1,402 matches
-
de învățământ are ca obiectiv general de prima importanță dezvoltarea gândirii copilului, în special a gândirii logice, raționale, iar procesul de predare-învățare a limbii române nu face excepție. După cum sublinia H. Wald, cunoașterea umană trece printr-un salt calitativ de la oglindirea senzorială,individuală, la reflectarea superioară, rațională a 4 Academia R.S.R. Institutul de lingvistică, "Dicționarul explicativ al limbii române", DEX, Editura Academiei R.S.R., București, 1975, p.374. 5 Al. Roșca și colectivul, "Psihologie generală", Editura didactica și pedagogică, București, 1986, p.
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
6 2 , p.45. 18 FORMELE LOGICE a) Noțiunea Noțiunea oglindește însușirile generale ale unor lucruri dar și însușirile generale ale operațiilor și uneltelor cu ajutorul cărora pot fi produse și reproduse acele lucruri. Practica socială are neapărată nevoie de fixarea oglindirii generalului in forme logice care să aibă o maximă stabilitate și să fie universal-umane. Reflectarea identității diferitelor lucruri de același gen nu se cristalizează în forma logică de noțiune decât în și prin cuvânt. Reflectarea generalului devine noțiune numai în
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
p.95 35 H.Wald, op.citată , p.98 26 "Dacă specificul judecării, ca operație logică,constă în actul de raportare a generalului la individual, esența judecății, ca formă logică, rezidă în copulă. În copula își găsește forma logica atât oglindirea unității relativ-stabile dintre individual și general, cât și reflectarea procesului continuu de identificare a individualului în general”36. În lumea lucrurilor exista doua tipuri fundamentale de raporturi: autoraporturi și etero raporturi. Auto-raportul constă în unitatea dintre individual și general, dintre
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
experimentale. Ipoteza mai poate fi și rezultatul unei analogii. 44 Idem, op.citată, p.l65. 45 Idem, op.citata, p.166. 46 H.Wald, op.citată, p.l66. 33 Analogia este un fel de inducție prin care cunoașterea trece de la oglindirea unor lucruri la oglindirea altor lucruri, pe baza asemănării dintre unele însușiri ale lor. Structura formala a unei analogii este: A a, b, c, d B - a . b, c, x X = d ? Concluzia unei analogii este o ipoteză care nu
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
fi și rezultatul unei analogii. 44 Idem, op.citată, p.l65. 45 Idem, op.citata, p.166. 46 H.Wald, op.citată, p.l66. 33 Analogia este un fel de inducție prin care cunoașterea trece de la oglindirea unor lucruri la oglindirea altor lucruri, pe baza asemănării dintre unele însușiri ale lor. Structura formala a unei analogii este: A a, b, c, d B - a . b, c, x X = d ? Concluzia unei analogii este o ipoteză care nu vizează esența tuturor lucrurilor
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
de învățământ are ca obiectiv general de prima importanță dezvoltarea gândirii copilului, în special a gândirii logice, raționale, iar procesul de predare-învățare a limbii române nu face excepție. După cum sublinia H. Wald, cunoașterea umană trece printr-un salt calitativ de la oglindirea senzorială,individuală, la reflectarea superioară, rațională a 4 Academia R.S.R. Institutul de lingvistică, "Dicționarul explicativ al limbii române", DEX, Editura Academiei R.S.R., București, 1975, p.374. 5 Al. Roșca și colectivul, "Psihologie generală", Editura didactica și pedagogică, București, 1986, p.
