1,597 matches
-
caută altceva, "nordul obiectelor/ noaptea lor boreală în care supraviețuiesc" (Presiunea luminii). Nu obiectele, așadar, ci nordul lor ascuns, în care poetul însuși se descoperă. Nu este singurul poem în care el se arată convins de faptul că în fond orgoliosul creator se oglindește în toate sau oglindește toate într-un sine devenit, prin urmare, echivalent cu universul întreg. Imagine veche în literatură, exprimată însă într-o manieră specifică: "Toate sălășluiesc în adâncul/ sufletului nostru// cel ce prieten sieși nu poate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înnobilatoare (a se vedea, bunăoară, seria de autoportrete din Agenția de eufemisme: autoportret cu blestem, autoportret în oglinzile somnului, autoportret cu prăpastie, autoportret cu iluzie etc.). Statuat din nou, în fond, drept demiurgic, în maniera poeziei moderniste, el își declamă orgolios drepturile po(i)etice, preocupat a da seamă aici de propriile tribulații în căutarea identității de suprafață și de adâncime. Rezultatul constă într-o serie de egografii ale diferitelor vârste poetice și biografice, adesea îngemănate. Mai bine golan din Triunghiuri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
alergătorului de cursă lungă". Discret și cumpătat inclusiv în frecvența aparițiilor editoriale, indiferent la toate módele poetice mai mult sau mai puțin perisabile la care majoritatea versificatorilor aderă, desigur mimetic și neconvingător, Valentin Talpalaru își poartă, fără a sângera vizibil, "orgolioasele mele tristeți" (între care, probabil, și cea determinată de tratamentul injust al criticilor moldavi de prim rang, în ale căror grații cu siguranță nu se află), refuzând totuși constant să adere la vreun grup de influență care să îl propulseze
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
semnate de Mihai Ursachi, Inel cu enigmă (Editura Junimea, Iași, 1970), Missa Solemnis (Editura Eminescu, București, 1971), Poezii (Editura Junimea, Iași, 1971), Poemul de purpură și alte poeme (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974). Masca preferată este, deocamdată, aceea anunțată, cu superbia orgolioasă a pozei neoromantice, în Solie ("Eu sunt ambasadorul Melancoliei,/ Și iată,/ Mult prea duioasele mele scrisori/ De acreditare:") și detaliată în Prima scrisoare, "Dată azi, în cetatea Mâhnire", de cel mai cunoscut alter al poetului: "Noi, Padișahul/ Întregii Melancolii,/ Împărat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
atitudinile existențiale consacrate (visul, temporalitatea grandioasă, logodna extinsă la nivelul elementelor cosmice, devenită chiar principiu otologic). Comentând aceste versuri într-un context în care detaliază formele de "răzmeriță a eului creator împotriva disciplinei ce și-a impus-o printr-un orgolios exces volițional", Gheorghe Grigurcu pomenește de altfel "demența cosmică", specific romantică. Oricât de puțin probabil ar părea, ținta ironiei nu este totuși retorica romantică. Semantica celor două motive din al doilea vers, și în special marcarea lor prin majusculă trimite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai multe rânduri împotriva -ismelor de orice fel. Spre deosebire de cohorta nesfârșită de versificatori care și-au făcut, din contestarea acestor -isme, un blazon exhibat fără pic de pudoare, Mihai Ursachi a și avut suficiente motive care să-i permită delimitarea orgolioasă de tot ce a însemnat, atunci și acum, spirit gregar. Referințe critice (selectiv): Lucian Raicu, Critica formă de viață, 1976; Dan Laurențiu, Eseuri asupra stării de grație, 1976; Petru Poantă, Radiografii, I, 1978; M. Iorgulescu, Scriitori tineri contemporani, 1978; Daniel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
personalitatea umană. În aceste condiții, Pariziana devine "un animal cu sânge rece", fără iluzii și resentimente. Românul La Duchesse de Langeais, scris în perioada "pierderii iluziilor" pe care Balzac le nutrea față de aristocrație, este "un virulent act de acuzare împotriva orgoliosului foburg aristocratic Saint-Germain, a faimoaselor ducese îngâmfate, vicioase și frivole" [Ion, p.288-289]. Făcând concurență stării civile și având ambiția unei reforme a moravurilor sociale, Balzac demască perfidia și decăderea femeii. Balzac a descoperit pluralitatea ființelor moderne 137. Tipul femeii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este pe cale să dispară, datorită triumfului iminent al puterii americane și a atractivității culturii și civilizației de peste ocean. Dar cel mai puternic vector al globalizării este cel eco-nomic. Economismul a creat o forță ce transcende, în desfășurarea ei tot mai orgolioasă, frontierele naționale, tinzînd spre o piață unică, adică spre integrarea vechilor economii naționale într-o entitate globală, cu erodarea corespunzătoare a rolului și autorității guvernelor naționale. Pe cale de consecință, reglementările, instituțiile și normele internaționale, ca și contractele între părți devin
