3,686 matches
-
valorile tradiționale ale popoarelor, a generat deja un fel de Turn Babel, distribuitor de marfă culturală de consum, asemenea „furculisionului” Coanei Chirița, fie ea din provincie sau din Capitală. Globalizarea a proiectat, în cadrul său generos de instabilitate, pe lîngă alte orori, și credința în iluzia unui comun general valabil, cu limbajul de plastic aferent. Lipsa de orizont a românului, promovarea moralei de turmă, tonul politic occidental, tonul financiar și cultural agresiv, ne-au făcut vînt spre capcane istorice de proporții. Un
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92470_a_93762]
-
și progeniturile. Mari genii și autori și ei, ca și ilustrisimii lor părinți. Impostori, bețivi, stricați până în măduvă. De o ferocitate și o mârșăvie fără seamăn. Pentru ei nu există pedeapsă născocită de omenire care să plătească înfiorătoarele chinuri și orori la care au supus acest blând popor timp de 25 de ani, și mai ales cele pe care slugile lor năimite le săvârșesc în aceste zile tragice, îngrozitoare, în aceste zile de Crăciun însângerat. Și totuși, primul liber și fericit
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
popor în conturile secrete ale băncilor străine, în timp ce copiii noștri nu aveau alimente, nu aveau medicamente, nu aveau cărți și nici chiar cerneală. Tremurau de frig și învățau până la epuizare poezii despre geniul și bunătatea lui nemăsurată. Pentru toate aceste orori nu poate încăpea milă niciodată. Nu-i de mirare că tocmai acești sublimi copii au dat semnalul și primul obol de sânge pentru care nu vom uita nicicând să le mulțumim îndeajuns. Dragii noștri copii, martiri de nici 15 ani
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
Manea, al cărui destin este însemnat de istorie. Deși s-a născut în România, din 1986 trăiește în Statele Unite ale Americii. Doar oamenii deosebiți își pot duce crucea mai departe cu demnitate, căci în cărțile sale se poate citi despre ororile la care l-a supus viața... Norman Manea este cel mai tradus autor de limbă română, un scriitor onorat cu numeroase distincții internaționale (Premiul „MacArthur”, supranumit „Nobelul american”, Premiul Internațional de Literatură „Nonino”, Premiul „Médicis Étranger” și altele). În ultimii
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
trecut și pe la Hotin, localitate de pe malul Nistrului. Deși era în aprilie, era o zi cumplită de toamnă, cu cer negru, vânt puternic și frig năprasnic; am retrăit acolo, privind celălalt mal, dezastrul deportării din 1941, cuprins de o intensă oroare. „Cel care are un «de ce» pentru care să trăiască poate indura aproape orice”, spunea Friedrich Nietzsche. Care a fost „de ce-ul” dvs. în perioada petrecută în lagăr? Pe atunci aveam doar cinci ani, deci trăirile mele erau mai degrabă instinctive
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
neliniștit, veșnic măcinat de durerea ruperii Moldovei de peste Prut din teritoriul României, Alecu Reniță evocă momente din lupta de întregire a patriei cu o căldură și o blândețe pe care numai graiul moldovenesc le pot avea. Nu puține au fost ororile îndurate în timpul ocupației de sub ruși, caznele, lipsurile, batjocura și nenorocirea - multe dintre ele trecute sub tăcere de înșiși basarabenii care se tem și astăzi de represalii sau deportări și care vorbesc rusește, pentru că au teamă să mai rostească vorbele în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
n-a emis nicio altă măsură. Nu se știe dacă vaccinul va fi aruncat la gunoi. Așa că, atenție români, nu dați buzna la vaccinat! S.R.I-ul, pe urma sabotorilor? În urmă cu doi ani, în editorialul Vaccinurile din industria ororilor scriam că, vaccinul, ca remediu „miraculos” în tratarea falselor epidemii, răspîndite de Companiile farmaceutice cu sprijinul presei plătite, este un real pericol pentru sănătate. În unele cazuri crește riscul de deces, în altele, ucide sau infectează cu epdemii-experiment, create în
To’arășu cu număratul căpițelor e cuminte și va face ce i se dictează [Corola-blog/BlogPost/93434_a_94726]
-
români, care să poată imigra apoi în Israel; și nu ar mai fi avut motive să mulțumească României președintele Israelului, Shimon Peres, în 2010, atunci când a adresat cuvinte de mulțumire poporului român pentru faptul că, datorită lui, au scăpat de ororile naziste aproximativ 400.000 de evrei care au putut apoi emigra către Israel.[10] - Va urma - [1] Rabinul Șef Moses Rosen își exprima, începând cu anii ’90, părerea că de fapt Holocaustul a început în România; ar fi multe de
Pogromul de la Iaşi din iunie 1941. Date şi documente (5) [Corola-blog/BlogPost/93448_a_94740]
-
