2,025 matches
-
regresul, deziluzia, descreșterea. A eșua Eșecul corespunde unei semnificații negative, dar adesea este mai revelator în privința temerilor conștiente sau inconștiente și nu prevestește o nenorocire. Chiar dacă cel ce visează se lovește, în vis și în realitate, de obstacole, celelalte elemente onirice pot să îi permită să înțeleagă fie cauzele eșecului, fie mijloacele de a-l depăși și de a se îndrepta spre reușită. Școală Școala este locul deșteptării intelectuale și sociale. În vis, evocarea ei indică faptul că subiectul are ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
atitudine mai senină și mai destinsă în gestionarea relațiilor. A se rătăci A se rătăci ori a se pierde în vis are aceeași semnificație ca și în realitate. Subiectul nu mai știe în ce direcție să o ia, iar scenariul oniric îi dezvăluie neputința și vulnerabilitatea. La fel ca numeroși eroi din basme pierduți în păduri întunecate, subiectul trebuie să găsească singur ieșirea, soluția. Rătăcirea are valoare de încercare inițiatică. Este prețul cu care subiectul, la fel ca eroul, își descoperă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a celui ce visează. Este probabil neliniștit cu privire la drumul pe care îl urmează, la deciziile pe care le-a luat sau pe care le va lua. Visul este mărturia angoaselor sale profunde și, în funcție de derularea sa și de celelalte elemente onirice, arată o concluzie fericită sau, dimpotrivă, nefericită. Biserică Apariția lăcașurilor sfinte în vis dezvăluie nevoile spirituale - conștiente sau inconștiente - ale subiectului. Pune în discuție încrederea subiectului, credința și practica religioasă. Sugerează adesea dorința de a fi împăcat cu sine și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
față de cineva, atracție percepută ca un inconvenient sau ca un conflict interior. Mânie, furie Mânia resimțită sau manifestată în vis are adesea o valoare compensatorie. Ceea ce nu poate fi perceput în mod conștient în realitate se exprimă cu ocazia activității onirice. Mânia este adesea refulată. Educația ne constrânge să ne-o reținem, întrucât constituie un comportament neadaptat din punct de vedere social. Trebuie să ne reprimăm strigătele (vezi acest cuvânt) și lacrimile. Prin intermediul visului, mânia poate fi însă exteriorizată, fără nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Corp). Suferința morală conferă intensitate scenariului din vis. Evenimentele nu sunt neînsemnate. Ele perturbă la un nivel profund subiectul, uneori mult mai des decât ne dăm seama în mod conștient. Iată de ce intensitatea tristeții resimțite, dacă surprinde raportat la scenariul oniric sau la realitatea actuală, nu trebuie să fie neglijată. Este semnul unei suferințe profunde, adesea inconștiente. Mărturie a tristeții, uneori a bucuriei, lacrimile au în mod simbolic, o putere fecundă și regeneratoare. Ca secreție, lacrimile sunt echivalentul spermei și au
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
rușine Aceste emoții sunt reveleatoare pentru o culpabilitate manifestă sau latentă, adică conștientă sau inconștientă. Ele sunt inspirate de supraeul subiectului. A fi jenat ori a-i fi rușine dezvăluie un conflict între pulsiuni și conștiința morală interiorizată (supraeul). Scena onirică trimite pe cel ce visează la lucrurile interzise din viața lui, la limite și la educația morală, socială și religioasă pe care a primit-o. În funcție de scenariul visului, acesta poate conține natura și intensitatea conflictului, îi poate conferi legitimitate sau
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
nori, de a admira și de a onora. Copil, adolescent A visa propriii copii e ceva foarte frecvent și indică, în general, dorințele sau temerile pe care subiectul le nutrește la adresa lor (vezi Familie). Dar copilul, ca orice alt element oniric, poate fi interpretat și din punct de vedere simbolic. Psihanaliza acordă un loc preponderent copilului, postulând că experiențele din copilărie formează adultul. Copilul (și cu atât mai mult bebelușul) reprezintă inocența și bunătatea. Sufletul și inima lui sunt încă pure
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
necunoscute și a-și câștiga libertatea și autonomia. Acest tip de vis poate însoți marile schimbări din viață: divorțul, o nouă orientare profesională etc. Infern Reprezentarea infernului, așa cum este propusă în diversele religii, apare rar în vis. Dacă intervine, scena onirică este atât de înspăimântătoare, atât de hidoasă, încât este percepută ca infernală. În aceste condiții, visul îl confruntă pe subiect cu temerile sale cele mai profunde, cu angoasele sale cel mai ascunse, dar și cu dorințele sale de nemărturisit. Infernul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
românească”. A primit Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara (1983), pentru proza citită în cenaclu. Publică, în volume colective, începând din anul 1973, studii de etnografie. Debutează editorial cu literatură în volumul colectiv Povestiri de la marginea câmpiei (1984). Adept al realismului oniric, B. împletește în proza sa fantasticul cu realismul, până la suprapunerea celor două coordonate. Perceperea realității se face preponderent prin prisma mitului, a legendarului care domină și organizează comunitatea sătească. Aceeași perspectivă, caracterizând prozele de debut, este imprimată și romanului Casa
BOLDUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285806_a_287135]
-
sub cerul nedefinit, insensibil, o rătăcire prin lumea sinelui. Poetul propune un corectiv acestei veșnice evanescențe a existenței, imaginând „materializări” ale timpului, ale febrei, visului, amintirilor în obiecte care să eternizeze clipa. Poate cea mai plastică imagine a unei stări onirice ca soluționare a impactului dintre conștiință și viețuire este aceea din Plimbare marină, care parcă vine în continuarea diluviului bacovian. Plânsul materiei s-a sfârșit, eul e sub ape, iar această contopire cu esența materiei îl alină și îl salvează
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
un spectacol de o frumusețe perversă, demonică. După terminarea baletului, fluturii inundă iconostasul. Moment dintr-o fantastică aventură infernală, această vedenie rezumă procesul ireversibil al degradării sacrului, al profanizării sacrilege. Cele patru anotimpuri se instalează într-un spațiu al fantasticului oniric lipsit de elementul terifiant, al fantasticului revelatoriu, de tipul celui cultivat de Eminescu și de Mircea Eliade. Patru proze, care ilustrează simbolic titlul, sunt tot atâtea basme, în același timp poeme meditative. Înfăptuite sub același regim literar, al metaforicului, al
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
lui Robinson Crusoe într-o nouă versiune, superioară celei sadoveniene din Păuna Mică, comparabilă cu cea din Cefalu de Lawrence Durrel. Alta e modalitatea artistică în Imitație de coșmar (1995), unde nu realul preia atribute ale fabulosului, ci o scenerie onirică revelă uluitor un implicat al realului. Romanul Sertarul cu aplauze (1992) se integrează doar parțial tipului de proză cultivat în precedentele cărți ale autoarei. Există și în el poezie, simboluri, parabolă, irealitate, creația încorporează în cuprinsul său reflecție, însă construcția
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
și istorie a motivelor poetice, dar și reverii critice substanțiale. Proiectarea poematicului la Lucian Blaga într-un orizont cultural larg, situarea ludicului prezent în poezia lui N. Stănescu la intersecția modernismului și abstracționismului cu procedee ale postmodernității sau demontarea mecanismelor onirice în poezia lui Leonid Dimov, D. Țepeneag ș.a. vădesc un spirit analitic nu la modul tehnicist, ci, dimpotrivă, simpatetic, neliniștit și cu bună priză la meandrele subconștientului artistic. Debutul editorial B. și l-a făcut cu romanul Noctambulii, 1992 (prima
BRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
din oase pe creier. Nu mă pot grăbi, mișcările îmi curg leneșe într-un timp mai lent.” B. face parte din colectivul de autori ai Dicționarului analitic de opere literare românești, coordonat de Ion Pop, a îngrijit ediții din „momentul oniric” românesc de la finele anilor ’60, este coautor al unor volume colective, precum Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu (1991) sau Eonul Blaga. Întâiul veac (1997), a tradus Dicționarul critic al psihologiei analitice jungiene (1995). SCRIERI: Noctambulii, Cluj-Napoca, 1992; Nichita
BRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
Cluj-Napoca, 1992; Nichita Stănescu. Orizontul imaginar, București, 1993; ed. Cluj-Npoca, 2002; Hidra, București, 1996; Lucian Blaga. Geneza lumilor imaginare, București, 1997; Oniria. Jurnal de vise (1985-1995), Pitești, 1999; Zece studii de arhetipologie, Cluj-Napoca, 1999. Ediții: Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, Momentul oniric, București, 1997; Leonid Dimov, Scrisori de dragoste (1943-1953), introd. edit., Iași, 2003. Repere bibliografice: Irina Petraș, Nefirescul firescului, TR, 1992, 21; Laura Pavel, Romanul halucinatoriu, APF, 1993, 1-2; Andreea Deciu, Onirismul 2, RL, 1994, 2; Simona Șora, Apărarea lui Femios
BRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
de un poet, Ștefan Aug. Doinaș. Textele, de mică întindere, sunt adevărate poeme în proză, care păstrează o mare parte din suprarealismul debutantului din 1930. Cele mai ample, unde autorul poate experimenta modalități narative noi, din care nu lipsesc viziuni onirice, descrieri de interior somptuoase sau urmuziene, îl recomandă ca pe un foarte modern autor de literatură fantastică. Ambiguitatea, echivocul, ezitarea rămân caracteristicile principale ale acestei prozei, întregite de ironia fină și de umorul de bună calitate. În periodice a publicat
BREZIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285881_a_287210]
-
ca spațiu aproape mitic, copilăria ca timp paradisiac). Minunații cai verzi, ultima nuvelă a volumului și cea mai valoroasă, prezintă întâlnirea feminității cu pasiunea, inaugurând tema cuplului, centrală în creația ulterioară. Firul epic este abil condus, psihologicul evoluând adesea spre oniric. Nuvela este un amalgam de fragmente de realitate interioară și „exterioară”, o succesiune de revelații și întâmplări minore din biografia unui eu feminin deopotrivă intelectual și stihial. Volumul Bal la regina Portugaliei (1979) conține două romane, unul de mai mică
BALOTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
Asemenea procedee nu alterează cu nimic însușirile scriitorului, de pe acum frapante, de captare a realului în datele lui concrete. În această ultimă privință, volumul Întâmplări din noaptea soarelui de lapte este mai puțin edificator. În schimb, prin elementele lor simbolice, onirice ori de basm, „întâmplările” reprezintă încă un pas spre lumea romancierului, în care distincția dintre real și imaginar va fi devenit caducă. Întreaga măsură și-o dă B. cu Lumea în două zile (1975; Premiul Uniunii Scriitorilor), roman ce reprezintă
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
1984), în care tema obsedantului deceniu este ilustrată prin personaje din medii diferite; sunt de evidențiat aici claritatea demersului narativ, dinamismul acțiunii. Câmpia nu este singură (1986) denotă influențele romanului sud-american, în folosirea planurilor narative multiple și îmbinarea fantasticului cu oniricul și realismul. Romanul vrea să fie reprezentarea etosului unei colectivități rurale, confruntată cu istoria. Aproapele nostru trădează (1992), subintitulat „roman semipolițist”, folosește tehnici ale prozei moderne (textualism, intertextualitate) și postmoderne, care vor sta și la baza romanului Colonelul de la Ghiol
BARBU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285624_a_286953]
-
operă. Grotescul figurilor și al sentimentelor, atmosfera ambiguă se regăsesc și în nuvelele din Abecedar de povestiri populare (1930), după cum revin, în mai mare sau în mai mică măsură, și în romane. Totodată, în multe proze atmosfera este invadată de oniricul îmbinat cu semne, revelări ale sacrului, deseori putându-se observa chiar parodierea vechilor scrieri biblice. Textul nuvelelor este concentrat, iar personajele sunt încercate parcă de convulsii aflate la granița normalității, experimentând neîncetat, și pervers uneori, în zona unei sexualități atotstăpânitoare
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
temperament decât un artist. La polul opus, desprinse de condiționarea socială, sunt versurile din ultima parte a vieții, adunate în volumele Poezii (1964) și, postum, Călărețul orb (1975). Poetul este parte a viziunilor sale, iar contemplația tinde către o participare onirică la existența eternă. Umanitatea pare dizolvată în desfășurarea cosmică, în virtutea consubstanțialității universale. Totul devine semn sau manifestare a simbiozei dintre terestru și ceresc, prin lumină și fantezie. Imaginile construiesc mici alegorii ale unei mistuitoare nevoi de depășire a condiției individuale
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
tulburător prin „dumnezeiasca lui singurătate”), și viața, supusă eternelor năruiri (care încă mărturisesc despre civilizațiile de odinioară), formează supratema rafinat-penetrantelor însemnări, a căror exaltare nu face decât să confere un plus de intensitate reflexiei și un spor de vrajă imaginarului oniric. Lumini și umbre, culori mirobolante, sonuri misterioase compun ambianța unui ceremonial descriptiv ritmat în cadențe ample, de poem. Livrescul, de reflex apolinic, se transfigurează romantic sub freamătul trăirilor călătorului care, în acele „ținuturi ale distrugerii”, unde timpul pare că s-
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
povestire se extinde temporal de-alungul multor ani și spațial este plasată pe meridiane diferite, finalizându-se în preajma templului iubirii eterne Taj Mahal, în urma vizitării căruia autorul decide sfârșitul simultan al cuplului Nick și Oana. Povestirea pendulează generos între utopic, fantezie, oniric și realitate, dar concluzia finală, prin alegerea sfârșitul tragic al eroilor, este aceeași cu cea transmisă de romanul „Adam și Eva” a lui Rebreanu și anume că ne este interzisă împlinirea în iubire împreună cu sufletul pereche.
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
București, 1993, pp. 94 sqq. Aceste pagini sunt de fapt notițele luate de Rush Rhees, student și apropiat al lui Wittgenstein, după o convorbire din vara anului 1942.</ref> Discută inițial despre vise și despre faptul că imaginile de tip oniric nu apar doar în vise. Însă cum ne-am putea da seama că este un vis? Wittgenstein nu urmează calea psihanalistului, care, să spunem, înțelege așa ceva din experiența sa clinică și din lecturi, fără a fi întotdeauna convingător. Imediat ce are
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
București, 1993, pp. 94 sqq. Aceste pagini sunt de fapt notițele luate de Rush Rhees, student și apropiat al lui Wittgenstein, după o convorbire din vara anului 1942.</ref> Discută inițial despre vise și despre faptul că imaginile de tip oniric nu apar doar în vise. Însă cum ne-am putea da seama că este un vis? Wittgenstein nu urmează calea psihanalistului, care, să spunem, înțelege așa ceva din experiența sa clinică și din lecturi, fără a fi întotdeauna convingător. Imediat ce are
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]