1,199 matches
-
datorie pioasă dacă sunt romani, dar nici sufletul germanilor nu și-ar putea găsi altminteri liniștea. A învățat să-și respecte dușmanii, chiar și pe cei ce nu acceptă cultura și dominația Romei. Alături de oase apar acum arme rupte și oseminte de cai, iar în trunchiurile copacilor vede înfipte capete de oameni. Când ajunge lângă ele, prind viață și încep să se jeluiască amarnic. „Aici au căzut legații“, se vaită unii, „colo au fost smulse acvilele“, le răspund alții. „Iată unde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la școala unde învăța nepotul lor Vasili. Nu am aflat niciodată nimic despre urma celor trei femei din familia ucraineană Cozmei. Cu bună seamă că s-au stins pe Obi în sus, pe un plai străin, dar mai apropiat de osemintele bărbaților lor. Odihnească-se în pace ! Doar pe Vasili l-am mai revăzut peste ani. Primăvara revenise cu cortegiul ei de ciripit de păsări, de muguri care se grăbeau să se deschidă sub căldura razelor de soare, de parfumuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu tineri capturați În țară, peste 30 000, dintre care, prof. Gh. Lixandru, un supraviețuitor ajuns cadru didacticla Facultatea de Agronomie din Iași, descrie ororile hollocaustului de la Bălți. În memoria victimelor, după 1989 a fost Înălțată o troiță pe colina osemintelor tinerilor prizonieri. Aflată pe panta prăbușirii, România și-a Îndreptat speranțele spre democrațiile occidentale. Dar, la 4 aprilie 1944, 1000 de avioane militare bombardează Bucureștiul provocând un dezastru În rândul populației și distrugerea incalculabilă a construcțiilor civile, militare, industriale. Piloții
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
repartizat la o brigadă care aduna conuri de brad. În condițiile aspre ale lagărului fusese martor la tentative de evadare a unor condamnați iar În una din zile i-a fost dat să descopere o groapă imensă În pădure cu osemintele unor condamnați. Pe coaja alba a unui mesteacăn din apropierea gropii sta scris: “Aici au fost executați și Îngropați În anul 1933, 500 de ucrainieni care au refuzat colectivizarea. Dumnezeu să-i odihnească.” Mâncarea În lagăr era exterm de sărăcăcioasă, munca
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
lungi capitole, interminabile, ca să fac să ningă în aceste pagini. Aveam de dat un răspuns la o întrebare: Ce să scriu. De ce să scriu, nu mă întrebam. N-aveam nimic de răzbunat, nici nu simțeam că trebuie să vorbesc despre osemintele bunilor mei vărsate în mine, vârsta testamentului era departe. Tatăl meu nu spintecase burta boierului sau vechilului în timpul răscoalei, să bage fasole în ea, și nu știam nici cine e bunicul și cum trăise el, nu-mi povestise nimeni nimic
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să-și găsească soții la Braniște; a ales și a târguit cu ajutorul lor un cal în locul Murgului. Pe acesta îl chema Șargu. Era voinic și blând. Coborând cu stăpânul său cătră apa Frumoasei, se deprinsese să sforăie și să ocolească oseminte împrăștiate, într-un loc unde fusese o întâmplare năprasnică. Câteodată Culi uita, dus de gânduri; iar Șargu îi da semn, ca să-și aducă aminte. A căzut o ploaie viforoasă la sfârșitul lui august și drumușorul s-a curățit, nemaipăstrând nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prin care nu va pătrunde niciodată o suflare de aer proaspăt. Pregătindu-se să simuleze moartea, Julieta trăiește experiența morții reale, trăiește groaza de a se afla în curând într-un sumbru lăcaș: Sub bolta căruia de veacuri zac Străbune oseminte îngropate Și trupu-nsângerat al lui Tybalt, Abia-nhumat, în giulgiu putrezește, Pe unde cică stafii se arată La miezul nopții...1 Este spațiul întâlnirii cu Gorgo și cu fantomele, spațiul în care oricine își poate pierde ușor mințile. În finalul scenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Mai târziu, când voi dispare din grădina oamenilor, ca să nu mă mai reîntorc, vai, niciodată, omul care se va naște după mine, sau care astăzi trăiește pe undeva și luptă cu nevoile, va vorbi de pe coama înaltă a munților de oseminte. Va pomeni victimele nevinovate sau inconștiente ale groaznicului măcel. Va striga: „Jos armele!” și zângânitul de oțel va fi semnalul înfrățirii omenești. Nimeni nu va mai mușca pământul, cu pântecul sfâșiat și măruntaiele scurse, ca brigadierul Steilă în ziua cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și îndreptar pentru duhovnic, cuprinzând regulile adecvate ale spovedaniei și cum să canonească păcătoșii. Unele dintre acestea sunt pomenite ca aparținând ulterior bibliotecii mânăstirii Căldărușani. Moare în 1941, fiind înmormântat în cimitirul Bellu, dar în 1948, conform lui Gheorghe Bezniconi, osemintele sale sunt deshumate și incinerate la Crematoriul Cenușa din București 89. Din păcate, nu am putut identifica sursele care să explice de ce anume rămășițele pământești ale lui Șerboianu au avut aceasta destinație finală. În mod similar, aceeași situație poate fi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
