelor considerate astăzi civilizate, se
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
fost, lui, adresate. Așa a fost din vremuri preistorice, și ceva asemănător întâlnim și în zilele noastre. În această procesiune, un rol important l-a avut în vechime șamanul, răspunzător de respectarea regulilor după care zeilor le-au fost aduse ofrandele cerute, după care se desfășurau diverse ritualuri, turniruri de diferite feluri... Multă vreme după aceea, această răspundere a fost înmânată preoților, care decideau asupra destinului celor care trebuiau să fie cei aleși, unii dintre ei sanctificați, binecuvântați, selectați, etc. Rațiunea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
imaginației, ca destinul lor să fie încredințat unui Atotputernic, lui Dumnezeu, simbolizat pe Pământ de un preot, reprezentantul instituțional al bisericii. Integrarea Atotputernicului în structura societății se face prin reproducerea acestui ritual, cu valențele dramatice ale unor sacrificii, însoțite de ofrande aduse acestuia, ofranda realizată prin Răstignirea lui Christos având o uriașă forță mântuitoare și eliberatoare, creatoare a lumii pământene, și mit în care este inclusă și ideea apocalipsei, a sfârșitului lumii. Societatea feudală avea nevoie de perpetuarea ritualului evlaic al
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
lor să fie încredințat unui Atotputernic, lui Dumnezeu, simbolizat pe Pământ de un preot, reprezentantul instituțional al bisericii. Integrarea Atotputernicului în structura societății se face prin reproducerea acestui ritual, cu valențele dramatice ale unor sacrificii, însoțite de ofrande aduse acestuia, ofranda realizată prin Răstignirea lui Christos având o uriașă forță mântuitoare și eliberatoare, creatoare a lumii pământene, și mit în care este inclusă și ideea apocalipsei, a sfârșitului lumii. Societatea feudală avea nevoie de perpetuarea ritualului evlaic al credinței creștine în
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și nu nihilist, cum singur mărturisea, Cioran voia să treacă, o dată cu Lettre à un ami de lontain (text cu care se deschidea cartea), de la figura unui liberal intolerant la aceea de moderat desăvîrșit. Însă convertirea nu s-a produs, oricîte ofrande i-ar fi fost aduse, lui Cioran rămînîndu-i doar visul unei cumpătări ideale pe care spera să-l trăiască, eliberat cîndva. Discursul lui Cioran cel din Histoire et utopie, dar și cel din Schimbarea la față a României nu este
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
o, Soare,/ Și urma ta albă sărut.//[...] Și cum ești în faptă sublim/ Pe calea ce urcă spre singurul bine,/ Învață-ne vrednici să fim/ De viață prin jertfa de sine,/ Tot astfel și noi să iubim”). Și în Altare ofranda lirică e închinată astrului suprem, iar cultul fecundității naturii se desăvârșește în poeme precum Ideal, Nepenthes, Piramidă, Înger de lumină, Nupțială, Fugară, Urania. Devot al calofiliei baudelairiene și al simbolismului, poetul înalță mereu imnuri frumuseții care nu moare (,,Floriș de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]