5,006 matches
-
interioară. Curtea plină cu ornamente florale în sute de culori, era apărată, la distanțe bine chibzuite, de arnăuți înarmați, aflați în dreptul chioșcurilor de lemn. Abia din trăsură ispravnicul observă razele soarelui, care făceau să strălucească țigla smălțuită a acoperișului palatului. Oftă adânc, își rezemă capul de tetiera scaunului și-n mersul legănat al caretei se cufundă în gândurile lui. Rămași singuri, Vodă Mavrocordat, se întoarse către vornicul Radu Popescu și, cu supărare mare în glas, îi zise: - Ehei dragă vornice, s-
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
de toate, fără rețineri, mai ales după ce două sau trei halbe cu bere se eliberau de conținut și se lăsau în voia ospătarului foarte atent să nu se aglomereze masa. De data asta, căutarea i-a fost în zadar. Dezamăgit, oftă cu zgomot și îndreptă o mână cu degetul mare ridicat înspre direcția în care o lăsase pe ospătară, dar ea nu mai era acolo. Ce face, domnule, femeiușca asta? Mă neglijează ea pe mine? Tocmai pe mine, care am gratificat
PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366979_a_368308]
-
opinci și fără șapcă sură, / De nu aud cum frunzele de nuc / Se sparg îngălbenite în poarta de la șură... Mă tot afund în Valea mea natală, / Cu hrean istoric răscolit de sape”... „... ehei, Soldatule, îmi pare rău, e timpul să oftezi adânc și dulce; pauza de instrucție a trecut...” Referință Bibliografică: Salamandrofobie și emoția locomotivei la ceapa din vecini / Angela Monica Jucan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 181, Anul I, 30 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Angela Monica
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
Țării Moldovei, a înverșunatei catolice de la începutul domniei, a aceleia ce pentru liniștea fiilor săi se aliă cu mai marii puterilor Europene. Pentru ea, osmanlâii erau birul și păgânătatea. Cu privirea dusă departe, spre țărmuri necunoscute, cu gândurile abătute, principesa oftă ușor în mersul forțat al carului tras de cei zece robi moldoveni ce cutezaseră a lupta împotriva marelui împărat al lumii, Mahomed al patrulea. Copitele cailor și roțile carelor bătătoreau pământul. Convoiul cobora spre gurile Dunării iar de acolo urma
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
fără a schița nici cel mai mic semn. Îl privi lung, trist, cu inima cutremurată. Părul îi flutura în bătaia vântului, ochii-i vulturești priveau în zare și, numai atunci când se simți prins de brațe de ienicerii pașei, închise ochii, oftând: "Pentru cât timp te voi părăsi, țărișoara mea?" Împins de la spate, urmat de mama sa și de fratele său mai mic, urcară în carul eliberat pentru transportul lor. De acolo a putut vedea decapitarea câtorva prizonieri moldoveni și polonezi. Răsăritul
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
domn al țării tale. Nu m-ați ascultat ...", trecu din uitătură gândul său în mintea celuilalt. Alexandru îl privi trist, fără dușmănie. Închise ochii ca semn că a înțeles răspunsul și-și lăsă pleoapele să-i peste ochii obosiți. Radu oftă adânc și porni încet în urma demnitarilor turci și valahi. Își aduse aminte că și pe fiul său mai mare, ce îl avea cu doamna sa Arghira, îl chema tot Alexandru și oftă din nou, poate pentru faptul că nu ar
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
lăsă pleoapele să-i peste ochii obosiți. Radu oftă adânc și porni încet în urma demnitarilor turci și valahi. Își aduse aminte că și pe fiul său mai mare, ce îl avea cu doamna sa Arghira, îl chema tot Alexandru și oftă din nou, poate pentru faptul că nu ar fi dorit niciodată ca fiul lui să aibă un astfel de sfârșit, o soartă atât de dură. Si de ce același nume? Referință Bibliografică: DRUMUL CARULUI (roman istoric) / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe Literare
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
și smerenie, am luat-o în brațe și i-am sprijinit fruntea obosită pe umărul meu, mângâindu-i încet părul răvășit. - Ești bine, bunico? am întrebat-o eu șoptit. Nu mi-a răspuns. Doar se abandonă mai mult brațelor mele, oftând prelung. Când am intrat în casă, am rămas uluită. Nici insectele moarte de pe podele, ucise de mama cu zdreanța ei veche nu mai erau! Niciuna!... Am privit-o amândouă pe bunica cu uimire și respect, dar ea s-a mulțumit
