1,313 matches
-
vreau să insist. Regu avea cei mai frumoși umeri din lume. Care făceau și cel mai frumos spate, întotdeauna țanțoș. De la asta venea și ținuta. Era imposibil să nu o observi pe stradă. Atrăgea privirile tuturor, cu părul ei bogat ondulat și roșcat, îngălbenit pe la capete de soarele verii cu nasul acvilin și el, plin de pistrui, cu ochii nici verzi, nici căpru sau poate și verzi, și căprui. Întotdeauna când se dezbrăca vreo fată în fața mea, pe vremea când locuiam
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ireal din cauza broboanelor de transpirație care se transformau în picături și apoi se uneau câte patru-cinci ca să o ia la vale pe corp, mângâind sânii ăia superbi, apoi mijlocul, ca în final să-și dea drumul pe săniușul coapselor perfect ondulate. Unele, mai norocoase, ajungeau de pe sâni pe pântece și pentru compensa plăcerea de a fi trecut pe acolo, se spărgeau mai repede de podeaua murdară, dîndu-și drumul cu regret dintre buzele mari ale labiilor mici. Așa de cald era. Nici
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fel, oferindu-ne case alcătuite atît de restrictiv, că nici măcar un scaun, nemaivorbind de o masă ori o canapea, n-ar fi putut fi așezat într-un loc, altminteri decît consideraseră ei. Străzile se deosebeau numai prin fațadele caselor. Unele ondulate se sfîrșeau în unghiuri drepte și netede, altele începeau drept, dar convergeau în serii de turnuri rotunde, încoronate cu metereze, ca atinse de aripa Evului Mediu. Cărămizile fuseseră așezate în moduri care mai de care mai ciudate pentru a închipui
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
avea o coama de păr argintiu ce-i acoperea urechile și ceafa. Eleanor încă era o damă bine, plăcută privirii până și la această oră a dimineții, când încă nu se spălase și nu-și făcuse toaletă matinala. Părul ei ondulat, fin, vaporos și vopsit discret, încadra o fată rotundă, bucălata, cu ochi căprui, mari, cu buze senzuale și bărbie fermă. Își păstrase dantură sănătoasă și chipul tineresc. În clipa aceea de afară se auzi motorul unei mașini care viră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-l citesc într-o noapte la lumina intermitentă a farului. N-am reușit să descifrez nici o frază. Are un scris imposibil. De multe ori lizibile sunt numai prima și ultima literă a vreunui cuvânt, legate între ele cu o linie ondulată ca un șarpe..." "Trebuie să recunosc că nu era cel mai rău dintre gardieni. I-am fost însă superior tot timpul. La început am amânat sfârșitul jocului, din curiozitate, bineînțeles, nu din neputință. Apoi însă am avut, ca un vis
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
încadrată între șireturi întocmai ca într-o fotografie. Alteori îți făceai un ochean dintr-o foaie de caiet și vedeai râul îndepărtându-se. Te aplecai peste pod ca să-l atingi, dar întotdeauna cămașa sau vesta ți se prindea în fierul ondulat și nu te puteai întinde mai tare. De multe ori, când atârnai așa peste parapet, îți cădeau tot felul de lucruri din buzunare, pe care le vedeai apoi plutind departe de maluri. Pixuri, hârtii de gumă de mestecat, chei, șervețele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
În timp ce se uita în oglindă să vadă cum îi vine, Matei o întreabă: —Ai terminat, draga mea? — Da! Sunt gata. Matei întră și văzând-o cum se privește în oglindă, îi dă jos prosopul de pe cap lăsându-i liber părul ondulat, o ia în brațe și pornește spre dormitor. —Ce faci Matei? —E timpul să mergem la culcare. La momentul acela a simțit-o pe Cecilia în starea unei vrăbiuțe speriate, strânsă în palma unui băiat rău. Și-a impus să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Era suficient ca medicul să pună vîrful piciorului pe preș pentru ca fojgăiala din jurul său să capete amploare. Păianjenii apăreau de pretutindeni. Din cutia de scrisori, din tocul ușii, din pereți și din burlane ce, lichefiindu-se, luau o formă din ce În ce mai ondulată. Gulerul și mânecile Îi era pline de păianjeni mai mici și mai mari ce alergau cu iuțeală Încoace și Încolo, lăsând În urma lor dâre subțiri și lipicioase. Noimann Întoarse capul, privind cu precauție În jur. Pe stradă nu se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
construiești casa vieții tale. Îmi conturasem bine viitorul și nu lăsam pe nimeni să mă distragă de la percursul vieții mele. Dar eram tânără și frumoasă și prin ultimul an de liceu un băiat de oraș, frumos cu ochii albaștri, păr ondulat și mustață, a reușit să spargă zidul pe care îl construisem în jurul viselor mele. Acest băiat drăguț a reușit să dărâme zidul rezistenței mele, era frumos și eram tineri și mi-am zis că o relație cu un băiat așa