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
6 2 , p.45. 18 FORMELE LOGICE a) Noțiunea Noțiunea oglindește însușirile generale ale unor lucruri dar și însușirile generale ale operațiilor și uneltelor cu ajutorul cărora pot fi produse și reproduse acele lucruri. Practica socială are neapărată nevoie de fixarea oglindirii generalului in forme logice care să aibă o maximă stabilitate și să fie universal-umane. Reflectarea identității diferitelor lucruri de același gen nu se cristalizează în forma logică de noțiune decât în și prin cuvânt. Reflectarea generalului devine noțiune numai în
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
p.95 35 H.Wald, op.citată , p.98 26 "Dacă specificul judecării, ca operație logică,constă în actul de raportare a generalului la individual, esența judecății, ca formă logică, rezidă în copulă. În copula își găsește forma logica atât oglindirea unității relativ-stabile dintre individual și general, cât și reflectarea procesului continuu de identificare a individualului în general”36. În lumea lucrurilor exista doua tipuri fundamentale de raporturi: autoraporturi și etero raporturi. Auto-raportul constă în unitatea dintre individual și general, dintre
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
experimentale. Ipoteza mai poate fi și rezultatul unei analogii. 44 Idem, op.citată, p.l65. 45 Idem, op.citata, p.166. 46 H.Wald, op.citată, p.l66. 33 Analogia este un fel de inducție prin care cunoașterea trece de la oglindirea unor lucruri la oglindirea altor lucruri, pe baza asemănării dintre unele însușiri ale lor. Structura formala a unei analogii este: A a, b, c, d B - a . b, c, x X = d ? Concluzia unei analogii este o ipoteză care nu
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
fi și rezultatul unei analogii. 44 Idem, op.citată, p.l65. 45 Idem, op.citata, p.166. 46 H.Wald, op.citată, p.l66. 33 Analogia este un fel de inducție prin care cunoașterea trece de la oglindirea unor lucruri la oglindirea altor lucruri, pe baza asemănării dintre unele însușiri ale lor. Structura formala a unei analogii este: A a, b, c, d B - a . b, c, x X = d ? Concluzia unei analogii este o ipoteză care nu vizează esența tuturor lucrurilor
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
care ajung este cea a ,,mirării" unde ,,este și zi, și noapte, se vede și nu se vede nimic, se viețuiește și nu se viețuiește, lucrurile sunt pline, și goale"415. Finalul călătoriei este simbolic, găsirea oglinzii și implicit actul oglindirii echivalează, de fapt, cu momentul conștientizării și recunoașterii sinelui. Oglinda nu face decât să întărească ceea ce era evident dar uneori, din diferite motive, nu putem vedea: pentru a merge ,,dincolo" trebuie să cunoaștem foarte bine lumea în care trăim, atât
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
conflictului contrariilor. Stranie și complexă legătură cu titlul conferinței care încheie și încununează, asemenea unei "ore astrale a omenirii" întregul roman: Soarele care moare! Floarea de lotus, simbol al apei adânci în care oricine își vede chipul, devine martoră a oglindirii celor doi tovarăși neașteptați: poetul și șarpele sau, conform interpretării noastre, autorul și visul său fixat în inconștientul creator: "Cu burtă flască, la urechi rubin, / Cu clopoței de slavă și venin, / Vecin cu mine se târăște. Totuși, / Împărtășesc pe baltă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
întina atmosfera cernită din cimitir, ca și memoria unei ingenue fecioare. În plus, cei doi adversari sunt și ei uniți printr-un destin comun: Îmi pare rău că față de Laert/ Am fost nestăpânit, Horatio;/ Căci doar în soarta mea văd oglindirea/Ursitei lui. Dar am să-i cer iertare/"221. E greu de verificat în imensa exegeză hamletiană dacă shakesperiologii au zăbovit asupra unui amănunt care ni se pare ilustrativ pentru destinul și condiția existențială a eroului. În debutul scenei, groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
din poveste): "Rupturi de stânci, șivoaie, păduri, prăpăstii, poteci întortocheate. Lumina de lună dă peste tot o impresie de veșnicie."284 În acest punct al demersului nostru critic apar primele diferențieri evidente. Parcimonia de care dă dovadă Camil Petrescu în oglindirea naturii este ea doar un rezultat al teoretizărilor sale despre romanul modern? Credem că din prisma pactului complex dintre biografie și operă explicația e mult mai profundă. Axioma pe care dorim să o expunem în continuare se rezumă astfel: dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și Galateea, pensulă și laviu în sepia 258 Umberto Eco, Lector in fabula, , Editura Univers, București 1991, pp. 56-57 259 Constantin Noica, Introducere la miracolul eminescian, Editura Humanitas, București, 1992, p. 333 260 Paragoni reprezentări în care este prezentă oglinda/oglindirea, dar aceasta nu dublează în ansamblu, ci oferă o vedere fragmentară. Oglinda este, de obicei, situată oblic, încât pune în valoare un unghi de vedere insolit. Este un context deosebit, întrucât, tradițional, parafrazându-l pe Gassandi, se poate spune că
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
text care face conexiuni, are biografie, posedă propria scenografie și actorii proprii, el pune În scenă, orișice briză a vîntului Îi modifică textura, este capabil - cum spunea Barthes - să primească oaspeți, el putîndu-se auto-imita la nesfîrșit. În acest registru al oglindirii Chaucer, primul poet oficial al Angliei, avea să-și desăvîrșească În catoptric vehicolul phantasmatic cugetul-oglindă capabil sa transfere emoții și gînduri teleportante. Un vers din marele poem Troilus și Cresida dă măsura acusmatică a ceea ce poate unifica imaginarul poetic și
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
se odihnește și găsește alinare; aerul și vântul reprezintă motoare ale căutării, dar și suflu vital. S-a văzut într-un capitol anterior modul în care apă statuta este metaforă interiorității afectate de incapacitatea de a desăvârși procesul de creație: oglindirea elementelor în interiorul ființei, metamorfoza lor, eliberarea cuvântului perfect constituiau, în acea poezie, etapele acestui proces, al cărui blocaj amintește de lungă perioadă de tăcere a poeziei pe care poetul recanatez a fost nevoit să o traverseze în urmă întreruperii dialogului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de sigur sub oglinda mărei, e acoperită de snopuri de flori [...] În mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, murmură, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea.[...] În mijlocul acestui lac, cari apare negru de oglindirea stufului, ierbăriei și răchitelor din jurul lui, este o nouă insulă, mică, cu o dumbravă de portocale. În acea dumbravă este peștera ce-am prefăcut-o-n casă, și prisaca mea (Eminescu: 2011, II, 74). În descendența ideatică a lui G.