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > OFTATUL... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 187 din 06 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Nu mă-ntreba de ce oftez mereu Când fața mea e veselă, ori tristă, Oftatul vine de la Dumnezeu, De la-nceputul Zilei el există, Până se face seară în cuvânt, E zarea celuilalt, ce nu mai vine, Oftatul este zbaterea de vânt Din Dorul meu crucificat în
OFTATUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367074_a_368403]
-
puntea dintre floare și parfum, Gândul ei de-a viețui fecundă, Semnul că sunt, că te inspir acum, Nesățios, ca ultima secundă... Tu uită-te la pruncul ce visează, La bobul care poartă chipul sfânt Și îngerii în slava lor oftează Când își aduc aminte de pământ... Din volumul Nu știu dacă sunt... Referință Bibliografică: Oftatul... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 187, Anul I, 06 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile
OFTATUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367074_a_368403]
-
Petrescu și are dreptate. Noi trăim în vis și după încheierea lui (dacă apucăm „vremea”), adică după momentul intrării în resemnare, fiindcă speranța - soi de vis - pâlpâie și atunci. „Madrid a pierdut finala. Miile de români rezidenți în Spania au oftat [...] îndelung. Ei știu că, în cazul în care Madridul ar fi triumfat la Copenhaga, ar fi avut un front de lucru extrem de vast pe șantierele care s-ar fi deschis în capitala Spaniei”. Și își pun pofta-n cuiul mutat
CARTEA DESPRE „ORICE” (UN PLOIEŞTEAN LA CURTEA SPANIEI DE ALEXANDRU EMIL PETRESCU) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367130_a_368459]
-
cu mâna liberă plimba pe față, aproape la intervale egale de timp, o batistă mototolită și ușor umezită de sudoarea ce-i acoperea în răstimpuri fruntea și cobora pe obraji până spre bărbie în picături mărunte. Din când în când, ofta încet și își lăsa mâna în care ținea batista pe geanta neagră aflată pe genunchii acoperiți de rochia veche și de aceeași culoare, proaspăt spălată și călcată. Acolo îi tremura vizibil, adesea în zvâcniri scurte, de parcă se zbătea în strânsoarea
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
fuge . În timpul lor, el acționează . În urma evenimentelor, râde .” „Lumea interioară a lui Păcală nu are multe complicații”, afirmă scriitoarea Angela-Monica Jucan, vorbind despre volumul «„Patologia” lui Păcală sau Simptomatologia sănătății», ce îi poartă semnătura. Autoarea continuă: „El nu stă să ofteze sau să filozofeze. I-am precizat, în patru capitole, „aptitudinile” (de a sta, de a fugi, de a acționa cu economie de efort și de a râde), apoi, cu aceste date strânse și pe baza unor tipologii aparținând mai multor
PATOLOGIA LUI PACALA SAU SIMPTOMATOLOGIA SANATATII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367230_a_368559]
-
goană aripi parcă ne purtau spre a zării geană. Țăranii culeg recolta, o pun în hambare, va fi hrana națiunii, mâine-i sărbatoare! PLOAIE DE VARĂ Se frâng copacii de furtună, și praful alb plutește-n zări, cu geamăt scurt oftează vântul și lacrimi are bolta-n nori. Ce răvășită e natura, nimic din ce era sublim, se zvârcolește-n agonie, o, Doamne sfinte, ce destin! Cu șerpi de foc se-ncinge cerul și clocotește-n spume marea, în tunet hohotește
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
priveam cu insistență chipurile frumoaselor care treceau pe lângă mine sperând să te recunosc... Au trecut cinci minute, apoi au trecut zece minute iar în cele din urmă prin acel frumos albastru al zilei a trecut și celebrul sfert academic... Am oftat simțind un dor nebun după tinerețea ta, după anii rătăciți departe de tine! M-am întors în propriul univers, întristându-mă intersecțiile cu sens giratoriu și am mai scris o poezie despre o frumoasă... În același timp într-o altă
AZI, DUMINICA... (1) CINEMATOGRAFUL de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368571_a_369900]
-
totul, nu pot face acest lucru! Trebuie să fac asta! Eu sper că mă veți înțelege în cele din urmă! a spus ea privindu-și tatăl care la rândul său, o privea gânditor și tăcut. În cele din urmă,el oftează și spune: -Dacă e acesta motivul pentru care ai decis astfel, deși cu multă părere de rău pentru că nu te voi mai putea vedea în fiecare zi cum eram obișnuit ,mărturisesc sincer fata mea, că sunt mândru de tine...de
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
