4,258 matches
-
În astronomie, excentricitatea orbitală este o măsură a abaterii (deformării) orbitei eliptice a unei planete sau unui satelit de la forma perfect circulară. Pentru o orbită perfect circulară excentricitatea este zero; orbitele eliptice au excentricități între zero și unu. In anul 1601, Johannes Kepler a determinat că orbitele planetelor au formă eliptică, și nu formă circulară, așa cum se crezuse până atunci. Excentricitatea este definită strict pentru toate orbitele circulare, eliptice, parabolice și
Excentricitate orbitală () [Corola-website/Science/302369_a_303698]
-
măsură a abaterii (deformării) orbitei eliptice a unei planete sau unui satelit de la forma perfect circulară. Pentru o orbită perfect circulară excentricitatea este zero; orbitele eliptice au excentricități între zero și unu. In anul 1601, Johannes Kepler a determinat că orbitele planetelor au formă eliptică, și nu formă circulară, așa cum se crezuse până atunci. Excentricitatea este definită strict pentru toate orbitele circulare, eliptice, parabolice și hiperbolice și poate avea următoarele valori: Excentricitatea unei orbite se calculează ca modulul vectorului excentricității: unde
Excentricitate orbitală () [Corola-website/Science/302369_a_303698]
-
circulară excentricitatea este zero; orbitele eliptice au excentricități între zero și unu. In anul 1601, Johannes Kepler a determinat că orbitele planetelor au formă eliptică, și nu formă circulară, așa cum se crezuse până atunci. Excentricitatea este definită strict pentru toate orbitele circulare, eliptice, parabolice și hiperbolice și poate avea următoarele valori: Excentricitatea unei orbite se calculează ca modulul vectorului excentricității: unde: Pentru orbite eliptice poate fi calculată din distanța de la periapsis la apoapsis: unde: De exemplu, excentricitatea orbitei Pământului este astăzi
Excentricitate orbitală () [Corola-website/Science/302369_a_303698]
-
anul 1601, Johannes Kepler a determinat că orbitele planetelor au formă eliptică, și nu formă circulară, așa cum se crezuse până atunci. Excentricitatea este definită strict pentru toate orbitele circulare, eliptice, parabolice și hiperbolice și poate avea următoarele valori: Excentricitatea unei orbite se calculează ca modulul vectorului excentricității: unde: Pentru orbite eliptice poate fi calculată din distanța de la periapsis la apoapsis: unde: De exemplu, excentricitatea orbitei Pământului este astăzi 0.0167. De-a lungul timpului excentricitatea orbitei Pământului se modifică încet de la
Excentricitate orbitală () [Corola-website/Science/302369_a_303698]
-
au formă eliptică, și nu formă circulară, așa cum se crezuse până atunci. Excentricitatea este definită strict pentru toate orbitele circulare, eliptice, parabolice și hiperbolice și poate avea următoarele valori: Excentricitatea unei orbite se calculează ca modulul vectorului excentricității: unde: Pentru orbite eliptice poate fi calculată din distanța de la periapsis la apoapsis: unde: De exemplu, excentricitatea orbitei Pământului este astăzi 0.0167. De-a lungul timpului excentricitatea orbitei Pământului se modifică încet de la aproape 0 până la 0.05 din cauza atracției gravitaționale dintre
Excentricitate orbitală () [Corola-website/Science/302369_a_303698]
-
strict pentru toate orbitele circulare, eliptice, parabolice și hiperbolice și poate avea următoarele valori: Excentricitatea unei orbite se calculează ca modulul vectorului excentricității: unde: Pentru orbite eliptice poate fi calculată din distanța de la periapsis la apoapsis: unde: De exemplu, excentricitatea orbitei Pământului este astăzi 0.0167. De-a lungul timpului excentricitatea orbitei Pământului se modifică încet de la aproape 0 până la 0.05 din cauza atracției gravitaționale dintre planete (vezi și ). Alte valori: Pluto 0.2488, Mercur 0.2056, Luna 0.0554. Pentru
