1,395 matches
-
aici se manifestă ingeniozitatea „băieților inteligenți”, mai ales în domeniul Tradiției. O verișoară din Brașov, acum 40-45 de ani, a făcut mare nuntă „cu dar” la Restaurantul Cerbul Carpatin, mirele fiind ajutat substanțial de tot personalul restaurantului (era și el ospătar profesionist), după care, acesta a dispărut cu banii, și dus a fost. Am cunoscut (am fost mulți ani lăutar la nunți), cazuri când nunta cu dar se organiza de două ori, odată în orașul mirelui și a doua oară în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
chiupuri mari de pământ și cu străchioara cu cărbuni aprinși la fund, oferind gospodinelor leneșe la gătit ciorba de burtă dreasă cu ou și cu oțet și tuslamaua prea suculentă, din călcâi, muche și mură, cu usturoi; sau la noptatecul ospătar ambulant cu cren vurști calzi, serviți cu hrean, cu vin fiert și pâine de secară tre cătorilor Întârziați și birjarilor de după miezul nopții și până-n ziuă, când apărea cobilița turcului și samovarul său de alamă cu ceai parfumat cu cuișoare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
privi pe toți cei din jur și constată o uriașă diferență între ei. Exista o lume reprezentată de toate clasele sociale. Seara, pe la ora nouă, orchestra își făcuse apariția pe podium, moment care produse o scădere a rumorii invitaților. Numai ospătarii se mișcau de colo-colo. Cele două ființe de sex diferit stăteau la aceeași masă, față în față. Ea acceptase invitația lui, dar avea nevoie de puțin timp să se cunoască, pentru a face față mediului în care se afla. Trebuia
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Alin, zâmbitoare și victorioasă o detașă imediat de toate gândurile din trecut, aducându-i echilibrul. Trecuse ceva timp de când nu mai știuseră 300 nimic unul de altul. Acum stăteau la o masă și așteptau să fie serviți de unul dintre ospătarii grandiosului restaurant „Vulturul Negru”, restaurant în care intraseră să mănânce după ce terminaseră incursiunea de prin oraș și înainte de a se despărți din nou unul de altul. Trenul ei pleca peste câteva ceasuri bune. Avusese timp berechet, timp de o zi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Și desert ce vrei mata, mamă? - O înghețată de fructe. - De băut? - Apă plată sau minerală. - Eu vreau desert o prăjitură Tiramisu dacă se poate. - Desigur. Avem. - Sună bine ce ai ales. Ochii lui zâmbiră complice la toate astea, în timp ce ospătarul se mișca uimitor de repede. O privi pe maică-sa cu lumini scânteietoare, zâmbindu-i încrezător și bucuros de prezența ei. La rândul ei, și ea simțea bucuria și plăcerea întâlnirii, învăluind-o într-o tainică și plăcută căldură sufletească
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
înțelegeam ce era în capul lui. - Și până la urmă? - La ce te puteai aștepta? A dat în ciroză și a murit. - Și cât a durat toată povestea asta? - Vreo doi ani și jumătate. Între ei se lăsă o tăcere stânjenitoare. Ospătarul le aduse ceva de băut. Valentin își comandase un vin alb, iar Carlina un fresh. Valentin reluă discuția, întrebând: - Dar el, își dădea seama că tu nu-l iubești? - Ce ființă nu simte când nu este iubită?! Chiar și plantele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sărit în ochi că erau mulți care mergeau cam des. Și-am zis: "băi, care-i sistemul?" Fiecare comandant avea la ușă un soldat, acolo, care îi mai făcea cizmele, mai făcea câte o cafea, nu era ca acum, cu ospătari, cu cofetari, cu nu știu mai ce. Și aveam un soldat acolo și din când în când aducea și îmi punea pe masă câte un pachet de Kent. N-am zis nimic, până într-o zi când mi-am zis
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
drăguți care au îmbogățit ziua de ieri prin prezența lor. După ce am coborât din turn, ne-am așezat la o masă din piațetă și am fost invitați de domniile lor să servim câte o bere și niște sandwichuri comandate unui ospătar tânăr și simpatic. Aici au urmat poveștile timp de mai mult de o oră, am mai servit și un pepene galben pe care-l purtau în mașină încă din Franța și nu apucaseră să-l mănânce. S-au bucurat că