1. Danielle Rettmann (Luxembrug). 2. Bernard... (Lyon). Luni, 16 iunie, o femeie telefonează îngrozită poliției din München, anunțând că un urs s-a urcat până la fereastra apartamentului ei, la etajul al cincilea. În buletinul parohial, pastorul Lewis Lloyd afirmă că osemintele lui Oliver Cromwell au fost regăsite într-un cavou al Bisericii Sf. Nicolae din Londra. (Decedat în 1658, lordul protector a fost înhumat la Westminster; pe timpul Restaurației, corpul i-a fost exhumat, spânzurat, decapitat și apoi a dispărut.) Ipoteza cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mormânt identificabil. Oare ce s-a întâmplat? Despre mitropolitul Eugen Hacman se șoptește că a fost exhumat cu zeci de ani în urmă, într-o noapte, de către comuniști, din Catedrala mitropolitană, care a fost transformată în galerie de artă, și osemintele i-au fost îngropate în cimitir, dar nimeni nu știe locul. Toate mormintele din capela mitropoliților au fost profanate și jefuite de către naționaliștii ucrainieni, după 1990, „iar osemintele luate și aruncate în cele patru zări, necunoscându-se unde”, declara Vasile
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
din Catedrala mitropolitană, care a fost transformată în galerie de artă, și osemintele i-au fost îngropate în cimitir, dar nimeni nu știe locul. Toate mormintele din capela mitropoliților au fost profanate și jefuite de către naționaliștii ucrainieni, după 1990, „iar osemintele luate și aruncate în cele patru zări, necunoscându-se unde”, declara Vasile Diacon. Actualul mitropolit al Cernăuților și Bucovinei, Î.P.S. Onufrie Berezovscki, și episcopul vicar, P.S. Meletie Egorenko, episcop de Hotin, nu dau nici ei nicio lămurire în această
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
evlavie nu-și au un loc de odihnă veșnică”, spune același Vasile Diacon, care a sugerat Preafericirii Sale Daniel, Patriarhul Bisericii României, să se adreseze Patriarhului Kievului și să pună în discuție profanarea și jefuirea mormintelor mitropoliților Bucovinei, precum și dispariția osemintelor acestora, să se ceară efectuarea unor anchete asupra celor întâmplate și să se încerce recuperarea și identificarea rămășițelor pământești ale sfințiților părinți (actualmente, se fac astfel de cercetări). De asemenea, Diacon a cerut autorităților din comuna Stulpicani, preoților de la bisericile
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
se fac astfel de cercetări). De asemenea, Diacon a cerut autorităților din comuna Stulpicani, preoților de la bisericile de pe Suha Bucovineană să purceadă la ridicarea unui cenotaf în memoria lui Nectarie Cotlarciuc, în curtea bisericii din Stulpicani, unde, în situația descoperirii osemintelor sale, acestea vor trebui aduse și depuse pentru veșnicie în acest loc și nu lăsate în Cernăuțiul ostil. Vasile Diacon consideră că acest lucru se impune cu o necesitate stringentă în vederea comemorării amintirii celui ce a fost cândva mândria locuitorilor
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
și lungă de două sute patruzeci, groapa în care zăceau rămășițele fantastice ale unui oraș dispărut. Clădirile se năruiseră parcă sub o povară prea grea. Străzile se aflau chiar în fundul gropii și la același nivel începură să iasă la iveală și osemintele. Se dădu ordin ca săpăturile să înceteze și fură trimise câteva navete de salvare. Grosvenor luă loc la bordul uneia dintre ele, împreună cu McCann. Amândoi se pomeniră în curând, laolaltă cu alți savanți, în față rămășițelor unui schelet. - Deși e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
spunea că, atunci când orașul și toate bisericile au fost mistuite de flăcări, și-ar fi aflat moartea în biserica ce ardea ca o torță. Nimeni nu știa nimic precis. Probabil că, de sub plăcile de piatră crăpată, mormintele își eliberaseră oasele. Osemintele, indiferent din ce epocă, se aseamănă la prima vedere. În biserica Sankt Johann, acolo unde odinioară își avuseseră altarele breslele corăbierilor, ale meșterilor de butoaie și de lăzi, au ajuns, pentru odihna din urmă sub dalele de gresie și granit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