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
casa prietenului său Andrei, de această dată îmbrăcat cu mai multă grijă, un cojoc nou, gri-petrol, care se asorta cu fularul, lipsindu-se de obișnuita lui tichie, purtând pe cap o frumoasă căciulă brumărie de sub care i se revărsa părul ondulat, de un castaniu străluctior, nuanțând culoarea rumenă a obrajilor. Tenul său, deși neted, dar nu suav sugera că este un om care trăia în mijlocul naturii, dealtmiteri profesia lui îl arunca în brațele ei. Intrat în casă, unde într-adevăr plutea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
-și bătea capul cu economia de spațiu. Acum era cu totul altceva, oamenii începeau să fie îngrijorați de ritmul debordant în care orașele înghițeau savana din jur. Casa asta, un bungalow scund, un pic sumbru, cu un acoperiș din tablă ondulată, fusese construită pentru un funcționar colonial din perioada protectoratului. Pereții exteriori erau tencuiți și văruiți, iar podelele erau din mozaic roșiatic șlefuit, dispus în pătrate mari. Astfel de podele păreau răcoroase pentru picioare în lunile caniculare, deși, ca să te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
înălțate în mijlocul savanei; toată speranța pusă în ele, iar acum tot ce rămânea erau urmele fundațiilor din clisă și zidurile surpate. Porniră pe jos spre clădirea principală. Acoperișul era întreg în mare parte, deoarece, spre deosebire de celelalte, fusese făcut din tablă ondulată. Avea încă uși, niște uși vechi, cu plasă, scoase din țâțâni, iar unele ferestre încă aveau geamuri. Aici stătea neamțul, spuse Mma Potsane, împreună cu americanul și sud-africanca și alți oameni de departe. Noi, batswana, stăteam acolo. Mma Ramotswe dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de la Urgență, am alergat prin sala infirmierilor, am alergat în camera unde cineva cu un braț fracturat țipa, am alergat în camera alăturată goală și în dezordine. M-am oprit. Părul tău era acolo pe podea. Părul tău castaniu și ondulat adunat într-o grămăjoară la un loc cu niște fașe pline de sânge. Într-o clipă devin praf care se mișcă. Mă târâi în secția de reanimare, de-a lungul coridorului, până la peretele de sticlă. Ești acolo, rasă, intubată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o zi fericită... Toți ochii indienilor sunt fixați asupra mea, ca ochii de copil privind la un prezent etern lipsit de iertare. Amaranta e fiica Anacletei Higueras. Are ochii migdalați, nasul ascuțit și nările lipite, buzele subțiri cu un contur ondulat. Eu am ochii asemănători, nasul la fel, buzele identice. — E adevărat că semănăm, eu și Amaranta? o întreb pe Anacleta. — Toți cei născuți la Oquedal seamănă între ei. Chipurile indienilor și ale albilor se confundă. Oquedal este un sat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
găurile perdelelor rupte. Am fost invitat la cină de stăpână. Dona Jazmina are fața acoperită de un strat de pudră ce pare gata să se desprindă și să cadă în farfurie. Și ea e indiană, cu părul vopsit arămiu și ondulat cu fierul. Brățările grele strălucesc de câte ori duce lingura la gură. Jacinta, fiica ei, a fost crescută la colegiu și poartă un tricou alb de tenis, dar privirile și gesturile ei sunt la fel ca ale fetelor de indieni. — Pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și așteptă ca Adriana să urce. O puștoaică pe care ea n-o recunoscu stătea cuminte pe unul din cele patru scaune, cu spatele la oglinda luminată, în timp ce o stilistă se lupta cu o perie rotundă să-i aranjeze părul des și ondulat. Celelalte scaune păreau că fuseseră ocupate până de curând, căci erau aruncate pe ele perii Mason Pearson, uscătoare de păr ionic T3 și tot felul de produse Kerastase care se vînd în America de Nord. — Gilles, au devansat programul cu o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
una roșie. Nu știu nici acum dacă m-a iertat vreodată. Îmi scot elasticul din păr, mă pieptăn rapid, după care mi-l prind la loc. Nu m-am mândrit niciodată cu părul meu. E castaniu, de lungime medie, ușor ondulat. Cel puțin așa era ultima oară când m-am uitat. Cea mai mare parte a timpului stă strâns într-un coc. — Planuri pentru o seară frumoasă în oraș ? zice taximetristul, care m-a privit în oglindă. — Sinceră să fiu, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
