1,547 matches
-
să-i dispară zâmbetul.Prin odăi se auzea răsul ei cristalin și cântecele sale melodioase. Însă cel mai mult și cel mai mult o iubea neînfricatul Decebal.Așa că de ziua fetei, când ea Împlini cinsprezece ani, Decebal dădu un mare ospăț la care Învită jumătate din Dacia.Soseau cârduri cârduri de musafiri din toate colțurile Daciei, cu daruri care de care mai ispititoare.Cel mai frumos dar i se păru fetei a fi cel primit de la viteazul său tată: acesta Îi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
talere de argint hălci de mistreț ori cerb fript. La aniversarea fetei lui, Decebal Îl invită și pe cel mai bun prieten al său, Împăratul Traian, care veni Însoțit de feciorul lui, un tânăr chipel, Îndrăzneț și cu maniere alese. Ospățul durî o săptămână și toată săptămână, fata lui Decebal și băiatul lui Traian erau de nedespărțit.Cântau Împreună, rădeau, povesteau și se jucau.Fata Îi povestea despre Dacia, cât de frumoasă era cu apele limpezi, cu munții și turmele de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
„Cumnata lui Pantagruel“ l Ospăț teatral „Artmedia“ Dacă luni sau marți puteți trăi la Naționalul timișorean „Noaptea furtunoasă“ a lui Caragiale, așa cum a imaginat-o Felix Alexa la T.N. București, e bine să știți că a XII-a stagiune Artmedia va fi un adevărat maraton
Agenda2003-43-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281625_a_282954]
-
domnului Purcărete pe afiș: fantezie, bijuterie de stil, cuvinte puține, tablouri multe, scene mustoase cu aluat frământat în fața spectatorilor, pentru a face o pâine de-un metru și cu un om în ea, sute de linguri căzând din cer la ospățul pantagruelic, cu pantomimă și efecte uluitoare. Pentru „Cumnata lui Pantagruel“, spectacol în care joacă actori români, maghiari și francezi, biletele au prețuri de 200 000 de lei, 100 000 de lei și 50 000 de lei și vor fi puse
Agenda2003-43-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281625_a_282954]
-
prismatice a lui Borges cel dintotdeauna. Există o pace adâncă și o împăcare, dublate, paradoxal, de neliniște, în arta poetului, ca în jocurile manieriste. Din existența totală, cea spre care năzuiește eul liric, face parte și moartea, instalată calm la ospățul ontologic: „mortul nu e un mort: este moartea./ Precum Dumnezeul misticilor,/ căruia trebuie să i se refuze toate predicatele,/ mortul pretutindeni străin/ nu este decât pierzania și absența lumii". (Remușcare pentru orice moarte). În echilibrul de o clipă dintre ființă
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
poate împrumuta un cuvânt dintr-o limbă considerată de prestigiu pentru simplul fapt că termenul respectiv are calitatea de a fi „nou“. Acesta este motivul pentru care, în română, cuvântul vechi de origine latină oaspe, care are o familie numeroasă (ospăț, ospăta, ospătar, ospătărie etc.) și nu era omonim cu niciun alt cuvânt, a fost înlocuit cu turcescul musafir (în Muntenia și Moldova), cu termenul dialectal german gost (în Banat) și cu maghiarul vindeg (< vendég) (în câteva localități din nordul Transilvaniei
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
limbi romanice au moștenit derivate de la lat. pop. *focacia > fr. fouace sau au împrumutat și adaptat termenul germanic *wastil „hrană“ > fr. gâteau „prăjitură“. Cuvântul plăcintă este citat în lucrările de romanistică, alături de ager, ajutor, blândețe, cântec, (a) despica, împărat, lingură, oaie, ospăț și vânăt, pentru a ilustra caracterul arhaic al limbii române. Un alt aspect interesant ce se cuvine remarcat este faptul că plăcintă este unul dintre puținele nume de mâncăruri (zeamă, friptură, turtă) moștenite de română din latină. Față de sensul cuvântului
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
se mâncau stridii)“ sau „lingură pentru medicamente“, s-a transmis în limbile romanice occidentale. Mai puțin evident este de ce în română s-au păstrat o serie de cuvinte ca lat. agilis > rom. ager, lat. canticus > rom. cântec, lat. hospitium > rom. ospăț, lat. felix > rom. ferice, termeni care, în limbile romanice occidentale, nu au fost moșteniți, ci au fost împrumutați ulterior din latină. De ce lat. venetus s-a conservat numai în rom. vânăt, iar limbile romanice occidentale au împrumutat pentru această noțiune
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