rămânând fidel convingerilor sale. Un complet de judecată de la Tribunalul Brașov îl judecă și-l condamnă la zece ani de închisoare. Ceea ce a îndurat în anii de detenție Gheorghe Tatu, numai el și Dumnezeu au știut! Condițiile din închisori și ororile unui regim draconic din interiorul lor au făcut multe victime. Scapă cine poate sau cine rezistă! După aproape zece ani de perindare prin temnițele comuniste de la Sibiu, Codlea, Aiud, Gherla, Salcia și Periprava, este eliberat în toamna anului 1962. Arestarea
Temniţă pentru spovedanie! Preotul Gheorghe Tatu din Sebeşul de Sus [Corola-blog/BlogPost/93491_a_94783]
-
se teme să meargă la Bruxelles! Din contra: înarmată cu două bombe cu prepoziții, cu chimirul plin de cratime și vesta burdușită cu diftongi și triftongi a pornit în cautarea teroristului neprins. Nu vă amăgiți - șalul e pentru inducerea în oroare a teroristului pe care îl va păli drept în moalele capului cu un citat!” îmi susură candid Luminița. De la capătul tunelului! Iată un produs al școlii românești ajunsă, politic, europarlamentar! Nu știu dacă a fost întrebată cum se învârte Soarele
TABLETA DE WEEKEND (132): PARADOXURI ROMÂNEŞTI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383223_a_384552]
-
reprezintă, după Emmanuel Lévinas, această conștientizare a prezenței Celuilalt, precum și a pericolului pe care îl însemn eu pentru el. A vedea un chip înseamnă deja a auzi o poruncă morală: « Să nu ucizi! » E evident, așadar, că pentru Lévinas crima, ororile Holocaustului ori ale Gulagului au fost făptuite de făpturi amorale, pentru care cei din camerele de gazare ori din fața plutonului de execuție nu aveau chip”. În lucrarea lui Emmanuel Lévinas „Totalitate și infinit: eseu despre exterioritate” (1999) se remarcă viziunea
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
se și ascunde în rușine”. În cele din urmă Lévinas scrie: „Grija zilei de mâine, foamea și setea își râd de libertate”. Sigur că aceste dureroase, triste constatări nu puteau fi elaborate decât din mintea unui om care a cunoscut ororile vieții, a fugit de ele cât s-a putut, și a meditat profund asupra lor. Conștiința i-a vorbit! Fiindcă există o dimensiune socială a omului, absolut necesară individului uman. Orice om se naște dintr-o societate care-i preexistă
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
te gândești în altă parte. Se fac, dar știu. Nu vă reproșați nimic, rareori ai întâlnit camarazi mai buni. Un mod rezonabil de a suporta eternul război dintre bărbat și femeie. Cu păcile lui, cu armistițiile lui, toate iluzorii. Cu ororile lui. Nici un conflict armat nu a consumat atâta imaginație. Arta spionajului total. Vorbe, gesturi, intenții, neintenții, nu scapă nimic. Fiecare încearcă să stea lipit de adversar: pe stradă, la masă, în pat, în somn. După moarte. Înhumați alături. Scrii. MAGISTRATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
locurilor lor. — Bun venit În Împărăția adevăraților nevoiași, messer Alighieri. Și domnia ta tot În căutarea unui acoperiș peste noapte? Omul rânji, scoțându-și la iveală dinții sfărâmați. Poetul nu Își vârâse Încă lama În teacă. Un sentiment de mânie Înlocuise oroarea din urmă cu câteva clipe. Mâinile Încă Îi tremurau. Se aruncă Înainte și Îl Înșfăcă pe cerșetor de gât, izbindu-i capul de perete cu violență. Doar privirea terorizată a celuilalt, mai curând decât slaba sa cerere de Îndurare, izbuti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dreapta, iar mai apoi ne surprinde din partea stângă. Ceilalți continuau să Îl fixeze pe Dante În tăcere. Pecetea animalieră de pe chipul lor devenise și mai accentuată, pe măsură ce tensiunea interioară venea la suprafață. — Un chin făcut Încă și mai dureros de oroarea care umblă printre noi, adăugă poetul cu răceală. Tensiunea spori. O umbră se coborâse, ca un văl funebru, peste expresia tuturor. În cele din urmă, Cecco d’Ascoli rupse tăcerea. — Oroarea... printre noi? Vrei să spui ferocitatea oarbă care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
suprafață. — Un chin făcut Încă și mai dureros de oroarea care umblă printre noi, adăugă poetul cu răceală. Tensiunea spori. O umbră se coborâse, ca un văl funebru, peste expresia tuturor. În cele din urmă, Cecco d’Ascoli rupse tăcerea. — Oroarea... printre noi? Vrei să spui ferocitatea oarbă care i-a lovit pe cei doi exponenți ai Studium-ului? Ucigătoarea dispoziție a cerurilor, care a provocat o asemenea pierdere? — Vreau să mă refer la cel care, dintre voi, i-a ucis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