drog de urgii prin vieți suferinde Să-i ningă și chinul prin ceruri de-o zi. Să nu se mai atingă de-a mea nemurire Că-i blestem și viața și neamul domnesc. Să știe să ardă prin vieți și-oseminte, Să ardă prin timpuri, un țipăt lumesc. La moarte, condamn VIEȚUIREA de-o zi Prin cimitirul de cruci, nebunii, orgolioși S-au unit, în genunchi de frunze prin clipa de-a fi O zdreanță uitată, prin CODRII ZELOȘI. 04-12-2007 BRAȚE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și panouri de doliu la poartă DA 9. Coliva și sfeșnicul garnisit DA 10. Cruce scrisă de lemn pentru mormânt DA 11. Doi lachei uniformați de serviciu NU 12. Șase instrumentiști fanfară NU 13. Două bocitoare NU 14. Sicriu pentru oseminte DA 15. Doi ciocli DA 16. Coroană flori de hârtie cu pamblică cu inscripție "Veșnică pomenire" NU Servicii complete + regie = 7.300 lei Suma plătită de 5.400 lei era parafată de urma lăsată de o ștampilă cu litere mari
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și parțial, deoarece oasele și părul nu se descompun natural, în timp, în elementele chimice componente (au dovedit-o săpăturile arheologice). Într-o zonă a orașului meu, s-au făcut săpături în vederea amplasării unor construcții. Săpăturile au scos la iveală oseminte omenești. Au venit imediat unii și au revendicat proprietatea asupra cadavrelor și asupra terenului, în care s-au descoperit oasele. Deși nu au demonstrat proprietatea asupra oaselor, ei au devenit proprietarii terenului, cu o suprafață destul de mare. Multe lupte și
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
încețoșată că greșisem, că o luasem razna, dar, mai presus de toate, voiam să mă uit, să văd în camera Nathaliei. și am văzut... * Într-un container aflat în gara din Tananarive poliția a descoperit aproape 1 000 kg de oseminte de dinozaur. 4. M-a ajutat rutina unor tehnici părăsite încă din adolescență. Mi le dezvăluise o pisică. Pe-atunci, în fiecare noapte, ea se așeza pe pieptul meu, dormea acolo ca un sfinx minuscul. Câteodată eu aprindeam și stingeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Iustiniana torcea firul de tort de pe furcă: Galan ăsta pare să fie om cumpănit și păstrător, măcar că și el e sămânță de sărman, neștiutor și leneș. Amânând să-și scoată mâna dintre bulendre răvășite și scule cu muchii tăioase împuținatele oseminte ale fostei sale agoniseli de fruntaș al Goldanei Petrea Păun îl îmbie pe Nicanor: Dă-te, mai aproape, măi băiete ! El, Nicanor, prăjină înaltă, încinsă cu centura lată de piele, își ținu pălăria cu mâna și, încrețindu-și fața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cele mai frumoase, mai liniștite, mai ales vara, când te coci în blocuri, cu copaci și verdeață și cavouri cu statui. La mine-n sat mai era un obicei, eu i-am făcut lu’ mama dezgropăciune la șapte ani, scoți osemintele, le speli cu untdelemn sfințit și vin, le-nfășori în pânză subțire, de borangic, cu tămâie și busuioc... Acu’ nu se mai face. Le-o fi greață? Da’ măcar să ai acolo un loc de veci. Să aibă unde să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
găsit, dar o procurau ștabii pe sub mână, se făcea până la urmă rost de toate și meșterii erau mai mulți. Bătrânii s-au dus, ăștia mai tineri îs privatizați. Dacă nu mai erau locuri în față, înspre biserică, le-au scos osemintele la cei mai vechi, nu mai rămăsese nimeni după ei, au scos plăcile, au schimbat îngerașii sau numai le-au dat jos capul și-au pus altele, au șters datele. S-a făcut loc și pentru ăștia noi, au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
terminat biserica destinată a fi catedrală mitropolitană și a înzestrat-o cu veșmintele și odoarele necesare”<footnote Ibidem, p. 538 footnote>. Deoarece după cercetările arheologice făcute de profesorul O. Tafrali în gropnița din biserica mănăstirii Cetățuia nu s-au găsit osemintele doamnei Anastasia se presupune „că a fost înmormântată în Biserica Albă cu hramul Stratenia”<footnote O. Tafrali, Mormintele familiei voievodului Gheorghe Duca la Mănăstirea Cetățuia, în: „Arta și Arheologia”, fasc. 9-10, anul 1933-1934, p. 40 footnote>. Constantin Duca voievodul Moldovei
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a fost înmormântată în Biserica Albă cu hramul Stratenia”<footnote O. Tafrali, Mormintele familiei voievodului Gheorghe Duca la Mănăstirea Cetățuia, în: „Arta și Arheologia”, fasc. 9-10, anul 1933-1934, p. 40 footnote>. Constantin Duca voievodul Moldovei, în aprilie 1693, a adus osemintele tatălui său și lea înhumat la Cetățuia, în mormântul pe care ctitorul și l-a pregătit. N. Costin consemnează că punerea în noul mormânt s-a făcut ,,cu mare cinste, cu sobor de arhierei și de preoți, și cu tot
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]