1,499 matches
-
fonctions de l'art dans la culture", în Canadian Aesthetic Journal/Revue canadienne d'esthétique, vol. 2, 1998. 2 Cf. Samuel Alexander, Art and the Material: The Adamson Lecture for 1925, Manchester University Press, 1925. 3 Pentru Monroe C. Beardsley ontologia implică o distinție între obiectele fizice și obiectele perceptuale. Dacă obiectele perceptuale sunt perceptibile datorită calităților lor, adică percepute prin obișnuița senzorială, ele sunt interpretate ca definind obiectul estetic fără să înlăture calitatea sa fizică. Pluralismul ontologic propus de Beardsley
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Project Gutenberg Ebook, 2009. 20 Referire la: Roman Ingarden, Der Streit Um Die Existenz Der Welt, vol. 1-3. Max Niemeyer, Tübingen, 1964. 21 Teoriile medievale ale transcendentalului dezvoltă un întreg sistem cu scopul de a înțelege ideea de "ființă" (ens). Ontologia apealează la acest sistem întrucât este format din termeni simpli și comuni, numiți communissima. 22 Cf. Alexander G. Baumgarten, Metaphysik. Historisch-kritische Ausgabe, Frommann-Holzboog, Stuttgart, 2011. 23 "Art has something to do with making things, but these things are not material
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
scientific achievement; and by sensitiveness to the rights and claims of others - conscientiousness". cf. John Dewey, Democracy and Education, The Project Gutenberg Ebook, 2008. 19 Tudor Vianu identifică arta ca fiind determinată de nouă elemente definitorii pentru orice tip de ontologie. Plecând de la o fenomenologie simplă a conștiinței Tudor Vianu ajunge să stabilească cele nouă elemente definitorii ale unei opere de artă: 1) produsul; 2) unitar și multiplu; 3) înzestrat cu valoare; 4) obținut prin cauzalitate finală; 5) al unui creator
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
of being of play becomes significant" (t.m.). Hans-Georg Gadamer, op. cit., p. 103. 44 Hans-Georg Gadamer, op. cit., p. 101. 45 Johan Huizinga, op. cit., p. 87. 1 Folosesc termenul în sensul dat de N. Hartmann - prin contemplare ajungem la cunoaștere, în timp ce ontologia cunoașterii se bazează pe irațional. Cu alte cuvinte, cunoașterea este imaginea obiectului în subiect, a obiectului ca element transcendental determinat. 2 Durand prezintă o tipologie a simbolurilor care consideră imaginarul o parte esențială a umanității, imaginarul este acel element ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
op. cit., p. 319. 20 Poezia, de exemplu, poate fi influențată de muzicalitatea sau nonmuzicalitatea unei limbi. Pentru Borges, poezia trebuie scrisă în limba spaniolă datorită muzicalității sale, care poate duce la o expresivitate absolută. 21 Roman Ingarden, op. cit., p. 320. ------------------------------------------------------------------------- ONTOLOGIA OPEREI DE ARTĂ 10 1 Résumé Introducere Fundamentarea câmpului teoretic... Cum se naște și cum înțelegem opera de artă în general Prezență și absență. Ideea de apariție și ideea de percepție Înțelegerea și funcționarea operei de artă literară Arhitectonica ontologică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Lieber, 2001). Afirmația că teoria constructivistă este o paradigmă a relațiilor internaționale la fel ca realismul și liberalismul este înșelătoare, iar tendința manualelor este rareori reflectată în literatura de specialitate. În aceasta din urmă, constructivismul este considerat de obicei o ontologie, o epistemologie sau o metodologie. În această calitate, este definit ca fiind diferit și de materialism, și de raționalism. Lucrări recente de evaluare a domeniului (Katzenstein, Keohane și Krasner, 1998; Ruggie, 1998) au identificat controversa raționalism-constructivism drept dezbaterea centrală în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