litaniile de neînțeles despre care Îi vorbise Giannetto. Se concentră asupra chipului astrologului, asupra profilului său de acvilă. Așadar el fusese cel care coborâse sub pământ, În căutarea forței iradiante a astrelor? Glasul lui răsunase În acele galerii pline de oroare? Dar Ambrogio? Dar Teofilo? Ce putere le ceruse viețile? Atât de simplu, atât de scelerat... Nu era un complot urzit Împotriva Florenței, Împotriva Bisericii sau Împotriva partidului guelf. Cerul al Treilea conjura Împotriva lui Dumnezeu. Se ridică Încetișor din jilț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
efectul acelor vorbe sinistre asupra mea, Îndepărtă cu un gest calm pledul colorat care Îi acoperea jumătatea inferioară. Priveliștea era terifiantă: membrul stâng al lui Adam Adam era retezat brutal la câțiva centimetri sub genunchi! Am Închis instinctiv ochii de oroare, iar mâinile mi s-au Încleștat Înfiorate pe brațele fotoliului. 3 - Ea este Eva. Tocmai ți-am lăudat-o adineauri pentru calitățile de expertă În prepararea cafelei... Cred că niciodată n-am fost mai recunoscător unei femei pentru providențiala apariție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Alexandriei caucaziene, de pildă). Dubla funcționalitate - economică și militară - În spiritul căreia au fost construite aceste cetăți ne trimite cu gândul la un alt cuceritor din plin secol al XX-lea. O să-i pronunț numele, rugându-vă să vă reprimați oroarea: este o apropiere de ordin științific, nu ideologic. Adolf Hitler, despre el vorbesc, a procedat la fel În edificarea infrastructurii economice a Germaniei interbelice: autostrăzi care puteau servi ca aerodromuri, spații de producție În egală măsură pentru uz militar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
avea În fața ochilor filmul propriului viitor. Sunt momente când, gândindu-mă la asta cu fireasca aviditate curioasă a fizicianului, mă bucur, totuși, că nu trăiesc situația ca om, pur și simplu. Să-ți cunoști viitorul - ce provocare, dar și ce oroare! Vă spuneam, scuzați digresiunea, că importantă nu este suprapunerea destinelor, ci altceva. Important e că, după ce au construit o planetă-soră și au reprodus genetic niște ființe cu potențial biologic absolut identic cu al lor, s-au spălat pe mâini ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
stare de excitație, de violentă incandescență a simțurilor, și atunci știam că sunt În apropierea prăzii, că nu va trece mult și mă voi afla față-n față cu trofeul visat. Vânătorul refulat din mine (n-am vânat niciodată, am oroare de sânge și de ideea de ucidere a oricărei ființe vii) trăia clipa fremătătoare a victoriei. N-am idee ce mă propulsa către ea, cine Îmi teleghida mâna să Închidă copertele unui catalog, abandonând setul de documente pe care logica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu sos picant asezonat cu foi de dafin, boabe de piper și nucșoară se chema Lungenbraten - nu știu dacă Omama pronunța corect, dar În traducere românească acest cuvînt Însemna friptură de plămîni; din nou m-a cuprins aceeași senzație de oroare că am În farfurie plămîni de copil. Este ciudat că nici În primul caz, nici În al doilea, nu mi-a trecut nici o clipă prin minte ca ar fi vorba de măruntaiele unor animale. Nu aveam În fața ochilor decît viscerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spus pe cel mai ascuțit ton, Walter! Ochii i s-au deschis greoi. —Catherine nu a știut, a spus dintr-odată. Că i-am spus lui despre scrisori. Nu știa. Nu trebuie să îi spui. Te rog. Nu trebuie! Spre oroarea mea, a început să plângă. Plângea ca și cum se tot abținuse de-a lungul anilor și odată ce a început nu se mai putea opri. Cu paharul în poală își dădea drumul la lacrimi, care-i curgeau pe obraz ca două pârâiașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
iar mâna de sub mine nu se mișca oricât aș încerca să-i îndoi degetele. Oh, Dumnezeule, am pierdut o mână. Nu mâna dreaptă, Te rog, Doamne. Apoi mâna s-a mișcat, prinsese viață singură. M-am holbat la ea cu oroare și pur și simplu nu-mi venea să cred. Dintr-odată m-am gândit că mașina poate o să se întoarcă; că șoferul poate o să verifice dacă am murit sau dacă e nevoie să dea cu spatele peste mine. Poate aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cutremurătoare, așa cum nu ne-am imaginat că s-ar putea întâmpla vreodată, așa cum n-am crezut cândva că s-ar putea visa. Viteza este uriașă, aproape că-ți smulge fața, dar asta pare să nu fie nimic în comparație cu măreția și oroarea a ceea ce se întâmplă sub noi, și anume ființa rea și uriașă care a devenit oceanul planetar, miliardele de fațete ale oglinzilor pe care le formează oribilele valuri și care reflectă soarele înghețat, orbindu-ne pe loc. Nu poți distinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]