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mulțumită, am plătit și înainte de a pleca l-am întrebat pe vânzător dacă stofa "rezistă la tăvăleală", gândindu-mă că altul nu voi putea cumpăra prea curând. Acesta m-a liniștit, spunându-mi cu un aer profesional: Nici o grijă, mulți ospătari din București au luat așa ceva de la noi și n-am primit nici o reclamație!". Am mulțumit pentru încurajare și am părăsit "buticul" și eu și soția în hohote de râs! În anii '70 Ambasada României de la Berlin, "Hauptstadt der DDR", era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu prilejul vizitei la Berlin a unei cunoscute poete, astăzi trăitoare prin SUA, venită să participe la lansarea unui volum din poeziile sale. Erau prezenți în salonul ambasadei editori, scriitori, ziariști. Am organizat și un bufet și la întrebarea unui ospătar ce dorește doamna să servească, aceasta i-a cerut "un pahar de apă". Ospătarul s-a conformat, dar n-a înțeles că dorea nu un pahar cu apă, ci un pahar de apă. I-a adus în final un pahar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să participe la lansarea unui volum din poeziile sale. Erau prezenți în salonul ambasadei editori, scriitori, ziariști. Am organizat și un bufet și la întrebarea unui ospătar ce dorește doamna să servească, aceasta i-a cerut "un pahar de apă". Ospătarul s-a conformat, dar n-a înțeles că dorea nu un pahar cu apă, ci un pahar de apă. I-a adus în final un pahar "de apă", cam de 200 centilitri, distinsa poetă și-a scos din geanta-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Au fost cazuri de reclamații pentru perceperea unor sume necorespunzătoare de către șoferii de taxiuri sau chelneri, care ulterior au fost sancționați (La restaurantul "Bucur", pentru o sticlă de vin și trei sute de grame de alune, consumație care făcea 300 lei, ospătarul care i-a servit pe ziariștii americani, gândindu-se la lupta împotriva imperialiștilor, a mai adăugat la notă un zero, cerându-le 3000 de lei, iar la o reuniune internațională cu taxiuri albastre puse gratuit la dispoziția oaspeților, bravii noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
3000 de lei, iar la o reuniune internațională cu taxiuri albastre puse gratuit la dispoziția oaspeților, bravii noștri șoferi și-au zis că e rost de făcut valută și au trecut "la atac". Menționez aici și situația penibilă creată de ospătarii de la restaurantul "Calul Bălan" din Neptun cu prilejul recepției organizate de primul-ministru iranian, Abbas Hoveida. Iranul fiind unul din marii producători de caviar ai lumii, se aduseseră pentru acțiunea respectivă 20-25 de cutii de caviar a 200 grame fiecare, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cozile lungi pentru aprovizionarea cu alimente. Știam că la restaurante, deși prețurile erau ceva mai mari, carnea nu lipsea. Am stat multe ore, se făcuse aproape miezul nopții, lumea se retrăgea spre cazare când mult așteptații mici au fost serviți. Ospătarul ne-a cerut să-i plătim nota pe loc motivând că este foarte târziu. Am achitat nota de plată destul de pipărată și ne am repezit morți de foame în micii care erau foarte mici, moi și aveau o culoare ciudată
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
foarte mici, moi și aveau o culoare ciudată. Nu știu din ce erau făcuți, cred că din soia, dar nu erau comestibili. Ne-am ridicat de la masă mai flămânzi decât ne-am așezat. Am fi vrut să ne certăm cu ospătarul, dar acesta dispăruse. Văzând că nu avem cu cine vorbi, am plecat pe jos spre gazdă. Ultimul autobuz se retrăsese de mult. Bucuria de a pleca acasă din concediu era cu mult mai mare decât cea pe care am avut
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pereți, am ajuns până la lift, unde mă așteptau secretarul și asistenta împreună cu ceilalți doi care erau la fel de amețiți ca și mine. Veți merge cu mașina aceea, a spus secretarul. Mai sunt și alții ca voi. V-au aranjat ticăloșii de ospătari. Veți mai primi și la Sala Palatului niște prafuri, după care vă veți simți bine. 205 Cineva o să vă conducă în sala unde au loc lucrările în plen ale congresului. Șuvoiul nesfârșit de tovarăși și tovarășe îmbrăcați în costume, așa cum
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cîțiva pași mai încolo, alt fan (sau același?) discută principial cu Alexa: „Da’ cum a fost cînd ai mers cu noi la băut?“. Apoi, Pițurcă recunoaște c-a întîlnit în crucea nopții, pe coridorul hotelului unde stătea echipa națională, nu știu ce ospătar aflat în legătură cu diverși dubioși. Dar selecționerul nu crede că Mutu putea să-l bată pe respectivul cu ranga învelită-n cîrpă, că doar nu sîntem sălbatici, nu? în ambele situații, diverși ciudați s-au aflat nepermis de aproape de intimitatea unor