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
aceasta, că nu am înțeles prea bine ce vrea să zică Montresor (ceea ce, de altfel, nici nu este departe de adevăr), dar să păstrăm detaliul undeva în "catacombele" creierului nostru analitic! Și el ne va fi de folos mai tîrziu. Orgoliosul Fortunado devine, previzibil, incitat de asemenea remarci și solicită imperios să-și continue expediția către vinul de Amontillado. Pe parcurs, se mulțumește să bea orice altceva găsește în cale. Așa procedează și cu o sticlă de De Grâve, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
înapoi ochii aceia negri sub sprîncenele împreunate, nasul lung și drept, pomeții largi, de culoarea osului. Gura am remarcat era închisă într-un zîmbet dur, rubinie și ușor curbată sub mustața sîrmoasă, închisă la culoare. /.../. Își îndreptă umerii, chiar mai orgolios, și mă privi drept în față, în semiobscuritatea care ne despărțea. Eu sînt Dracula, spuse el". Pentru ca prezentările să fie complete, voi adăuga faptul că naratorul îngrozit este istoricul englez (trăitor în Statele Unite) Bartholomew Rossi, profesor și cercetător cu renume
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de ideal, divină, sunt determinante. Lipsită Însă de suportul moral - care Îndeamnă la Îngăduință și Înțelegere - sau de cel estetic - care cultivă dreptul la diferență și exprimare distinctă - educația religioasă riscă să devină intolerantă. * Doar Dumnezeu are dreptul să fie orgolios și nu este; noi nu avem dreptul, și, firește, suntem. Tocmai de aceea este necesar ca, Îndemnându-i pe tineri să trăiască În spiritul religiei În care s-au născut, a moșilor și strămoșilor lor, nu trebuie să uităm să
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
lume a insubordonării. Evans-Pritchard a simțit-o pe pielea lui: ceva ce seamănă cu un ordin îi indispune, îi irită (să ne amintim ce i s-a întîmplat în ziua plecării, la sfîrșitul primei sale călătorii în lumea Nuerilor). Ființe orgolioase, acești Nueri. Egali, considerîndu-se cea mai nobilă creație divină. Ce apare drept scandalos în ochii acestor "sălbatici"? Răspunsul e de găsit în bună măsură în stupefacția și uluirea lor față de ceea ce descoperă la Shilluk, o populație vecină: "Ei au un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mod științific, aventura umană: " Și totuși, istoria nu înseamnă doar a povesti chiar dacă este vorba de mari evenimente -, înseamnă a explica chiar și marile evenimente sunt de explicat, oricît ar părea istoria doar o știință bazată pe presupuneri." El consideră orgolioasă ideea că oamenii fac Istoria și îi opune ideea că oamenii sunt făcuți de Istorie, că prezentul și viitorul sunt produsul trecutului: "Istoria profundă ne depășește, pe noi, cei în viață. Nu facem decît să transmitem destinele care ne parvin
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Hegel și la radicalul Marx înfățișând proletariatul ca un gropar al capitalismului; "Or, primul pozitivism (s.ns.) al Occidentului a fost reprezentat de fizica lui Aristotel", valorificat de arabul Averroes și de scolastul italian Sf. Toma. (13, p. 94) Ulterior, "orgolioasa lume modernă n-avea să fi fost decât o cută (s.ns.) pe suprafața umanității". (13, p. 245) Aderența la mit este susținută de autor prin repetate trimiteri la rolurile jucate de opere literare și eroii fondatori, care au avut
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de creație. În Cântărețul de stradă, lucrare nelocalizată astăzi, Mina Byk-Wepper realizează o ilustrare a poeziei simbolistului Traian Demetrescu, poetul orfic, maudit, alungat de lume, plâns însă de femeie, însoțit doar de lira sa, adică de poezie, și care întoarce orgolios spatele unei mulțimi de femei evident îndurerate. Cortegiul de menade sau de bocitoare îl însoțește. În general, poetul întoarce spatele societății dedicându-se în exclusivitate artei sale într-o insolitare orgolioasă și melancolică. Orfeu devine modelul exemplar pentru culminarea stărilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de lira sa, adică de poezie, și care întoarce orgolios spatele unei mulțimi de femei evident îndurerate. Cortegiul de menade sau de bocitoare îl însoțește. În general, poetul întoarce spatele societății dedicându-se în exclusivitate artei sale într-o insolitare orgolioasă și melancolică. Orfeu devine modelul exemplar pentru culminarea stărilor poetice, pentru cocktailul decadent care aduce arta în preajma cruzimii, expresie a pesimismului visceral al poeților damnați. Un tablou al lui Artur Verona, precum Violonist în barcă, reflectă o stare sufletească, muzica
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atunci este incredibil că o poți asimila personalului tehnic, oameni care apasă doar pe butoane. Practic, editorul de imagine te ajută să regândești povestea și să o repovestești, începând chiar cu firul narativ principal uneori. Dacă nu ești un tip orgolios, care ține foarte mult la părerile sale și nu ești încremenit în proiecte, atunci editorul te ajută cu un ochi limpede să-ți înțelegi propria poveste și să o spui logic. Logic însemnând atât cuvintele, cât și imaginile. Pentru că imaginile