Excentricitate orbitală () [Corola-website/Science/302369_a_303698]
-
avea următoarele valori: Excentricitatea unei orbite se calculează ca modulul vectorului excentricității: unde: Pentru orbite eliptice poate fi calculată din distanța de la periapsis la apoapsis: unde: De exemplu, excentricitatea orbitei Pământului este astăzi 0.0167. De-a lungul timpului excentricitatea orbitei Pământului se modifică încet de la aproape 0 până la 0.05 din cauza atracției gravitaționale dintre planete (vezi și ). Alte valori: Pluto 0.2488, Mercur 0.2056, Luna 0.0554. Pentru valorile excentricității celorlalte planete vezi și Lista planetelor sistemului solar. Elipsă
Excentricitate orbitală () [Corola-website/Science/302369_a_303698]
-
/1989 AC este un asteroid Apollo, Alinda și care intersectează orbita planetei Marte. Are o orbită haotică produsă de o rezonanță de 3:1 cu planeta Jupiter, o rezonanță de 1:4 cu planeta Pământ și de apropierile frecvente de planetele telurice, inclusiv Pământul. Acesta este listat ca un obiect potențial
4179 Toutatis () [Corola-website/Science/326943_a_328272]
-
/1989 AC este un asteroid Apollo, Alinda și care intersectează orbita planetei Marte. Are o orbită haotică produsă de o rezonanță de 3:1 cu planeta Jupiter, o rezonanță de 1:4 cu planeta Pământ și de apropierile frecvente de planetele telurice, inclusiv Pământul. Acesta este listat ca un obiect potențial periculos, deși sansele de a
4179 Toutatis () [Corola-website/Science/326943_a_328272]
-
Descoperit la 4 ianuarie 1989 de către Christian Pollas, pe o placă fotografică luată de Alain Maury și Derral Mulholland cu telescopul Schmidt al Centre de recherches en géodynamique et astrométrie (C.E.R.G.A.). Directorul serviciului era Jean-Louis Heudier. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată printr-o semiaxă majoră egală cu 2.5314746 UA și o excentricitate de 0.6307684, înclinată cu 0.44593°, în raport cu ecliptica. "Toutatis" a fost numerotat provizoriu "1989AC", apoi a fost denumit, făcându-se referire la Toutatis, zeitate celtă a
4179 Toutatis () [Corola-website/Science/326943_a_328272]
-
Toutatis" a fost numerotat provizoriu "1989AC", apoi a fost denumit, făcându-se referire la Toutatis, zeitate celtă a războiului, a fertilității și bogăției, urmând numărătoarea "4179" făcută de Minor Planet Center. Toutatis este corelat cu ploaia de meteori "Kappa Aquaride". Orbita sa excentrică se întinde chiar din interiorul orbitei Pământului până la centura principală de asteroizi aflată între Marte și Jupiter. Înclinarea orbitei sale este slabă (nu sunt decât vreo cincizeci de asteroizi din apropierea Pământului care au o orbită mai puțin înclinată
4179 Toutatis () [Corola-website/Science/326943_a_328272]
-
fost denumit, făcându-se referire la Toutatis, zeitate celtă a războiului, a fertilității și bogăției, urmând numărătoarea "4179" făcută de Minor Planet Center. Toutatis este corelat cu ploaia de meteori "Kappa Aquaride". Orbita sa excentrică se întinde chiar din interiorul orbitei Pământului până la centura principală de asteroizi aflată între Marte și Jupiter. Înclinarea orbitei sale este slabă (nu sunt decât vreo cincizeci de asteroizi din apropierea Pământului care au o orbită mai puțin înclinată). În ultimul sfert de secol, asteroidul s-a
4179 Toutatis () [Corola-website/Science/326943_a_328272]
-
