1,335 matches
-
îndreptat fiecare spre locul lui. La miruit, mitropolitul îi strecură voievodului în mână o scrisoare cu pecețile rupte. Acesta dădu afirmativ din cap și o băgă în buzunarul de la piept al caftanului. Ștefan, care urmărise scena, răsuflă ușurat, cu un oftat care-i stinse lumânarea deniei din Vinerea Mare a anului 1703. Vodă se urcă primul în rădvan, dar așteptă până sui și doamna alături de dânsul și porniră în trap spre curțile brâncovenești. Dorobanți călări cu făclii înmuiate în rășină de brad
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au luptat ca niște viteji, căci noi ca mare logofăt am fost ispravnic la ridicarea pietrii de însemnare a locului. Vodă se opri, își scoase cuca domnească și se închină pios. Deși vorbise încet, gâfâia, fiecare respirație fiind aproape un oftat. Selin pașa era palid. Acum își dădu seama ce se întâmpla de fapt: primul popas al lor fusese acolo unde acum mai bine de o sută de ani fusese ultima tabără a oștilor lui Sinan înainte de a împresura și lua
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pacea poporului meu, adăugând la haraciul plătit până acum pungile pe care Stăpânul celor Două Zări crede de cuviință că le putem plăti și fără de care Înalta Poartă otomană..., aci glasul i se stinse, ultimul cuvânt pierzându-se într-un oftat de durere. Duse mâna stângă spre spate ca și cum ar fi vrut să-și sprijine spinarea dureroasă. Se gândi intens ce ar fi făcut cu cele două sute patruzeci de pungi de aur și lacrimi cât boaba de mărgăritar îi brăzdară amândoi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Safta, după care se răzgândi. Du-te, ai dreptate, așa cum e suferindă, doamnei îi place să auză de copii. Se ridică vioaie, cu toată sarcina avansată care se ghicea prin veșmintele-i largi orientale, se îndreptă de spinare cu un oftat și părăsi rapid încăperea, ca să se întoarcă într-o clipă: — Du-te, e singură. Țiganca a plecat să fiarbă ierburi. Când a intrat, până să se împace cu întunericul, n-a văzut nimic, apoi, în odăița în care nu era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se păru că în felul acesta respectă protocolul, pentru că marele logofăt era echivalentul în Țările Române al marelui vizir și acum devenise primul bărbat al țării. Când îi înmână sulul pecetluit, exprimând voința sultanului, Mustafa nu-și putu stăpâni un oftat. Îi părea rău că aveau crezare vorbele care începuseră din Fanar să stăpânească Istanbulul, cum că Vodă Constantin era vinovat de mânia Cantacuzinilor, pentru că îi dăduse la o parte din divan ca să-și ridice fiii. Citește, înălțimea ta vel logofete
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constantin Brâncoveanu gol până la cingătoare și beizadea Constantin îmbrăcat într-un fel de cămeșoi de pânză albă. În jurul lor câteva femei cu fețe grave încercau să rupă bucăți de pânză. Se apropie cu ligheanul și cu greu își stăpâni un oftat. Pe piept, vodă avea pielea arsă, de un roșu închis aproape negru în mijloc unde bășicile plesniseră și cu bășici alb gălbui pe margini. Ocolind cu li gheanul și schimbându-și unghiul din care privea, văzu că spinarea în lungul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui Dumnezeu, Ștefan..., cântă cu glas răgușit monahul cel coliliu și mâna-i tremură atât de tare încât lingurița zăngăni de buza potirului. — Părinte, să ai grijă de Măriuța mea, și roagă-te atunci pentru noi, se auzi ca un oftat șoapta lui Ștefan. De sus de la fereastră, doamna Marica se strădui să nu țipe, să nu plângă în hohote, să nu le răzvrătească acum gândurile. Ultimul fu împărtășit măria sa Io Constantin Basarab, voievod peste toată Țara Românească. Călugării îi binecuvântară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl percepe ca fiind sigur, în timp ce mai devreme, fiind în afara acelui spațiu, îl considera ca fiind nesigur. a) Ore în șir, a hoinărit prin pădurea deasă. Deodată zări o lumină. Se grăbi spre casă și bătu la ușă. Cu un oftat de ușurare, o clipă mai tîrziu închise ușa în urma sa. Atît spațiul interior cît și cel exterior funcționează, în acest exemplu, ca un cadru. Opoziția dintre ele conferă înțeles ambelor spații. Aceste înțelesuri nu sînt stricte. Un spațiu interior poate
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