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
teatrul de război pentru a emoționa și manipula privitorii. Cred că dacă ești onest cu tine și cu telespectatorul poți vorbi de adevăr sută la sută. Dar telespectatorul trebuie să fie cu ochii în patru, tot timpul, pentru că jurnaliștii sunt orgolioși, sunt mesianici, sunt narcisiști. Telespectatorul trebuie să știe asta, să fie circumspect și să știe că povestea poate fi spusă și din alt unghi. Care sunt calitățile sau criteriile după care ar trebui apreciat un documentar sau un reportaj? Televiziunea
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
spaniolă, germană și rusă sînt prea adînc sădite în mine pentru ca să mai am de luptat împotriva vreunui galo-centrism personal. În fine, este cu deosebire dificil să gîndești Europa de cînd există Europa. Cum poți scăpa de idealizarea euforică și de orgolioasa mulțumire de sine, atît de răspîndite încă? Ar trebui totuși să știm că ceea ce pare cel mai simplu este cel mai dificil: să te cunoști pe tine însuți. Pentru orice punct de vedere european, nesesizarea dificultății de a se concepe
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
clasiciste cu cele medievale sau postmedievale", joncțiune având ca rezultat "o sinteză cu elementele unui nou mod constructiv cu specific local particularizant, unde tiparele impuse de autoritatea timpului se integrează într-o compoziție arhitecturală armonioasă și rafinată, trecută prin filtrele orgolioase ale spiritului locului. Drept consecință, nu o dată în forma occidental-clasicistă a unor palate sau case boierești, se insinuează încă elementele decorului oriental"34. Două evenimente notabile sunt de punctat în chiar primele decenii de viață ale clădirii: casa devine sediul
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
în el, cu aerele zbîrlite ale unui arici retractat, cu absență distantă, cu rîie fanariotă acoperită de blazon bizantin, împăunat chiar în vremea cînd era silit să apară fără cea mai simplă decență vestimentară, ceremonios și protocolar, timid pentru că era orgolios peste măsură, sau orgolios ca să nu pară prea timid, cu fumuri nobiliare împrăștiate din pipele iluziei, cu preocupări de lucruri rare, subtile și inutile, cu risipă de cunoștințe prezentate sub forma paradoxului mistificator al tatălui său, în fața cărora competența oricui
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
zbîrlite ale unui arici retractat, cu absență distantă, cu rîie fanariotă acoperită de blazon bizantin, împăunat chiar în vremea cînd era silit să apară fără cea mai simplă decență vestimentară, ceremonios și protocolar, timid pentru că era orgolios peste măsură, sau orgolios ca să nu pară prea timid, cu fumuri nobiliare împrăștiate din pipele iluziei, cu preocupări de lucruri rare, subtile și inutile, cu risipă de cunoștințe prezentate sub forma paradoxului mistificator al tatălui său, în fața cărora competența oricui amuțea Matei realizase un
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
lui Mateiu sunt niște nobili de extracție și coloratură balcanică sesizează Edgar Papu, propunînd o provocatoare comparație cu Ghepardul lui Lampedusa: "Spre deosebire de excesivul prinț Salina, personajele lui Matei Caragiale au ceva încrîncenat, de delectatio morosa, de spirite subterane, unde sub orgolioasa încăpățînare turcească se ascunde premeditatul calcul diabolic. Această insistență plină de ură pe o poziție pierdută, de care ei sunt atît de mîndri în cilibia lor, trădează, în fond caracterul suspect al veleității de "subțirime" afișată și ea cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
formele care exprimau un sfîrșit de rasă în gesturi somptuoase. Drapat într-o rigiditate morală și una socială, dorită cu încordare și dobîndită cu trudă, conștient de labilitatea făpturii lui, de procesul încheiat în spirit al familiei lui, în care orgolios se considera nu numai punctul terminal, dar și culmea, de însăși stingerea biologică a unui neam, în descendenții lui masculini [...] psihologia lui e mai puțin un caz obișnuit de bovarism, cît o hipertrofie a eului ereditar. Matei Caragiale luptă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Alții sunt prea ocupați pentru a trece în revistă ceea ce au scris, iar unii pur și simplu nu au chef să facă acest lucru sau spun că cititorii vor înțelege oricum ce au vrut să le comunice. Majoritatea oamenilor sunt orgolioși atunci când scriu Odată ce am așternut ceva pe hârtie, respingem ipoteza că ceva ar putea fi scris greșit. Nu ne place să verificăm sau să facem schimbări în cadrul propozițiilor, organizării textului, a scrierii corecte, punctuației etc. Și chiar atunci când admitem posibilitatea
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]