și bogăției, urmând numărătoarea "4179" făcută de Minor Planet Center. Toutatis este corelat cu ploaia de meteori "Kappa Aquaride". Orbita sa excentrică se întinde chiar din interiorul orbitei Pământului până la centura principală de asteroizi aflată între Marte și Jupiter. Înclinarea orbitei sale este slabă (nu sunt decât vreo cincizeci de asteroizi din apropierea Pământului care au o orbită mai puțin înclinată). În ultimul sfert de secol, asteroidul s-a apropiat de Terra la 8 decembrie 1992, la o distanță de de kilometri
4179 Toutatis () [Corola-website/Science/326943_a_328272]
-
meteori "Kappa Aquaride". Orbita sa excentrică se întinde chiar din interiorul orbitei Pământului până la centura principală de asteroizi aflată între Marte și Jupiter. Înclinarea orbitei sale este slabă (nu sunt decât vreo cincizeci de asteroizi din apropierea Pământului care au o orbită mai puțin înclinată). În ultimul sfert de secol, asteroidul s-a apropiat de Terra la 8 decembrie 1992, la o distanță de de kilometri, apoi la data de 29 decembrie 2004, la , apoi la 9 noiembrie 2008, la de kilometri
4179 Toutatis () [Corola-website/Science/326943_a_328272]
-
includ Tan Tien Qigong (pentru acumularea energiei vitale), Qigong-ul mersului sau Cele Opt Piese de Brocard. Practicile statice presupun nemișcarea externă a corpului combinată cu mișcarea internă a energiei. Acestea includ meditațiile vindecătoare precum Surâsul Interior, Cele șase sunete vindecătoare, Orbita microcosmică sau Cămașa de fier. Pe de altă parte, există exerciții terapeutice, exerciții marțiale și practici meditative. După poziția corpului, există exerciții efectuate în picioare, precum Cele Opt Piese de Brocard, exerciții efectuate cu deplasare, precum Qigong-ul mersului sau artele
Qigong () [Corola-website/Science/318331_a_319660]
-
osificată. Înotătoarea caudală adânc excavată. Au o înotătoare adipoase, fără raze aparente, așezata înapoia celei dorsale. Apendicele pilorice în număr de 11-30. Osul maxilar nu ajunge până la verticala posterioară a ochiului. Oasele postorbitare acoperă întreg spațiul dintre marginea posterioară a orbitei și preopercular. De fiecare parte câte 2 supraorbitare și 3 tabulare. Parietalele în contact, despărțind frontalele de occipitalul superior. Bazisfenoidul este prezent, dar ortosfenoidul lipsește. Ectoetmoidele sunt osificate. Trăiesc în râuri repezi și pâraie cu apă limpede, rece, bine oxigenată
Thymallus () [Corola-website/Science/332021_a_333350]
-
o amplă acțiune de sovietizare a țării care a durat până spre sfârșitul vieții liderului comunist. În 1964, cu un an înainte de moartea sa, Gheorghiu-Dej a decis să imprime un nou curs regimului politic, dând semnalul începerii desprinderii României de pe orbita Uniunii Sovietice. Între 15 - 22 aprilie 1964, în cadrul Plenarei Lărgite a C.C. al P.M.R., a fost dată publicității "Declarația cu privire la poziția P.M.R. în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale", considerată mai apoi primul pas într-o politică de autonomie față de
Epoca de Aur (România) () [Corola-website/Science/328850_a_330179]
-
Naveta Spațială Challenger, construită pentru zborul pe orbită OV-099, a fost a doua naveta spațială construită de NAȘĂ, prima fiind Columbia. Prima misiune a început pe 4 aprilie 1983. Naveta a reușit să efectueze 9 misiuni complete, cea de-a zecea lansare fiind și ultima lansare pe care
Naveta spațială Challenger () [Corola-website/Science/315473_a_316802]
-