senzație ciudată în ceafă. Ca și cum... m-ar privi cineva. Mă răsucesc pe călcâie și aproape îmi stă inima. În ușa bucătăriei se află un bărbat. E înalt, lat în umeri și foarte bronzat, și are ochi albaștri intenși. Are părul ondulat blond-castaniu, cu vârfuri decolorate. E îmbrăcat în jeanși vechi și un tricou rupt și are cele mai pline de pământ cizme pe care le-am văzut vreodată. Privirea îi zăbovește curioasă asupra celor zece codri de pâine ce zac printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
stă în obicei măscăriciului să meargă la palatul regelui. La fel, mandarinul cu halatul lui și asirianul cu tunică nu cer atenții speciale, cu două tușe rapide la ochi fața eschimosului va fi și a chinezului, iar barba opulentă și ondulată a asirianului va ușura lucrul la partea inferioară a feței. Marta făcu trei serii de desene, prima absolut fidelă originalelor, a doua eliberată de accesorii, a treia curățată de detalii inutile. Astfel va fi ușurată examinarea de către cel care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
roti spre ușă. Dădu de femeia de serviciu. O grăsană în halat alb și papuci, cu miinile in sold. — Veniți la un pacient? Ciudată formulare... și nu părea ironică, nici ostilă. O femeie în vârstă. Mari ochi negri, păr alb, ondulat. Nu... eu... doar ca să... Irina încercă să zâmbească, retrăgându-se cu un pas. — Doctorul Pompiliu lipsește, este la un congres. Se întoarce vineri. Dacă sunteți programată pentru... — Nu, voiam doar să... — Mă rog, poftiți în cabinet, decise bătrânica, pornind deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
domnitori din aristocrația greacă din Istanbul. Suntem în apropierea capitalei. Densitate peste 90 locuitoripe kilometru pătrat. Speranța de viață la naștere 67 deani.“ Stewardesa așteaptă, privind nemișcată clientul. Elegant, cărunt, senator, pastor, lord, majordom, ce-o fi fost. Părul alb, ondulat, fruntea îngustă, ridată, roz, ochii umezi, urechile mari, nasul prăbușit, gura căscată, gulerul apretat, cravata bordo, buzele ritmând cuvinte fără sunet... Nici un sunet. Zbor lin, fără zgomot. De parcă ar avansa pe loc, în burta unui rechin argintiu, încremenit în marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în Senat e această apatie? De ce stau senatorii și nu legiferează? Pentru că azi vor sosi barbarii...“ Liniște, umbre leneșe în jocul zilei, fețe supte, furișându-se pe străzile întunecate și murdare. Ușa se clatină, parcă. Un tânăr palid, păr moale, ondulat. Mustață lungă și zâmbet sfios. Cicatrice mică, lângă sprânceană și voce mică, un susur. Știți, eu sunt Toma... Să-l legitimeze, neapărat să-l legitimeze. Ține în mână un dreptunghi de carton maro. — Ce mai, eu sunt... fotografia e veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ca un cioclu, ca un vidanjor. Reintrarea și-o făcuse, însă, în alb! Pocăit, festiv, să vadă oricine că, deși mai palid, cum stă bine rolului, n-are, de fapt, nici pe naiba. Alb tot, puritatea însăși. Zâmbetul dintotdeauna: oblic, ondulat. Partenera întinse mâinile delicate spre maestru. Fața se luminase de acea frumusețe fragilă și sălbatică, de adolescentă vicioasă. Se tot deschidea închidea la halat. Zâmbea complice, dezvelea clape albe, colți albi. Buzele se umeziseră, fragede, roz. Privea cu sfială spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu brațele ridicate. Ca toți ceilalți pasageri, bulucindu-se unii peste alții. Dominic zvâcni, amețit, orbecăind lângă canapeaua scundă. Nervii rupți, dintr-odată. Auzea, undeva, vârtej de voci alertate, aripi sticloase de păsări ciocnindu-se și un șuierat scârțâit lung, ondulat, subțiat, vicios. Apoi, acum, cascadă de hohote vesele, roșii, demente, clopoțeii, clopoțeii, cabaretul diavolului. Izbuti să coboare de pe îngusta canapea uzată. Se îndrepta orbit spre spre spre, spre niciunde. Nu era nimeni, țipenie în toată casa. Numai scârțâitul acela lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iubirii, câinii simbol al puterii, caii simbol al înțelepciunii; se trece apoi nemijlocit la planul înălțării deoarece înălțarea este simbolul central al baladei: codrii, munții, soarele, luna, păsările (simbol al cântului și zborului) și stelele. Cele două versuri inițiale ("spațiu ondulat", absolutizat în mod nefericit de Lucian Blaga, pentru care el ar constitui orizontul matricial specific culturii românești) reprezintă poarta de aur prin care are loc trecerea într-un cosmos feeric, de legendă. Căci în viziunea populară integrarea cosmică este posibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]