deslușesc, fluturând, schimbîndu-se unele-n altele, spărgîndu-se și realcătuindu-se, topindu-se și cristalizîndu-se, abstractizîndu-se în epure și proiecții și-apoi redevenind grele ca sticla de plumb și țeasta de rinocer - obiecte și peisaje, scene întregi cu oameni petrecând la un ospăț, închinări ale magilor, hold-up-uri la o bancă, locomotive cu sistemul bielă-manivelă de sidef rozaliu, ceasuri arătând în ferestruica de sub lupă o dată imposibilă, nori în formă de fabrici, fabrici în formă de melci, melci în formă de nori... Obscurizată de nori
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mulți ca ei, despre fiecare avuseseră cîte-o lecție. Tovarășa mereu încerca să-i facă să lăcrimeze, avea uneori un ton atât de jalnic când le vorbea despre puterea de sacrificiu a acelor eroi. La muzică solfegiau ei ce solfegiau "La ospețe ursul cere" sau "în căsuța cu alune", dar pân-la urmă ajungeau mereu la cântecele cu Doftana, o închisoare unde se pare că stătuseră toți în celulele H, cântece tărăgănate, care-ți făceau pielea de găină pe brațe: Sună toaca prin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de-atunci atât de misterios. Închiși în atelierul lor de pe țărmul golfului, munceau pe brânci, unul ca să poată trăi amândoi - vedutele lui Didier, ca niște poze colorate din care fiecare napolitan și-ar fi dorit una atârnată în sala de ospețe - altul, sălbăticit cu desăvârșire, ca să-și arunce-n afară, pe pânza tremurătoare, maiestuoasele, apocalipticele halucinații: "Regele Asa și distrugerea idolilor", "Ruine și arcade","Legenda sfântului Augustin","Năruirea celor două Turnuri", ca și cele douăsprezece fabuloase picturi din seria "Viețile faraonilor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu sirop de zahăr). Dacă se mânca de dulce: - Borș de pasăre (găină, cocoș, rață, gâscă, curcan); - Găluște cu orez și zarzavat; - Cozonac sau plăcintă. Ca băuturi, se consumau: țuică de prune, țuică de sfeclă (samahoancă) și vinul natural. Acest ospăț de la cumătrie reprezintă ritual post-ceremonial prin care integrarea copilului este întărită în întreaga comunitate, capătă girul moral al acesteia și, în același timp, înseamnă și un sprijin material (bani și cadouri oferite) pentru creșterea nounăscutului. Exista, de asemenea, un bogat
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
prin care integrarea copilului este întărită în întreaga comunitate, capătă girul moral al acesteia și, în același timp, înseamnă și un sprijin material (bani și cadouri oferite) pentru creșterea nounăscutului. Exista, de asemenea, un bogat repertoriu de strigături rostite la ospățul de la cumătrie care au menirea să sporească veselia. Aceste versuri cuprind aluzii erotice, uneori obscene, la adresa moașei și, în special, a nașilor care în acest moment devin ținta glumelor picante. Exemplu: „Lelea albă ca omătul Se iubește cu cumătrul Dar
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
îndrepta, nu-l va îndrepta neci suflarea cea dulce și mirositoare a unei femei... Eu, dimpotrivă, am să-ncerc a împrospăta ș-a idealiza în el ideea acelei femei... Am scris un cântec ș-am să-l cânt azi la ospăț... Prin visăriile vinului voi deștepta visul cel frumos al acelei femei albe... Ea-l va însufleți, îl va-ntoarce... De nu, nu strică! ARB[ORE] Ea-l va întoarce! Și știi tu cine-i acea femeie pe care vrai s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care singur astupă ura și gura lumei. ȘT[EFAN] Portare, te congediez. Cu toate că m-ai certat și cu toate că, nenduplecat cum sânt nu pot să fiu amicul cugetărilor voastre, sânt însă amicul vostru. Îmi va face plăcere să te văd la ospățul meu... arborul bătrân între arborii tineri! (Arb[ore] se-nchină și iese) SCENA III ȘTEFAN (singur ) 2257 Arbore e un brad putred, dar e un brad bătrân, Când arborele-i tânăr l-apleci și se îndoaie, Dar când bătrân e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pustie Răsare gând de aur, ca steaua ce învie Din marea adormită și-n ceruri se înalță. Trecutul e în mine și eu sânt în trecut Precum trăiește cerul în marea ce-l respiră! Mi-aduc aminte-acuma de un ospăț măreț Pe care l-a dat Ștefan naintea morții sale. În sala cu covoare, cu stâlpi de-un aur blond Și înflorit cu stele pe-albastrul lui plafond, Îngălbenit ca umbra și slab ca vechiul leu Ședea Ștefan cel Mare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aproape, e rea și de departe... Război pentr-o muiere! Citește mai departe. ANA Și cum văzură dânșii pe cal [că-i] acel semn În zid au spart intrare calului cel de lemn Lipsiți de orice grijă se puse pe ospețe Crezîndu-se acuma scăpați de [.......... ] Și când, la miezul nopții, dormeau ca niște morți Elinii se coboară, colindă pe la porți, Omoară toți străjerii, lumini aprind [pe creste], Iar ceia din corăbii știind că semn le este... 3 [ÎI ZIC: MĂ LESE