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ultimul hipotext remarcăm o alternanță persoana I/persoana a III-a a verbului care sugerează un transfer nedecis de identitate. În (h2d), personajul își fixa ochii la umbră și cugeta, pentru ca în următorul extras intratextual să apară un fel de oglindire a umbrei. Și mai important este răspunsul pe care se-nțelege că îl oferă umbra, dar îl rostește personajul. Tot în hipotextul ultim din serie se produce un efect de dramatizare a întâlnirii umbră-om prin fragmentarea sintactică. După "răspund
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
imagine prin care adâncirea se oglindește și devine înălțare. În hipotext nu se mai simte nevoia înălțării/adâncirii poate și pentru că protagoniștii au atins dimensiunea edenică. Numai în vis sunt descrise "ceruri cu oglinzi de argint și cu sale întinse" (oglindirea înălțării devine adâncire) pentru a căror accesare înălțarea este tacită (în Umbra mea nu regăsim niciun lexem din familia lexicală a lui "adânc" sau a lui "înalt"). În subcapitolul referitor la intratextul prozastic din nuvela Sărmanul Dionis, erau semnalate sensurile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
înstrăinării" ca premisă a articulării universului în sine (principiu feminist și, totodată, postcolonial), univers suficient lui însuși, unde tradiționalul "periferic" al lumii postindustriale își decoperă propria "centralitate", fără a-și mai modifica/nega identitatea. "Alteritatea" devine aici o formă de "oglindire" chiar răsturnată uneori a modelului identitar/cultural dominant, permițînd interacțiunile mentaliste și, pînă la un punct, simbioza. În ultimul său roman Never Let Me Go/Să nu mă lași să plec vreodată (2005), prozatorul își proiectează temele epice favorite, inovator
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
model social și politic de urmat, neezitînd nici o clipă în expunerea limpede a propriilor idei. Faptul nu trebuie să ne surprindă. Doctorow și-a făcut din literatură un instrument de cunoaștere a istoriei, iar în istorie a văzut întotdeauna o oglindire răsturnată a literaturii. Lunga listă de romane scrise de el pînă în prezent confirmă pe deplin lucrul și, chiar mai important, dacă vom avea răbdare, cel puțin, să răsfoim sutele de pagini redactate despre scriitor, vom observa că exegeza de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de tot felul, a istoriei însăși. Datorită valorilor germinative, apa este asociată feminității și lunii măsură a timpului 112. Păstrându-și aceste funcții, în poezia Anei Blandiana, apa este asociată cu oglinda, amândouă realizând recompunerea trecutului sau a ființei poetei. Oglindirea apei reconstruiește ceea ce timpul a deconstruit, asigurând regenerarea și purificarea întoarcerii în timp: "Plouă soare peste mine/ Și mă udă cu lumină./ Eu în joc stropesc cu soare/ Coala zărilor velină", "Din apă ieșeau trupuri albe de plopi/ Cu forme
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Deconstrucția la Ana Blandiana ia naștere, totuși, prin demolarea universului văratic, blagian, plin de căldura și de armonia dragostei spiritualizate, și înlocuirea acestuia cu un univers tomnatic, dezgolit, care conduce spre moarte. Întoarcerea spre vârsta copilăriei și a fericirii, în oglindirea căreia să ia naștere o nouă realitate se dovedește, pe parcurs, aproape imposibilă, efortul reconstrucției acelor momente fiind supus eșecului. Totuși, o suspendare a vremii, așa cum numai arta o poate realiza, ar face posibilă nașterea unei noi lumi prin regăsirea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cele prinse în culegerea fraților Grimm. Îi rog pe cititori să treacă peste amănuntul că le prezint la început de an 2015 un volum din 2013, dar, în viața cărților, curgerea timpului se măsoară mai degrabă în unitățile subiective ale oglindirii în conștiința cititorului. Volumul la care mă refer este o antologie de legende, anecdote și istorioare cu tâlc extrase din istoria lui Dimitrie Cantemir asupra curții otomane. Apărută la editura Junimea, antologia realizată de d-na Prof. Elvira Sorohan nu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]