În anii 1983 și 1984 Challenger a realizat 85% dintre misiunile spațiale ale NAȘĂ. Chiar și după ce au fost create rachetele Discovery și Atlantis. Challenger a fost modificată odată cu Discovery la Centrul Spațial Kennedy pentru a putea plasa Centaur-G în afara orbitei pământului. Misiunea STS-51-L a fost un succes. Cu naveta spațială Challenger au ajuns în spațiu prima femeie, primul afroamerican, primul canadian, iar Challenger a fost și prima naveta lansată pe timpul nopții. Challenger a fost de asemenea și prima naveta spațială
Naveta spațială Challenger () [Corola-website/Science/315473_a_316802]
-
doi fii, inclusiv Jules prinț de Polignac care a devenit prim-ministru al Franței în 1829 sub Carol al X-lea. În 1775, la o recepție în Sala Oglinzilor de la Versailles îi este prezentată reginei Maria Antoaneta acre a fost "orbită" de ea și invitată să se mute permanent la Versailles. Costul de menținere la curtea de la Versailles era mare și Gabrielle a răspuns că soțul ei nu are bani pentru a finanța o mutare permanentă la palat. Regina a convenit
Yolande de Polastron () [Corola-website/Science/320867_a_322196]
-
unor miliții studențești cum ar fi Corpul liber Lützow este un exemplu al acestei tendințe. Dezastrul din Rusia a slăbit controlul francez asupra principilor germani. În 1813, Napoleon a inițiat o campanie în statele germane pentru aducerea lor înapoi pe orbita franceză; Războiul de Eliberare ce a urmat a culminat cu marea bătălie de la Leipzig, denumită și Bătălia Națiunilor. Peste 500.000 de combatanți au dus lupte grele de-a lungul a trei zile, aceasta fiind cea mai mare bătălie terestră
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Astrul a fost redenumit „Cybele”, după Cybele, divinitate romană de origine frigiană. Cybele este un asteroid de tip C, ceea ce semnifică faptul că suprafața sa este foarte întunecată și compusă din carbon. Asteroidul "" are diametrul mediu de 237,26 km. Orbita sa se caracterizează printr-o semiaxă majoră egală cu 3,43335838 u.a., o excentricitate de 0,10497506 și o perioadă orbitală de 2.323,67 de zile (6,36 ani). Cybele are o viteză orbitală medie de 16,07434096
65 Cybele () [Corola-website/Science/333095_a_334424]
-
considerabil numărul regiunilor cu potențialul de a fi fotografiate. S-a decis ulterior ca ținta să se afle în „zona de vizualizare continuă” a lui Hubble (CVZ)—regiunile de cer care nu sunt ascunse de Pământ sau de Lună în timpul orbitei lui Hubble. Grupul de lucru a hotărât să se concentreze asupra zonei de vizualizare continuă de nord, astfel încât telescoapele din emisfera nordică, cum ar fi telescoapele Keck, să poată efectua observații ulterioare. Au fost identificate la început douăzeci de regiuni
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
ales în lucrări mai vechi) este o planetă pitică din Sistemul Solar, a doua ca masă după Eris și, ca volum, cea mai mare planetă pitică. A fost descoperită în anul 1930 de către astronomul american Clyde William Tombaugh. Obiectele cu orbite asemănătoare cu cea a lui Pluto se mai numesc plutine. Până în 2006 a fost considerată a noua planetă a Sistemului Solar, atât în ordinea distanței față de Soare, cât și a descoperirii. Pluto împreună cu satelitul său Charon sunt uneori considerate sistem
Pluto () [Corola-website/Science/326883_a_328212]
-
a lui Pluto se mai numesc plutine. Până în 2006 a fost considerată a noua planetă a Sistemului Solar, atât în ordinea distanței față de Soare, cât și a descoperirii. Pluto împreună cu satelitul său Charon sunt uneori considerate sistem binar, deoarece baricentrul orbitelor nu se află în interiorul niciunuia dintre cele două corpuri. De la descoperirea lui Pluto, în 1930, aceasta a fost considerată a fi a noua planetă a Sistemului Solar. La 24 august 2006, în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice Internaționale în care
Pluto () [Corola-website/Science/326883_a_328212]