13,244 matches
-
meșteșugarii moldoveni alcătuiau mai bine de jumătate din numărul total al meșteșugarilor (fără să mai vorbim de meșteșugarii din mediul sătesc, care, în marea lor majoritate, erau moldoveni), dar că totuși rolul pe care l-au jucat străinii în meșteșugul orășenesc a fost foarte important. În Moldova, în perioada de care ne ocupăm, coexistau toate formele de muncă meșteșugărească (meșteșugul casnic, la comandă, mica producție de mărfuri) predominând însă ultima formă. În orășele și târgurile moldovene o mare parte a meșteșugarilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
concentra aproape jumătate din numărul meșteșugarilor din întreg ținutul cu același nume (din cei 271 „lucrători în industrie” în ținut, 142 se aflau în orașul Roman). De asemenea, în ceea ce privește forma de producție, meșteșugurile sătești sunt mai puțin evoluate decât cele orășenești. Aceasta era și firesc în condițiile când orașul era un centru meșteșugăresc comercial, iar țăranul era strâns legat de o agricultură în care dominau relațiile feudale. 2. Întreprinderile manufacturiere În istoria dezvoltării industriei capitaliste, manufactura se situează între cooperația capitalistă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
întreprinderi industriale și care frânau inițiativa întreprinzătorilor neboieri, a exercitării dreptului de monopol de către unele instituții și persoane particulare etc., progresul industriei se desfășura anevoios. În septembrie 1860, zalhanaua lui Cerchez din Botoșani, de pildă, a fost închisă, deoarece eforia orășenească avea monopolul tăierii de vite în acel oraș. În târgurile proprietate particulară, proprietarii dețineau monopolul desfacerii principalelor bunuri de larg consum. În aceste împrejurări, firește, nu se puteau fonda, fără încuviințarea și a proprietarului, nici un fel de întreprinderi industriale în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
generală, potrivit căreia industrializarea capitalistă pornește din ramura industriei ușoare, unde mijloacele de producție cer mai puțin capital, iar rentabilitatea se obține fără mari întârzieri. Mai mult, în Moldova, datorită lipsei de capital, datorită slăbiciunii economice și politice a burgheziei orășenești, a „puținei înclinații către necunoscut” a proprietarilor funciari, folosirea unor mecanisme și apoi a mașinilor s-a extins într-o măsură mai largă decât în alte ramuri în industria alimentară. Acest fenomen este strâns legat de întărirea caracterului comercial al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
principii mecanice, tratarea morii cu pietre o facem în paragraful consacrat mașinismului. Este și firesc să procedăm așa, deoarece moara nu este nici unealtă meșteșugărească, nici manufactură, ci un mecanism rudimentar, dar mecanism. Adâncirea diviziunii sociale a muncii, creșterea populației orășenești rupte de agricultură, dezvoltarea caracterului comercial al gospodăriei agricole și a tendinței proprietarilor funciari de prelucrare a cerealelor pe propriile lor domenii, folosirea făinii într-o măsură mai mare pentru prepararea rachiului, a berii, a pastelor făinoase etc., sunt principalele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cât datele statisticii sunt sub nivelul cuantumului real de cereale transformate în făină. Această concluzie are o deosebită însemnătate, căci ea ne obligă să acceptăm ideea dezvoltării târgurilor și orașelor într-un ritm rapid și creșterea numerică a acelei populații orășenești care era ruptă de agricultură. Descoperirea aburului și aplicarea lui pe o scară din ce în ce mai largă în industrie a atras după sine importante schimbări în domeniul tehnic, dat fiindcă această uriașă forță motrice a putut fi valorificată numai după adaptarea mașinii-unelte
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sa de arpacaș. De asemenea, contractele încheiate cu furnizorii de lemne nu erau respectate de către aceștia din urmă, iar moara era amenințată din această cauză cu întreruperea funcționării. Moara, se arată la 1860, nu primea sprijinul cuvenit nici din partea administrației orășenești, nici din partea publicului, din motive pe care nu le cunoaștem. În aceste condiții ea și-a continuat activitatea până în 1861, când a încetat de a mai funcționa. La 15/13 septembrie 1863, consulul Franței, Tissot, anunța judecătoria din Iași că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
celelalte erau cu „hornuri și cuptoare”, prelucrând orz, hamei, porumb și secară. De altfel, consumul berii în acea epocă în Moldova era mic. Berea continua să rămână o băutură a populației germanice din țară și a unei foarte restrânse pături orășenești localnice. Tehnica producerii ei era deasemenea un apanaj al tehnicienilor străini. Ei au avut inițiativa introducerii procedeelor mecanice de obținere a berii și o dată cu aceasta capitalul străin pătrunde și în această ramură economică. În 1859, Moise Rot fabrica la Podul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de producție, iar „o parte din încăperi” au fost închiriate pentru „cazarma de jandarmi și arest”. Concurența internă era mare. Ea era provocată de numeroasele ateliere de producere a lumânărilor, care funcționau în fiecare târg, producând lumânări pentru nevoile eforiilor orășenești, cu care se încheiau contracte prin care acei mici producători obțineau dreptul exclusiv de aprovizionare a orașelor și târgurilor respective cu lumânări pe timp de 3-5 ani. Asupra concurenței externe, neîngrădită de nici un fel de măsuri protecționiste, nu mai insistăm