stricte. Un spațiu interior poate fi deseori perceput ca fiind nesigur, dar cu un înțeles oarecum diferit. Spațiul interior poate fi, de exemplu, perceput ca o captivitate, în timp ce spațiul exterior poate însemna eliberare și, prin urmare, siguranță. b) Cu un oftat de ușurare închise îndată ușa în urma lui. În sfîrșit, liber! În ambele exemple cadrul îndeplinește o funcție simbolică. Bineînțeles, nu întotdeauna se întîmplă astfel. Dar, din punct de vedere cultural, deseori chiar așa se întîmplă, și granița care delimitează cadrul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
presupunem că patul este cald și confortabil. Există mai multe feluri de a prezenta în mod explicit informația despre spațiu. Uneori o foarte scurtă indicație nedetaliată este suficientă: c) Ajuns acasă, John își lasă jos punga de cumpărături cu un oftat greu. d) De îndată ce a închis ușa, John a pus punga de cumpărături sub cuier. În c), trimiterea la spațiu este minimă. Știm doar că John se întoarce acasă. Prezentările anterioare ale acelei case vor determina dacă putem vizualiza mai mult
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și de alte persoane apropiate, ca să ducem la bun sfârșit cele necesare pentru o Înmormântare creștinească... La patruzeci de zile, la aceeași oră din noapte a sunat iar telefonul... l-am ridicat și am auzit o ușoară suflare, un oftat, ca și cum cineva Își lua la revedere... A doua zi era parastasul, eu ocupându-mă de pregătirea acestuia. Parastasul de un an a căzut În Postul Paștelui și hotărâsem cu unchiul Zaharia ce să pregătesc: sarmale de post, fasole bătută, salată
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
NU ERA DE MIRARE CĂ OMUL ÎȘI LUASE LIBERTATEA DE A IGNORA DISPOZIȚIILE FALSULUI MARIN. RESPIRĂ PROFUND ȘI PUSE ÎNTREBAREA HOTĂRÂTOARE: ASUPRA ARMEI FOLOSITE ÎN TIMPUL ULTIMULUI SECOL ESTE ÎNCHEIATĂ? DUPĂ O TĂCERE, LA CELĂLALT CAPĂT AL FIRULUI SE AUZI UN OFTAT. \ TINERE, NU ȘTIU CE AI ÎN PLAN, DAR DUPĂ TONUL TĂU CRED CĂ ESTE VORBA DE CEVA URGENT. VREI SĂ ÎȚI TRIMIT O COPIE A MANUSCRISULUI? MAI MULT, MI-AR FACE PLĂCERE SĂ VIN DUPĂ EA PERSONAL DACĂ MAI PUTEȚI STA TREAZ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
jos. Ce păr de aur are, cât e de frumoasă în fața oglinzii când își desface părul din spic. «Frunză verde garofiță Măi bădiță, măi Ioniță Ardă cămeșa pe tine Cum arde inima în mine, Că-s cu dor și cu oftat Iar tu stai la crâșmă-n sat. Că-s cu greu și viață amară Tu nu ieși din crâșmă afară. Ardă carnea de pe mine Că eu te iubesc pe tine, Ardă cămeșuica ta Cum arde inima mea.»” Viorica își lăsă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Apostol Bologa, stătea cu ceasornicul în mână, numărând vremea. Perdelele negre ale amurgului se lăsau acuma tot mai grăbite. Vântul se oprise brusc, ca un alergător sosit în fața unei prăpăstii. Apoi, prin pânza tăcerii ce se urzea, străpunse deodată un oftat prelung, ca o chemare... Dar numai Bologa se întoarse și văzu un soldat cu o urmă de rană în obraz, cu fața scăldată în lacrimi, gemând de milă. Vru să-i facă semn să înceteze, dar atunci zări licăriri de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai tăcură deloc, de frică să nu se reîntoarcă atmosfera de gheață de adineaori. Iar în clipa când totuși se ivi o pauză, Marta sări din jilț, cu vioiciunea silită de la început, gata de plecare. Toți trei scăpară câte un oftat de ușurare. ― Dar pe la noi când ai de gând să vii, ursuzule? îi zise ea, la despărțire, românește, aranjîndu-și faldurile bluzei pe piept, ca să nu fie nevoită a se uita în ochii lui. Și tata te așteaptă... dacă de mine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o spunem pe șleau, fătuca asta de la pagina a cincea nu se uită la moaca ta nici dacă o legi la ochi. Te-ai dilit? Tu ai pus sculele-n pod de multă vreme, ai rămas cu uitatul și cu oftatul. De-aia bei și cânți Pușca și cureaua lată, ce bărbat eram odată. Erai, că umblai din creangă-n creangă ca o pasăre pribeagă și mă rugai pe mine să spun nevesti-tii că ai fost la ședință prelungită. De câte ori nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
dragă viața, până la lacrimi, vorba lu’ nistor de la savoi. Da’ aici nu e vorba despre conotații sexuale, e filozofie de viață la purtător. Ne boșorogim, mă... Nevăzutele dar simțitele puncte de suspensie Îl determină pe Gore să umple paharele. Iar oftatul din rărunchi Îi oferă lui Sandu prilejul ideal de a-și continua ideea. Ne boșorogim pe zi ce trece. Uite, azi noapte nu reușeam să adorm, era vreo trei - că m-am uitat În perete, la ceas, are limbi fosforescente