mă asurzește zăngănitul de arme. I-auzi ce bubuie tunurile, și ce mai plâng bietele mame și bieții copilași. Vezi ce mai fac popoarele ălea, Că le aud numai plângând și gemând ... - Bine, Doamne, mă duc, a zis Sfântul Petre, oftând, că era și așa destul de amărât și obosit. Și a coborât Sfântul Petre și a luat-o el așa cu toiagul în mână. Mergea, săracul cât era ziua de mare. Uneori, când mai întâlnea câte un amărât mai stătea de
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
mă asurzește zăngănitul de arme. I-auzi ce bubuie tunurile, și ce mai plâng bietele mame și bieții copilași. Vezi ce mai fac popoarele ălea, Că le aud numai plângând și gemând ...- Bine, Doamne, mă duc, a zis Sfântul Petre, oftând, că era și așa destul de amărât și obosit.Și a coborât Sfântul Petre și a luat-o el așa cu toiagul în mână. Mergea, săracul cât era ziua de mare. Uneori, când mai întâlnea câte un amărât mai stătea de
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
să mă mai nasc odată Din viața joc să nu mai fac. Mi-e dor de mama și de tată Mi-e dor să-i simt la tâmpla mea Ma-ntreb de-am să-i revăd vreodată Și-mi șterg , oftând , lacrima grea. Ce-i viața ? E un joc meschin În care cel slăbit se prăbușește Un amalgam cu gust pelin Ce-ncet încet te schingiuiește ! Încerci să mergi pe drumul tău Orbecăind , năuc , în întuneric Dar iar te-mpiedici de ce
UN JOC MESCHIN de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368641_a_369970]
-
să mă mai nasc odată Din viața joc să nu mai fac. Mi-e dor de mama și de tată Mi-e dor să-i simt la tâmpla mea Ma-ntreb de-am să-i revăd vreodată Și-mi șterg , oftând , lacrima grea. Ce-i viața ? E un joc meschin În care cel slăbit se prăbușește Un amalgam cu gust pelin Ce-ncet încet te schingiuiește ! Încerci să mergi pe drumul tău ... Citește mai mult Am obosit s-astept raspunsuriLa întrebări
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
pot să mă prefacAs vrea să mă mai nasc odataDin viața joc să nu mai fac.Mi-e dor de mama și de tataMi-e dor să-i simt la tâmpla meaMa-ntreb de-am să-i revăd vreodataSi-mi șterg , oftând , lacrima grea.Ce-i viața ? E un joc meschinIn care cel slăbit se prabusesteUn amalgam cu gust pelinCe-ncet încet te schingiuiește ! Încerci să mergi pe drumul tău... VIII. , de Roznovan Amelia Lavinia , publicat în Ediția nr. 2289 din 07
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
cărăuși de iluzii și ciocli, Nu mai ies din biserici devenite ruine, Stau bunicii pitiți, statuete pe socluri. Ce tablou nefiresc s-a gândit să picteze Un copil ce-a pierdut al culorilor sens, Ce-a-nvățat timpuriu, negreșit, să ofteze Copleșit de trăiri respirând fumul dens. Mă-ntreb de voi plânge de dorul tău mamă Mă-ntreb de voi plânge de dorul tău mamă, atunci când de clopot mă leagă apusul, atunci când pământul în pântec mă cheamă, atunci când secunda își deapănă
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
umedu-i sărut. Din ierburi aud greieri și încet m-apropii Acolo jos din iarbă... balada le-o ascult. Trec lebede pe apă...și ochi-mi lăcrimează De alb imaculat și amintiri în zbor... In raiul meu de vise sufletu-mi oftează Lebedele albe...corăbii ce-aduc dor. De ce nu ești la mine așa ca totdeauna? Gândul la tine-i ploaia, ce-aduce curcubeu. Te-aștept pe malul apei și o voi face-ntr-una Vom sta pe malul apei... doar salcia și eu
CORĂBII CE-ADUC DOR de DOINA THEISS în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363699_a_365028]
-
tu ,fiu de împărat! Să fim doar o ființă în lumea asta mare și să domnim de-a pururi peste hotare dovedind iubirea prin jertfa-ți muritoare, să arzi precum un foc în lumea asta, mare. El tace și ascultă oftând sudori prea reci, o inima se zbate în chinuri mult prea seci gândind la împărăția cea fără de sfârșit în care, niciodată, un suflet n-a murit ... . Se aprinde cu ardoare, înflăcărat și rece dorind să o răpească, iubirea nu-i
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
Acasa > Stihuri > Momente > TRISTĂ PE-UN PERON DE GARĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 240 din 28 august 2011 Toate Articolele Autorului T ristă, pe-un peron de gară, Trenul vieții așteptând, Tragi adânc dintr-o țigară, Mai oftezi din când în când. Glasul roților de tren, Pentru-a nu știu câta oară, Este-al vieții sfânt refren, Că și viața e... o gară. Trenuri vin și trenuri pleacă, Cu iubiri de bibelou, Dar al tău nu vrea să
TRISTĂ PE-UN PERON DE GARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364656_a_365985]