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vii Și-mi sleiau puterea vieții secând inima din mine, Dar acum în răsfățare, în trufie și în bine Eu m-am tolănit. O dulce trândăvie moleșită Lîngezi a mea gândire pân-la starea fericită De tâmpire. Iar încolo, la solemnele ospețe Mă-mbătai din vase de-aur ca s-alung a mea tristețe; Mă culcai pe-un pat de fildeș ce-l trimise Orientul, {EminescuOpVIII 454} Beat de-amor și fericire am putut în tot momentul Să-ngenunchi cum îngenunche persianul la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Paște mai existau ouăle vopsite în coji de ceapă, berea Bock, mielul de duminică și varza călită de luni, Rusaliile se mai serbau încă printr-o drumeție în munții Jura, printre cireșii înfloriți. Dar pe urmă venea miracolul economic: un ospăț sardanapalic de alimente și mărfuri. De Crăciun am ascultat cu un amestec de consternare și admirație o mesă-Gospel și mai târziu am pus la pick-upul nostru abia cumpărat Stille Nacht, interpretat de Mahalia Jackson, până ce a amuțit și ea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
au cerut Poloniei să-i cedeze portul Danzig și culoar de trecere. Și mai rău, însă, este faptul că Ungaria a anexat Ucraina subcarpatică. Știți ce imagine am eu acum în fața ochilor? Un leu a doborât un animal, iar la ospăț încep să se adune tot felul de fiare, care încearcă să fure măcar o firimitură - a rezumat învățătorul spusele inginerului. Imaginea prezentată de dumneavoastră este foarte sugestivă. Trebuie să ne mai imaginăm că o eventuală extindere a pretențiilor Germaniei față de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ținut pentru mine. — Și cu el cum rămâne - cu mortul? Am privit Înapoi la cadavrul devorat de larve al lui Von Greis și apoi am Înălțat din umeri: — Nu se grăbește nicăieri, am răspuns. Și apoi, nu vrei să strici ospățul, nu? Am luat resturile de hârtie pe care Inge reușise să le strângă din sobă și am oprit un taxi ca să ne Întoarcem Înapoi la birou. Am turnat pentru amândoi coniac din belșug. Inge l-a băut recunoscătoare, ținând paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
loc, o dioramă rânjită de muzeu. —Cum adică ți-e dor? — Știi tu - vremurile de demult. Americana. E sexy. Mă relaxează. În ciuda atacurilor lascive pe care le încasă de la Rupp și Cain, rămase costumată, agitându-se în bucătărie ca să pregătească ospățul improvizat alături de Karin, care era în pantaloni scurți și cu buricul gol. Jeanși, camuflaj de vânătoare, tricouri cu inscripții și o falsă bonetă imprimată: America la două secole și un sfert. Unde ți-e prietenul? o întrebă Bonnie pe Karin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
buruiana personalității ei. E chiar așa de imposibil să fie altcineva, să-i pregătească o masă recunoscătoare, măcar o dată? Chiar dacă pentru ei avea să fie ultima? Daniel dă buzna în casă, într-un nor preocupat. Se chinuie să priceapă sensul ospățului. —Ce-i cu toate astea? O ocazie specială? O doare, dar tocmai de asta are nevoie. Întotdeauna există o ocazie. —Așa e. Mă rog. Zâmbetul lui e crucificat. Se așază și-și întinde mâinile în lături, uluit de atâta mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
grăbit cu batista din dantelă. Tata, din capul mesei, vorbea încontinuu, politică și numai politică, aruncând priviri furișe spre fiică-sa. Din celălalt capăt al mesei, străbunica, stăpâna casei, foarte preocupată să-și încarce farfuria din toate felurile rămase de la ospățul de nuntă, ofta din când în când aprobativ spre nepotul ei, tata. Și bunica și străbunica, îmbrăcate în negru, aveau un mod de a-și ține capul cu un fel de autoritate jignită. Ani de zile îi serviseră umile pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îți începi slujba de tălmaci? se miră colegul, zâmbind. Tăcură un timp, apoi ca la un gând năstrușnic, prietenul spuse râzând: — Tu mustață, eu mustață, tu smead, eu smead, hai să ne schimbăm hainele și merg eu la exaporit, la ospăț în locul tău, să fiu tălmaci în franțuzește. Se lasă noaptea și nu ne-or cunoaște, că avem și aceeași statură. Locul tău este lângă nevestică. E păcat s-o faci să plângă, așteptându-te. Când unchiul Nicos s-a strecurat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]