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mai uite, din când în când, înapoi și înainte. Conștiința transformă memoria în insomnii. Când deliciile vieții prind riduri, devin amintiri. Cu trecerea anilor, ajungi să crezi că tinerețea nu a fost decât o frivolitate. Cărămizile timpului sunt mai ales oftaturi. Nu-i judeca pe înaintași după canonul vremurilor tale. Cine risipește clipa nu prețuiește nici eternitatea. Numai nisipul nu se teme de timp. Peștera ? O, ce agoră ! Ce libertăți! Oamenii trebuie să știe că timpul mai poate fi ucis și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din nou și privesc spre hangița aciuată în umbra tejghelei. Nu-i nevoie să aștepte prea multă vreme, fiindcă îndată poposesc pe masa lor alte două ulcele cu vin și... alint de... gene. Cotiugaragiii privesc în urma ei cu însoțire de oftat adânc... După o vreme, unuia dintre ei - celui mai tânăr - i se dezleagă limba: Strașnică muiere, bade Pavele. Vezi bine că așa trebuie să fie o hangiță, Nicolae băiete. Altfel ai mai intra tu aici? Și dacă ai intra, ai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nu este așa? întrebă Iahuben. De astă dată Auta râse, tot fără să-i răspundă. Iahuben se simți jignit. Râdea oare de el? Cum îndrăznise să rîdă? - Rîzi? spuse soldatul înțepat. De mine rîzi?... Sclavul răsuflă greu, ca într-un oftat. - Nu de tine... Nimeni nu se naște rob. Soldatul se gândi un răstimp. Da, poate că așa era. El însuși a fost rob o vreme scurtă în țara Retenu, unde s-a rătăcit de armată până l-au găsit tovarășii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
țigări deși mai avea căteva și să ia puțin aer. Nu trecu mult și cineva bate la ușa camerei lui. Era Angela Ulmeanu care intră. -Bine ai venit, viteazule! -Da, atât spuse el. -Mâine vii la serviciu, cred? După un oftat ușor Radu zise: -N-am de ales. -Radu ce-ai zice de o cafea la Eva? Eva era vânzătoarea de la cofetărie unde se putea fuma. Deși era hotărât să iese înainte de venirea ei, se scuză că nu se simte bine. Angela
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ziua de azi iau respirația ca atare, toată lumea practică în mod inconștient ambele tipuri de respirație, în mod spontan, de-a lungul zilei, atunci când toxinele din fluxul sangvin ating un nivel critic sau energia începe să se epuizeze. Așadar, un oftat reprezintă o respirație purificatoare spontană, deoarece presupune o inspirație rapidă urmată de o expirație profundă și puternică. Pe de altă parte, căscatul reprezintă un tip respirație energizantă spontană - o inspirație prelungă, lentă și profundă, menținută o perioadă scurtă de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de asta acum... — Te rog. Spune ce trebuie să spui. Vreau asta. Te rog. Degetele ei se strecoară printre ale mele și se strâng În jurul lor. Te rog. Poliția. Eu. Inspir rapid, apoi dau aerul afară din piept cu un oftat prelung. — Bine. Așa o să fac. Mă distruge ce-ți face monstrul ăsta, pentru că sunt nebun după tine. Gata, am zis-o, Îmi pare rău, ridic eu din umeri. Îmi desprind mâna de a ei. Apoi mă ridic În picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
își continua torsul gândurilor... -...Anuca‟i la Șuletea, femeia de la Jigălia, n-a vrut s-o mai alăpteze... Domnica a s-o crească, o vremi, cu biberonul... sărmănica fată, numa‟ Dumnezău Sfântu‟ știi ci soartî o așteaptî... și cu un oftat adânc intră în casă. Îl simțeai că femeia lui, Lina, încă e vie într-însul... asta se vedea din gândurile lui. CAPITOLUL II Un an de neutralitate... Lupta poporului român pentru cucerirea Neatârnării de Stat s-a desfășurat în contextul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Cum spuneam... de-o săptmană înduram, numa‟ colb și soare.. Nici măcar o adiere de vânt... Zăpușeală mare, mare zăpușeală, fără o fărâmă de nour... Cerul, parcă blestemat, rămânea tot gol și uscat... Era luni... Așa începu pădurarul povestirea cu un oftat adânc. Era‟n ajun de Sânt Ilie, după a 6-a duminică, de după Rusalii, preciză el. - Hm?!.. Ce întâmplare! zise el zâmbind, plin de mirare. Astăzi e tot luni, și tot în ajun de Sânt Iiie,... și, zâmbi din nou
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]