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
această din urmă categorie [...]. În legătură cu mediul social din care proveneau meșterii și calfele din orașe, documentele permit următoarele precizări: în primul rând, meșteșugul era moștenit deobicei din tată în fiu, în al doilea rând, meșteșugarii se recrutau din categoriile sociale orășenești scăpătate, în deosebi dintre birnici. În catagrafia orașului Tecuci din 1845, se face remarca că între meșteșugarii orașului au intrat, în cursul celor șapte ani ce despart o catagrafie de alta, un „privilighet”, doi mazili, un ruptaș, optzeci de calfe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Deasemenea, în catagrafia târgului Huși din 1851 se face observația că între 1845 și 1851 au intrat în rândul meșterilor 16 patentari sărăciți, scăpătați, 12 rupte ale Vistieriei, cinci mazili, 10 birnici etc. Un mare număr de meșteri și calfe orășenești provin însă din mediul sătesc. Între 1838 și 1845, au intrat în rândul meșterilor și al calfelor din Botoșani „două zeci capi de familie meșteri de prin sate”, în Bârlad, în aceiași ani, 34 locuitori de prin sate, în Galați
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
trecem însă cu vederea și menținerea de către legiuitori a unor principii și practici feudale în organizarea și administrarea breslelor: conservarea practicilor confesionale, a obiceiurilor, a îndatoririlor membrilor breslei față de breaslă (plata taxei către cutia breslei), plata unor taxe către eforia orășenească pentru întreținerea spitalelor (obligație a breslelor evreești), obligația de a păstra secretele tehnicii de lucru, conservarea tendinței de a forma o calfă supusă prin „povățuiri în cugetări moralicești și în urmarea datoriilor legii” ș.a. Agățându-se cu deznădejde de prevederile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ei un pogon de pământ. Într-o măsură mult mai mare erau legați de agricultură lucrătorii de la exploatările de țiței, care, în majoritate covârșitoare, erau țărani clăcași sau liberi. Cât privește lucrătorii salariați din atelierele meșteșugărești, îndeosebi cei din atelierele orășenești de cooperație capitalistă simplă, este neîndoielnic că majoritatea lor era ruptă total de agricultură. Deși orașele și târgurile aveau moșii și izlazuri (în proprietate sau în folosință), de ele dispuneau orășenii „gospodari”. În Bacău, de pildă, la 1859-1860, se aflau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vieții urbane nu și-au găsit locul cuvenit. Cei mai mulți dintre istorici, sociologi și economiști nu au văzut în dezvoltarea forțelor de producție elementul determinant al transformărilor prin care a trecut orașul, nu au sesizat prefacerile și evoluția categoriilor sociale specific orășenești, care au oferit orașului acea forță materială și spirituală care l-au situat mai presus de sat și i-au dat rolul conducător în societate încă în perioada de descompunere a feudalismului. Problemele esențiale ale istoriei orașelor noastre au fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
noastră marxistă, deși ele, nu-i mai puțin adevărat, au fost abordate în mai toate monografiile și studiile consacrate istoriei social-economice și în mod special în lucrările privitoare la luptele de clasă în orașe, la procesul de sporire a populației orășenești ș.a. Cu toate succesele dobândite în această direcție, ni se pare totuși de netăgăduit că, în privința istoriei orașului, mai sunt încă multe de făcut. Bunăoară, o problemă atât de însemnată ca structura socială a orașului în perioada de ascensiune a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a faptului că în societate domnește orașul și nu satul, că dezvoltarea orașului este legată indispensabil de mișcarea înainte a societății de la feudalism la capitalism, că dezvoltarea orașului în acea epocă nu a fost numai un rezultat al transformărilor interne orășenești, ci și un rezultat al progresului social-economic la sate și al luptei de eliberare a țăranilor împotriva feudalismului; ea mai presupune cunoașterea progreselor pe care le-a făcut diviziunea socială a muncii, stabilirea cu o precizie pe cât posibil de mare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