comun premisa că nu se pot cunoaște fenomenele sociale separat de observator, în timp ce realismul științific afirmă că ele pot exista independent și că acest lucru se poate demonstra, chiar dacă ele nu sunt contemplate (Patomäki și Wight, 2000). Criticile constructiviștilor la adresa ontologiei realiste se asociază cu aceste poziții realiste antiștiințifice. Această ultimă acuzație a evoluat în timp. Postpozitiviștii (de pildă, Ashley și Walker, 1990a), în cadrul dezbaterii cu pozitiviștii, deseori resping realismul, deoarece îl consideră pozitivist și, în consecință, incompatibil cu noile tendințe
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Antipatia față de „omul de știință”, acceptarea importanței ideilor și accentul pus pe contextul istoric din operele lui Morgenthau (pentru o discuție a cauzalității sociale, vezi 1946, p. 130) sunt foarte compatibile cu epistemologia constructivistă, fie ea neoclasică sau postmodernistă. Iar ontologia realismului clasic, care acceptă o realitate separată de opinia subiectivă, fără să nege, în consecință, rolul elementelor ce nu pot fi observate, precum moralitatea, este departe de materialismul brut pe care uneori criticii constructiviști îl asociază cu realismul. Toată discuția
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
studiul constructivist al intersubiectivității - al normelor și al drepturilor. În cele din urmă, ce consecințe are acest raționament asupra cercetării și discursului din domeniul relațiilor internaționale? Constructiviștilor le sugerează că teoria lor - indiferent dacă este înțeleasă ca metodologie, epistemologie sau ontologie - nu ar trebui înțeleasă ca o paradigmă, în sensul în care sunt interpretate realismul, liberalismul și marxismul. Prin paradigmă înțelegem aici un set de ipoteze despre modul cum funcționează politica. Constructivismul este o colecție de presupuneri despre felul cum ar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
trad. rom. Tropice triste, București, Ed. Științifică, 1968. REY Jean-François (coordonator) (1998), Altérités: entre visible et invisible, Paris, L’Harmattan. SARTRE Jean-Paul (1943), L’Etre et le néant, Paris, Gallimard ă trad. rom. Adriana Necșulescu, Ființa și neantul. Eseu de ontologie fenomenologică, Paralela 45, 2004. THEUNISSEN Mickael (1986), The Other, trad. americană, Cambridge, The MIT Press (prima ediție germană: 1977). Φ Alienare, Dialog (principiul Î), Recunoaștere (politică de Î), SCLAVIE Altruismtc "Altruism" Φ Asociație, FRATERNITATE, SOLIDARITATE Anomietc "Anomie" Din punct de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sistem empiric de organizare și sistematizare a informației în scopuri practice multiple (narative, descriptive, argumentative) care funcționează într-o comunitate relativ omogenă din punctul de vedere al reprezentărilor și al normelor. După P. Charaudeau și D. Maingueneau, topicile exprimă o ontologie populară oscilînd între cognitiv și lingvistic și avînd grade diferite de generalitate. În logică și filosofie, toposul reprezintă o schemă discursivă caracteristică unui tip de argument. Astfel, din punct de vedere logic, toposul este o schemă care formalizează și generează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în contextul original" .84 Ideea, conceptul, faptul istoric există mai degrabă prin semnificația lor decât prin ele însele. Este victoria definitivă a nominalismului asupra realismului, universalia definindu-se acum strict ca nomina, sau, cum remarcă Laurence Wood, triumful epistemologiei în detrimentul ontologiei specifice preocupărilor medievale. Odată cu postmodernismul va veni rândul hermeneuticii să exprime spiritul timpului. Scrierea istoriei în viziunea antică și medievală era simplex narratio gestarum, simpla relatare a lucrurilor așa cum s-au întâmplat într-adevăr (ut gestae). Martorul ocular era considerat
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
