5,154 matches
-
undeva că la înmormântarea unui prieten de-al său, ateu convins, a simțit ceva „straniu”, a simțit că „lipsește ceva esențial” când un om trece la cele veșnice fără să aibă parte nici măcar de o slujbă religioasă ori seculară. Prăpastia ontologica deschisă între rațiune și credința, între cunoașterea rațională și cea revelata nu poate fi chiar de netrecut. Există undeva pe aproape o punte pe care fie că n-o vedem, fie că nu este deocamdată profesional, ori corect politic, pentru
MYSTERIUM TREMENDUM ET FASCINANS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379224_a_380553]
-
încearcă să-L elimine pe Dumnezeu din lume „științific”. Dacă după naștere fiecare din noi evoluăm de la viața spre moarte, aceasta nu pare a fi un progres ci mai degrabă poate fi o formă de regres, de „involuție”, de ratare ontologica. Dacă însă prin înviere trecem din această viață spre o viața nouă, transfigurată spiritual, atunci procesul trecerii reprezintă întradevăr evoluție, salt calitativ, îndumnezeire. • Atât de reducționistă este ideologia materialist-deterministă că o anumită elită intelectuală reprezentantă a noului ateism nu poate
TEOLOGUMENA – DESPRE ATEISM de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379229_a_380558]
-
cunoaștere a minții, o cunoaștere luciferica și preponderent demonica. Există însă și o cunoaștere sensibilă, o cunoaștere a inimii, paradisiacă și îngereasca. Ca să poată merge înainte lumea ar trebui să împace în sine aceste forme de cunoaștere. Una pentru că deocamdată ontologic fiind încă în stadiul de construcție demiurgica nu suntem atât de vinovați să ardem o veșnicie în iad, și alta pentru că nu suntem nici atât de vrednici să ne înălțam până la ceruri. Esență, sufletul libertății este adevărul. Cand adevărul este sacrificat
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
de simbolul concentrat de heraldică și de o frisonare dureroasă îmbinată cu nostalgia pentru categoriile ideale,luate ca eden,copleșit fiind de anodin sau răvășit de spiritele ce peste convulsivul pământ/zboară în roiuri.( Tramontana).Edenul la Montale este virtualitatea ontologică,dar și marea ca suveran principiu al existenței și al vieții:Tu prima mi-ai spus/că măruntul zbucium/al inimii mele era doar o clipă.A te apropia de mare presupune a păstra neatins edenul ca întreg tezaur sufletesc
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
această culegere de cinci proze scurte, pot fi găsite, in nuce, structura, mesajul și filosofia ei. E o presupunere, desigur. Dar rolul de herald al cărții nu cred că poate fi ignorat. Arhitema scrierilor este meritocrația. Ea, meritocrația, este definiția ontologică a lumii referențiale și artistice care îl preocupă pe autor. După măsura ei este analizată contingența, după rigorile ei se realizează selecția referinței ce devine semn. Restul gravitează pe alte orbite, undeva departe, interferând, disforic, la răstimpuri, cu traseul protagonistului
EUGEN DORCESCU, DESPRE MERITOCRAŢIE* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369253_a_370582]
-
editor și ca om, zdrobit de rușinea umilinței, pe care o induce în tine imposibilitatea de a opta exclusiv în favoarea valorii și de-a apăra valoarea” (62). Or, dacă meritocrația este arhitema prozelor, dacă ea este, cum am spus, definiția ontologică a lumii artistice (fiindcă desemnează natura acesteia), axiologia e criteriul neclintit al cernerii celor ce se rețin în ansamblul creației și justificarea promovării (inclusiv estetice), iar excelența este forma social-artistică de manifestare, etica unui atare univers. Nu cred a exagera
EUGEN DORCESCU, DESPRE MERITOCRAŢIE* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369253_a_370582]
-
pretinde că lumina este întuneric și întunericul lumină, mai ales când Dumnezeu te-a binecuvântat cu suficient spirit de discernământ și cu harul duhului sfânt să te ajute să cunoști și să distingi adevărul și adevarul să te facă liber. Ontologic, și prin participare și prin absență ori indiferență politică, omul religios ca și ateul convins sânt „animale politice”. Diferența devine evidentă însă la nivelul moral și cel al conștiinței dacă un om prin naștere ori educație se dovedește a fi
FACE BISERICA POLITICĂ? de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374207_a_375536]
-
conturare, modelare și mediere a universului și mediului uman, de copii și tineri, aflați în formare permanentă și continuă. O polarizare care nu ascultă de direcții arbitrare, impuse sau insinuate de anumite interese ale societății, ci o ordonare bazală, fundamentală, ontologică, fără de care societatea, în mic sau în mare, își pierde sensul axiologic și reperele ei, esențiale sau existențiale ... Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Profesorul de Religie, un model de conduită pentru „ucenicii“ săi și un mediator în școala în care își
PROFESORUL DE RELIGIE, UN MODEL DE CONDUITĂ PENTRU „UCENICII“ SĂI ŞI UN MEDIATOR ÎN ŞCOALA ÎN CARE ÎŞI DESFĂŞOARĂ ACTIVITATEA ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362177_a_363506]