împotriva feudalismului; ea mai presupune cunoașterea progreselor pe care le-a făcut diviziunea socială a muncii, stabilirea cu o precizie pe cât posibil de mare a măsurii în care orășenii sunt rupți de agricultură, a măsurii în care categoriile sociale specific orășenești se diferențiază de restul populației, poziția pe care o dețin ele în viața economică și socială a orașului ș.a.m.d. Lămurirea, acestor chestiuni atât de importante ar fi de dorit să se facă prin utilizarea unor izvoare sigure și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se dublează în câteva decenii și ceea ce-i mai important, structura socială a orașelor suferă prefaceri vizibile în sensul că un număr sporit de orășeni se rup parțial și, într-o oarecare măsură, chiar total de agricultură, practicând îndeletniciri specific orășenești [...]. Vechile târgușoare își schimbă caracterul medieval de reședință a unei autorități; ele devin centre de schimb de însemnătate locală. Cele mai multe dintre orașe sunt centre de schimb de importanță regională, iar unele (Iași, Galați) de importanță națională. Locuitorii ocolului Cârligătura (Iași
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o expunere statistică succintă și pe categorii fiscale a populației principalelor orașe și târguri din Moldova la mijlocul secolului al XIX-lea, să precizăm pe cât posibil mai detaliat configurația socială a orașului moldovenesc, forța economică și politică a diferitelor categorii sociale orășenești, sporirea populației pe calea imigrării în orașe ș.a. În fruntea orașelor moldovenești se afla Iașul, care ni se înfățișează la jumătatea secolului trecut și ca unul din cele mai populate centre urbane din Răsăritul Europei. El depășea Kievul, Belgradul, Sofia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care absorbirea brațelor de muncă imigrate din mediul sătesc devine una din condițiile dezvoltării ei. În aceste împrejurări, puțini dintre țăranii imigrați în orașe izbuteau să se angajeze în industrie. Majoritatea lor îngroșa rândurile celor „mai de jos” categorii sociale orășenești, dând structurii sociale a orașului moldovenesc un caracter specific. Aceasta explică și numeroasele cazuri de părăsire a orașelor, instabilitatea celor care, ajunși în orașe, n-au găsit libertatea pe care o căutau. Rolul hotărâtor însă în fixarea specificului social-economic al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
orașului moldovenesc l-au avut meșteșugarii și negustorii, îndeosebi meșteșugarii. Aceștia din urmă aveau o însemnătate covârșitoare în viața economică și socială a orașului nu numai prin numărul lor, ci și îndeosebi prin locul pe care îl ocupau în producția orășenească. Datorită lor orașul, spre deosebire de târg, era înainte de toate un centru al producției meșteșugărești. În primele cinci orașe ale Moldovei, ca însemnătate economică, familiile meșteșugarilor alcătuiau peste 30% din totalul familiilor (vezi tabelul I). În Iași ei formau peste 32% din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Acest proces de creștere are loc pe cale naturală (fiul moștenește de regulă meseria tatălui), pe calea imigrării, după cum am văzut mai sus, și îndeosebi pe calea dobândirii de patente de meșteri sau certificate de calfe de către oameni reprezentând categorii sociale orășenești care năzuiau să obțină o situație materială superioară. În catagrafiile orașelor din 1845 și 1851 se menționează intrarea în rândul meșteșugarilor în cursul celor șapte ani, ce despart o catagrafie de alta, a unor „indivizi scăpătați”: un privilegiat, doi mazili
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
capitaliste în orașe, n-au fost de natură să schimbe în mod substanțial raportul dintre cooperația capitalistă simplă și manufactură, pe de o parte, și mica producție pe altă parte. Aceasta din urmă a continuat să rămână predominantă în economia orășenească. În 1845, în cinci din cele mai importante orașe ale Moldovei, numărul meșteșugarilor moldoveni (fără meșteșugari de rit mozaic și sădiți) de treapta întâia era de 25, de treapta a doua - 118, în schimb numărul celor de treapta a treia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a coropcarilor și a precupeților. Așadar, în Moldova, ca și în Rusia din perioada de sfârșit a secolului XVIII-lea și începutul celui următor, micul producător a continuat să rămână la jumătatea secolului al XIX-lea tipul predominant al industriei orășenești. În aceste împrejurări, apare pe deplin explicabilă și legătura care mai exista între mulți dintre meșteșugari și îndeletnicirile specific rurale. Este adevărat că aceste din urmă sunt complementare pentru meșteșugari, dar ele sunt evidente și ne obligă să luăm în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
creșterea vitelor, au avut o puternică înrâurire asupra vieții social-economice urbane în sensul că pe primul plan era situat comerțul, nu industria. Particularitatea principală a acestor orașe consta în marea răspândire pe care o aveau îndeletnicirile sătești în rândul populației orășenești. Această observație se aplică într-o mai mică măsură Iașului, un mare centru meșteșugăresc-negustoresc și administrativ, dar întru totul celorlalte orașe mai mici și târguri din zona agricolă a Moldovei. Se înțelege că meșteșugarii nu formau o clasă socială omogenă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]