rezultatul impulsului cunoașterii, expresia "condiției umane". Termenul "inconștient" nu înseamnă doar pierderea conștiinței, ci pierderea cunoștinței și a conștiinței. Cele două fenomene sunt o unitate, care a fost separată artificial. Separarea simbiozei conduce la negarea cunoașterii, fără conștiință ea neexistând. Ontologia lor este reprezentată de ecuația Cu (cunoaștere), Co (conștiință), două categorii esențiale ale gândirii omului (G), deci ecuația este G = Cu + Co. Cunoașterea are loc în spațiu și timp și conduce la conștiința eului biologic în relație cu sine și
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
În acest sens, calculatoarele care gîndesc ar fi simulacre (și nu simulări). Pentru această acceptație, care ar putea să se reclame de la Epicur, calculatoarele nu simulează, ele sînt, în calitate de simulacre. Ele pot prefigura o lume fără față și revers, fără ontologie, o lume nediferențiată, nelimitată. Această lume fără față, fără revers este o lume a paradoxului. D) Interacțiunea Termen ultim al cadrilogiei, interacțiunea este folosită ca argument de vînzare pe piața teoretică, ca și pe aceea, mai prozaică, a economiei 137
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
itinerariul dintre Upanișade, Platon, Kant și Heidegger, surprinde "încercările" spiritului de a-și recupera "în-sinele" dislocat în inaccesibila transcendență a lumii ideilor sau a noumenului. Trebuiesc date la o parte "învelitorile ființei ce nu moare" pentru a se ajunge la ontologia arheității, la acea "hieroglifă" inițială care sintetizează însuși spiritul românismului, oglinda originară ca embrion al stejarului. Esența arheității, spune Th. Codreanu, este încercarea, iar "numele încercării specifice omului este tocmai munca" (p. 53). Restituind muncii umane rangul de "principiu ontologic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
destinată ("destinațiune internă") călătoriei în cerc, încercării. Numai că fiecare își are o măsură a cercului. Cătălin și Cătălina au cercul strâmt" (p. 39). Acesta ar fi marele model ontologic eminescian, poemul filosofic al Ființei. Există, însă, și o mică ontologie eminesciană, derivată, modelată după "rațiunea practică", fiindcă Eminescu scrie și un poem publicistic al ființei coborâte în cotidianul practic, în transcedental (nu aventurat în transcendență). Astfel, omul este, fatalmente, destinat să se-ncerce și se încearcă prin muncă. "Mulți lucrează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
câteva rânduri, pe parcursul lucrării. D-sa începe prin a susține cu argumente serioase că "Eminescu trebuie plasat spre disperarea criticii conservatoare, pe culmile gândirii filosofice moderne". Este vorba de degajarea sensurilor teoriei arheității, care conturează, la o analiză atentă, o ontologie a ontologiilor, de tipul meditației heideggeriene asupra ființei. De altfel, apropierile de Heidegger sunt numeroase și Dl Codreanu le pune în evidență convins fiind, ca și d-na Svetlana Paleologu-Matta, la a cărei lucrare "Eminescu și abisul ontologic" face referire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe parcursul lucrării. D-sa începe prin a susține cu argumente serioase că "Eminescu trebuie plasat spre disperarea criticii conservatoare, pe culmile gândirii filosofice moderne". Este vorba de degajarea sensurilor teoriei arheității, care conturează, la o analiză atentă, o ontologie a ontologiilor, de tipul meditației heideggeriene asupra ființei. De altfel, apropierile de Heidegger sunt numeroase și Dl Codreanu le pune în evidență convins fiind, ca și d-na Svetlana Paleologu-Matta, la a cărei lucrare "Eminescu și abisul ontologic" face referire, că "... abia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al cărui text limpede și concis pune în valoare rostirea lui Eminescu însuși. Urmează, în partea a II-a a cărții, o lectură a câtorva dintre teoriile formulate de poet pe tărâmurile economiei, etnologiei, istoriei, politicii din perspectiva generică a ontologiei arheității, care le conferă o "coerență organică de mare anvergură". Pe de altă parte, raportarea permanentă a creației eminesciene la teoriile existente în epocă (cu care Eminescu a fost întotdeauna în contact, într-o măsură mai mare chiar decât specialiștii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