-
ortodoxă . Această existență virtuoasă este un mod deiform de a trăi, o imitație și o urmare a lui Iisus Hristos, trăită în dimensiunea sa comunitară, aici, pe pământ, dar făcând aluzie concretă la perspectiva eshatologică. Omul, fiind creat ca dat ontologic, după chipul și asemănarea cu Dumnezeu, aspiră, firește, la Creatorul său, la Treimea persoanelor. Posibilitatea unirii cu Dumnezeu, tulburată de căderea în păcatul originar, dar imaginea lui Dumnezeu în Om nu a dispărut, ea poate fi restaurată, recreată și repusă
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
și pentru alții, pentru universalitate, pentru eternitate“ („Creștinismul și cultura română“, pp. 28-29). Fără această simbioză riscăm să ne dezrădăcinăm de ethosul românesc, de esența spirituali¬tă¬ții și culturii strămoșești. De aici înțelegem că, după cum sentimentul religios se justifică ontologic înlăuntrul firii omenești, fiind înnăscut într-însa, Ortodoxia reprezintă prin definiție „esențialitatea poporului român“. „Ortodoxia este adâncul nostru. Faptul că este al nostru nu trebuie să fie motiv de închipuire că noi am creat-o și deci ne putem și
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
română“, pp. 5-6). Așa se face că, în mentalitatea poporului nostru, multă vreme, termenii „român“ și „creștin“ au avut același înțeles. Așadar, din cele arătate mai sus înțelegem că legătura profundă dintre spiritul național și tradiția ortodoxă este o realitate ontologică a poporului nostru. Ea constituie pârghia de susținere și promovare a valorilor culturale peste timp și tot¬odată garanția unei mărturisiri ortodoxe a Adevărului înomenit. Această continuitate identitară a fost perpetuă în afirmarea poporului român peste veacuri, ca națiune binecuvântată
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
raport optimist, bazat pe comuniunea și legătura permanentă cu Dumnezeul - Treime prin harul prezent în Biserică, anulând la fel de chinuitoarea frică de moarte. Omul, după gândirea Părintelui Profesor Stăniloae, nu este sortit morții, ci eternității. În spiritualitatea ortodoxă, moartea reprezintă condiția ontologică a Învierii și a restaurării omului în Iisus Hristos. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae nu se înscrie în tradiția gândirii ortodoxe a diasporei ruse (Nicolae Berdiaev, Vladimir Losski). El critică apofatismul exagerat, pentru a repune în valoare catafatismul și reexaminează din
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
ne vom întoarce la așa-zia diferență de esență (?) dintre omul liber (= supraom) și omul "simplu", omul sclav (omul neemancipat încă, neeliberat cu ajutorul cunoașterii identității repetate dintre sine și Spiritul Universului); dintre omul bărbat și omul femeie, ce ar fi inferior ontologic primului etc. Revenim astfel la întregul sistem de concepte ale lumii spirituale greco-romane, care însemna identitatea de vederi, contrar a ceea ce se crede uneori, cu lumea spirituală indiană: lumea spirituală creștină este, astfel, lăsată deoparte, fiind văzută ca niște "idei
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Statului; măgarul, însă, chiar bine hrănit, nu" (326, 12); "Măgarul, chiar de-i instruit, nu cîntă" (327, 4). Din ele rezultă, de asemenea, o oarecare ierarhie a valorilor și un cult al elitei, bazat, aș spune, pe un tainic principiu ontologic, sau, mai degrabă, "teologic". Spiritul indian, atît de profund în cugetarea sa, era cu neputință să nu surprindă acest aspect mecanicist, fatalist, al vieții terestre. Pentru el, totul e într-o înlănțuire cauzală perfectă, într-un determinism de fier. Întreruperea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
o ruptură; dar, prin mijlocirea riturilor, omul religios poate «trece» cu ușurință de la durata temporală obișnuită la Timpul sacru“10. Se disting, de la început, aceste calități ale timpului, căci Timpul sacru este reversibil, în sensul că este un timp mitic, ontologic „mereu egal cu el însuși, nu se schimbă și nu se încheie“. Acest comportament față de Timp deosebește oamenii între ei, pe cel religios de cel nereligios, primul refuzând să trăiască doar în „prezentul istoric“. TEMELE MUTAȚIEI FANTASTICE 1. Mutația metafizică
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
și că nu-și mai aduceau aminte ce au tăcut, însă șoferul, slujitorii lui Budge, apoi Budge contestă existența evenimentelor. „Marea noutate pe care o aduce Mircea Eliade în romanul românesc constă în substituirea epicului cu fascinația ideilor, cu dimensiunea ontologică“32. b) Visul, în: Șarpele. Aici, Dorina, în existența sa onirică, va trece dincolo: „Dorina privi șirul acela de odăi, care parcă o despărțeau de un alt tărâm, fără tristețe. Încet i se ștergeau din minte ultimele amintiri. Într adevăr
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