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
drumuri de mai multe ori, la un moment dat am fost surprins În gara Râmnicu Vâlcea dă polițiști, care rămăseseră tot ăia dă pă timpu’ nostru, și arestat. La Râmnicu Vâlcea, șefu’ Siguranței era un anume șNicolaeț Filip, dă meserie ospătar, din Călimănești. Ar fi bine de amintit faptul că În acea perioadă prefect al județului și prim-secretar era un preot, Pătrășcoiu. Deși Patriarhia a susținut că ei n-au avut mare amestec În treburile ăstea, prefectul, și cel care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
achitați și el a ordonat gardienilor care ne escortau și care au fost până atunci În preajma noastră să fim aduși la Râmnicu Vâlcea. Am venit la Râmnicu Vâlcea, unde ni s-a făcut așa-zisa morală sau educație din partea acestui ospătar și am fost puși În libertate. Între timp s-a Întâmplat povestea cu Mihalache, cu fuga dă la Tămădău, și lucrurile s-au Înăsprit... Prin urmare, am fost arestat din nou Într-o noapte, În ’49, dus la Securitate aici
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
forte și modelele lor. *O „Notă de plată” (zic și eu ca Octavian Voicu) pentru istoria literară: „I.C.S.A.P. /Restaurant/Parc/Bacău/Parcul Libertății/Aleea Parcului 12/Telefon 1 25 42/ Notă de plată nr 13651/ Data: 20 XII 1979/ Ospătar: Hordilă Ioan/Masă servită cu ocazia aniversării Revistei «Ateneu» 15 ani de la înființare (pentru) un număr de 62 persoane, în valoare de lei 1500 (una mie cinci sute lei)”. Ca organizator, pot să adaug că a fost o petrecere reușită
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
oră în calitate de pățit. Iată, pe scurt, întîmplarea. Recent, și-a căsătorit fata mai mare. Nunta a făcut-o în București, în salonul unui restaurant al MAI. După calculele sale, „toată treaba” se ridica la 6000 lei. „Mai trebuie și pentru ospătari!”, l-a avertizat șeful localului, un colonel de securitate. „Lăsați, am eu grijă de ei!”, i-a răspuns L. „Mai trebuie și pentru mine!”, a insistat colonelul. I-a dat 400 de lei, însă, a ținut el să-mi specifice
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
caracterizează el), șeful restaurantelor sau al alimentației publice locale. L-am văzut de cîteva ori pe la vernisaje: o namilă, un turn umblător. Se saluta cu pictorii, pe care îi cunoaște prin nevastă-sa, șefa Fondului Plastic. Nu știu ce e la bază: ospătar, sportiv, economist? Figura (un oval înflorit) și ținuta vestimentară (mai ales cea în pardesiu), îl recomandă, fără altă vorbă, ca prosper. În comparație cu el, eu îi apar fiului meu (și nu numai lui) un intelectual ineficient, de o scrupulozitate inutilă, chiar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ulterior vor cîștiga diverse „concursuri de creație”, îndeosebi sindicale. Neîndoielnic, printre ei sînt și „ciubucari”, dar nu banul (mai degrabă pentru bani o fac „consacrații”) e cel ce îi determină să treacă peste umilințe și să prefere Revelionului obișnuit, Revelionul ospătarilor! *Dimineață, în timp ce mergeam pe Carpați, spre redacție, a trecut pe lîngă mine Filioreanu, la volanul Daciei sale negre. Deși rula încet, s-a prefăcut că nu mă vede. Eram în întîrziere, dar nu i-am făcut semn să oprească. Mergînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
hotelul în care am fost cazați. Pentru turiștii străini s-a rezervat o aripă a restaurantului care era interzisă pentru turiștii români. Pentru turiștii români, masa se servea de trei ori, oamenii fiind nevoiți să stea ore întregi la rând. Ospătarii erau foarte obraznici, mâncarea era înjumătățită. Ne punem întrebarea cum este posibil ca poporul român să fie supus la atâtea neplăceri și umilințe de către statul român? Se spune că totul este al poporului, dar, din păcate, totul este al celor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
La prânz, v-aș recomanda să serviți masa la un restaurant (de pildă, la Palace, împreună cu familia). Bugetul dvs. va fi serios zdruncinat, căci un anumit procent, destul de sporit, va intra în buzunarul statului, iar altul, deloc neglijabil, în punga ospătarului. La urmă socotiți cam ce v-a rămas din salariu. Cum ar spune omul din popor: Cinci câștig, șapte mănânc, ce rămâne bag în pungă. Intrați apoi, așa, din curiozitate, și prin niște berării (de recomandat: Ciocârlia, Cina, Bastion, Badea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]