presă, în universul liricii sale, iar "fragmentarismul" filosofic al poetului, care nu-i dă dreptul la un sistem (veritabil obstacol pentru atâtea generații de cercetători) ar putea releva, pe de altă parte, ideea unei organicități, a unui arheu, a unei ontologii, în gândirea eminesciană. Acesta e subiectul studiului [Modelul ontologic eminescian, Editura "Porto-Franco", Galați, 1992] conceput de profesorul de la Huși, Theodor Codreanu, un împătimit cercetător și partizan al păstrării neștirbite a valorilor spirituale eminesciene. Cartea era gata în 1989 dar, ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu a căutat să demonstreze gândirea eminesciană în organicitatea ei. Punându-și întrebarea dacă Eminescu a meditat pe cont propriu asupra ființei, ori a făcut-o în mod nesemnificativ, autorul ajunge la conceptual de arheu și-i recunoaște poetului o ontologie originală alăturându-se lui Noica: "Eminescu a recurs la transformarea ontologică a conceptului, așa cum a procedat Platon cu Ideea". Arheul eminescian este ființa însăși în generalitatea ei (Sein și Dasein) iar exemplele relevante ale unității acestei lumi sunt embrionul și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spiritualității românești înclinația spre sinteză și pluralism. Vom vedea că spațiul ontic caragialesc stă sub semnul ondulațiunii, dorul mioritic fiind de esență muzicală. Unda este "muzica" prin excelență, plânsul neauzit al lui Demiurgos. Ea străbate până la consonantismul lui Odobleja și ontologia "muzicală" a lui Alexandru Bogza. Să nu uităm că Orfeu era trac de origine. (...). Iar propoziția-cheie a poeticii lui Caragiale este: Ritmul iată esența stilului" (p. 70). Reținem două judecăți critice memorabile: "Caragialismul vine din absoluta euforie a inconștientului care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Cezar Ivănescu este "un arheu jignit". El și-a conturat un idiom poetic inconfundabil, greu de imitat. Intrarea sub "teroarea istoriei" (Mircea Eliade) e primul semn al eminescianismului său abisal care "l-a apropiat și de cel ce a dimensionat ontologia arheilor în arhetipuri, autor al excepționalului eseu Insula lui Euthanasius" (p. 121). Teroarea istoriei este demonstrată și-n Alte fragmente din Muzeon (1982). Tot aici întâlnim și despărțirea de eminescianism în formă, dat fiind că poetul inovează tipare formale/strofice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe poet de... "intelectualism" în dauna "sensibilității", adică tocmai ce reprezintă modernitatea! ("triumful intelectului", cu spusa lui Valéry). Este, apoi, denunțată mentalitatea sursologică, acel comparatism păgubos care a dus la consacrarea dependenței lui Eminescu de modele străine. În lungul studiu Ontologia arheității tonul de dispută se plasează nivelul (înalt) filosofic, Kant și Schopenhauer în special, pe tema genialității, agnosticismului, conștiinței transcendente, metempsihozei etc. Polemica privitoare la "erosul divin" la Eminescu, așa cum reiese în special din postuma Preot și filosof, pune în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
zice el, precum Doina. Aceeași cenzură democratică a înlăturat dimensiunea istorică a creației eminesciene, radiind Scrisoarea III din școală. Cu aceste fenomene aberante se luptă Theodor Codreanu în cartea sa, care-i însumează preocupările de-o viață despre Eminescu. De la Ontologia arheității până la polemicile cu detractorii poetului, care atacă sistematic, sub ochii noștri, în presa literară de lângă noi sau prin alte mijloace, Theodor Codreanu duce un război pe cont propriu, dar în armonie cu veritabili eminescologi, pentru mai dreapta așezare a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]