în Real, lăsând impresia că nu alterează atât mecanismul, cât conștiința. Noaptea de Sânziene, considerată de Mircea Eliade însuși „piatră de hotar între trecut și viitor“, este „rodul unei maturități artistice de excepție“. În viziunea autorului epicul are o semnificație ontologică, deoarece evenimentele în care sunt antrenate personajele, dar și problemele pe care le trece omul de-a lungul vieții, sunt tot atât de expresive pentru destinul uman, ca și implicarea lui în istorie, aceasta fiind chiar o obsesie pentru unul din personajele
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
ci de a deveni. Dar cum se poate transforma existența în devenire?" Citirea lui Noica inspiră Katherinei Verdery următorul comentariu: "Într-un cuvînt, obiectivul lui Noica ar fi acela de a construi României și lumii o teorie armonioasă a relației ontologice dintre tradiție și modernitate. Însăși natura proiectului său îl făcea interesant și util, atît pentru apărătorii tradiției -protocroniștii și aliații lor cît și pentru moderni, partizani ai relațiilor României cu Vestul". Noica cere explicații Vestului în prefața lucrării sale Modelul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
religiozitate, de voința de adevăr pe care credincioșii săi au cultivat-o întotdeauna și care acum îi face să-l recunoască și pe el ca pe o eroare de care se pot lipsi de acum încolo...".30 Finalurile marilor "poeme ontologice" (Svetlana Paleologu-Matta) ale lui M. Eminescu (Memento mori, Luceafărul, Povestea magului rătăcitor prin stele ...) ilustrează asfințitul întrebării "apus de zeitate ș-asfințire de idei": Poți răspunde la-ntrebarea ce pătrunde-a noastră fire, La enigmele din cari ne simțim a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
despre "o fluctuație între ființă și neființă"; "nimic nu poate epuiza bogăția vidului cuantic. Căci el este Nimicul"34. Sensul de "vid plin" nu este altul decât cel intuit de Sergiu Al. George.35 Am avea la Eminescu un sens ontologic, pentru că "nimicul" corespunzând unui enunț negativ ca "absență", nu poate fi conceput fără o referință la o "substanță primă", precum în logica indiană Nyaya sau Buddista. "Fluctuația" dintre ființă / neființă sau "bogăția vidului cuantic" are un sens dialectic, hegelin (Ioana
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
comentariul autoarei putem vedea zăbovind asupra unei singure trepte motivul ochiului la Eminescu. Pentru o mai rapidă sistematizare a uriașului material voi subîmpărți expozeul nostru în trei mici subteme: 1. Cecitatea sacră. Raportul ochiului cu lumea la Eminescu este unul ontologic: lumea există dacă este oglindită. Sau pentru a fi oglindită: "Și se privesc... Codrii de secoli, oceane de popoare / Se întorc cu repejune ca gândirile ce zboară / Și icoanele-s în luptă eu privesc și tot privesc..." (Memento mori). Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
îndreptat mai mult asupra lecturilor și culturii poetului (G. Călinescu, T. Vianu etc.) s-a conturat, tot mai decis, existența unui "topos" al cărții. Pe linia unei mai vechi tradiții a lui E. R. Curtius s-a remarcat deja valoarea ontologică a motivului (Cuvântul, scrierea, numele), cât și semantica text/scriere (vezi Ioana Em. Petrescu, Cartea, labirintul de nea și piramida, în Steaua nr. 2, 1989). Extinderea metodologiei de cercetare prin impactul cu textualismul conduce inevitabil la cercetarea simbolisticii cărții printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
două credem sugestive din Borges: "Tu ești făcut din timp, din / Timpul neîncetat" (Vîrful); sau cel care ne duce cu gândul la "valurile vremii": "timpul se întoarce ca o undă". Dar dacă la Eminescu este vorba de un timp primordial, ontologic, care se articulează cu ființa (Svetlana Paleologu-Matta Eminescu și abisul ontologic, 1988), la Borges este un timp labirintic, circular. "Timpul ciclic" va fi una din temele favorite ale ilustrului argentinian, spre ea îl conduce însăși "duplicitatea" discursului, care produce acel
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Timpul neîncetat" (Vîrful); sau cel care ne duce cu gândul la "valurile vremii": "timpul se întoarce ca o undă". Dar dacă la Eminescu este vorba de un timp primordial, ontologic, care se articulează cu ființa (Svetlana Paleologu-Matta Eminescu și abisul ontologic, 1988), la Borges este un timp labirintic, circular. "Timpul ciclic" va fi una din temele favorite ale ilustrului argentinian, spre ea îl conduce însăși "duplicitatea" discursului, care produce acel "interstițiu pe unde se scurge subiectul", de care vorbea R. Barthes
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
că o narațiune în care toate domeniile narative sînt guvernate de seturi identice de maxime și reguli este semantic-omogenă. Cînd seturile nu sînt identice, narațiunea este semantic-eterogenă sau fragmentată. Dacă numai anumite clase de maxime și reguli să spunem, cele ontologice și epistemologice sînt valabile în toate domeniile narative, se spune că narațiunea este omogenă din punct de vedere ontologic și epistemologic. Cu alte cuvinte, o narațiune s-ar putea să fie ontologic-omogenă dar fragmentată din punct de vedere axiologic, sau
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]