1,607 matches
-
instrumentele lui sînt: descripția, evocarea, reflecțiunea morală, comparația prestigioasă, adică tot instrumentele vechii poezii. Metaforele sînt rare și convenționale (viața firei, pomu-nădejdii, comu-nbilșugării, ușa-nădejdii, steaua simțirei), dintre acelea care, din pricina repetiției, și-au pierdut orice sens liric. Iancu nu se ostenește să le Înnoiască sau nu-și dă Încă scama de rolul lor În poezie. Metafora recreează, În genere, universul stabilind legături noi Între lucruri, imposibile pe altă cale. Ea poate zdruncina logica și poate impune o ordine nouă În univers
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vedere În urmă, Înainte, În dreapta sau În stînga, cînd sus, cînd iar (ăși) jos, Ș’oriunde priviri multe a desfăta fierbinte Și inimă și suflet găsesc mai cu prisos. CÎnd o cîmpie plină de iarbă mi s-arată, Pe care ostenește vederea alergînd, Ș’a căria văzută de flori Împestrițată Se’ntunecă cu noaptea pe caru-i ’naintînd.” Odată cu căderea nopții, glasul nehotărît pînă acum, sedus de un peisaj euforic, intră și el În „negru mîhnirii”. Echilibrul precar: zi-noapte corespunde unui armistițiu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
consecvent cu principiile pe care le propune. Poemele sînt pline de sfaturi utile pentru sine și pentru alții: „a lucra cu hotărîre”, după „un plan ce Îmi croiesc”, „a preface cîte sînt de Îndreptat”, a căuta „rima mîndră” etc. A osteni, a lucra, a Îndrepta, a preface sînt verbe ce se repetă În artele lui poetice (Epistolele). Verbele ar putea fi Înscrise Într-o figură retorică: aceea a desăvîrșirii: travaliul lent, obsesia gramaticii, iluzia perfecțiunii. În același timp: figură a răbdării
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Întocmit În românește spre folosu-vă”... (Irmologhiu, 1846). Există, În aceste rînduri și În altele, suficiente elemente ce ne pot da o idee despre modul În care gîndește Pann creația. Ea este, Întîi, opera muncii. Ca să iasă ceva folositor, trebuie să ostenești, să zăticnești alte plăceri, să inventezi sau să iei ceea ce a fost deja Început și să desăvîrșești. Asta Înseamnă, Încă o dată, știință multă și osteneală și mai multă. Într-o epocă În care poezia este o Îndeletnicire de duminică, o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
văd și gravez În aceste pietre sălbatice ale Închisorii mele, singurul meu lucru iubit, numele stăpînului meu, prieten și binefăcătorul meu, și singurul om pe pămînt astăzi, după părerea mea, și după părerea tuturor, În nenorocita Valachie. Dar, de ce mă ostenesc În zadar să descriu calitățile dumneavoastră, care nu se pot supune niciunei descrieri. Nutresc față de dumneavoastră Înclinare, dragoste și supunere, acestea sînt acum prețuite În tăcere ca să nu alunece din Înalta lor ființă și să fie biruite de neînsemnatul și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
devotat ca o căpriță. Nimic altceva, nu-ți face griji, eu nu sunt în stare să fac rău nici măcar unei frunze de busuioc. S-au liniștit și Geronimo dădu să ia carafa cu vin să le ofere acelor tineri, la fel de osteniți precum fiul său, care nu-și făcuseră decât datoria, după cum primiseră ordinul. Asigurați-l pe Episcop că peste două zile mă voi prezenta în fața Sfinției Sale. Tată și fiu nu mai conteneau să se soarbă parcă din priviri în tăcere; dinaintea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
așeze din pricina cununii de spini, se depărtă, în zigzag, ca un liliac. Lipsit de puterea pe care o primea de obicei, când privea de pe creneluri răsăritul, Petrache se simți sleit. Bruma se topise, lăsând lespezile lucitoare, așa că nu se mai osteni să le frece. Se cuibări pe taburetul lui. Își trase gluga pe cap și rămase astfel, trăgând, din când în când, cu ochiul către statuie, ca să surprindă cel mai mic semn că bronzul încetase să mai fie bronz, că piatra
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nu m-aș bizui prea mult pe asta, răspunse liniștită Vocea. Ca și aerul, vocile nu îmbătrânesc. Pune-mă la încercare și-ai să vezi. Numai că, în ce privește sângele, a vărsa și a risipi nu e același lucru. Dacă risipești, ostenești mai mult după aceea. Și, pe urmă, nu ăsta e rolul nostru. Nu noi, ci poeții fac parte din tagma risipitorilor. Cu totul altceva. Iacob al lui Zevedei se gândi o clipă. — Cât despre bolnavul de la reanimare ? — Ce-i cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
măsori cu cât s-a înrăit lumea. Dar Coltuc nu-i spuse nimic despre toate astea Melaniei. Merse tăcut și drept, proptit pe căruțul lui, închizând ochii la fiecare hurducătură care-i frigea șalele. Înțelese durerea ei, când s-a ostenit pe drumul mai lung și mai anevoios al trotuarelor pătrățoase și al bordurilor mai înalte de pe strada Viitorului, ca pe o strădanie de a ocoli strada Eminescu, de teamă să nu se întâlnească iar cu poștașul. Melania ascunsese bine toporul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
abitir înainte... Melania se sperie când îi văzu, înălțându-și capetele peste uluci. Dar și mai tare se sperie când orbul trase căruțul și, pe lângă stâlpul porții, se iți fața plină de sânge închegat a lui Coltuc. Nu se mai osteniră să povestească, socotind că flăcăul o va face de-a fir-a-păr, nu acceptară decât câte o felie de pâine muiată în ulei și se depărtară cu țopăiala unuia și încetineala celuilalt, sporovăind despre păcatele acestei lumi pe care ei, cerșind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
n-o bănuiai nicăieri. În colțurile gurii, tusea hohotită și neterminată din plămânii vlăguiți lăsa o spuzeală rozalie care se usca, făcând ca marginile să atârne ca o mască veche. Bunelu avea ochi neastâmpărați și veseli. Moartea, tot fugărindu-l, ostenise și rămăsese în urmă. El se împuținase și, cum la morți lucrurile se întâmplă pe dos decât la vii, începuse să se împuțineze de la miez către suprafață. Astfel încât, spre deosebire de anii primelor tinereți, singurul lucru care rămăsese la el neschimbat era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să vadă lumina. Închise ochii și îi dechise iar, dar întunericul persista. Țăcăni din nou întrerupătorul, dar în zadar. Fulgerat de o bănuială, scoase bricheta și o ridică spre tavan. Becul fusese smuls, cu fir cu tot. Nici măcar nu se osteniseră să-l deșurubeze. Simți în aer un vag miros de țigară puturoasă care nu lăsa niciun dubiu asupra celui ce pusese la cale dispariția becului. Când flacăra brichetei îi arse degetele, o aruncă, suflându-și în mâini înciudat. Slavă Domnului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deplorabile, dar și muncii înseși cu excepția muncii tipăririi de asignate. Rămâne de înțeles cum vor cumpăra asignatele case pe care nimeni nu le-ar construi, grâu pe care nimeni nu l-ar cultiva, stofe pe care nimeni nu s-ar osteni să le țeasă 46. Un lucru mă frapează în argumentația dumneavoastră. După dumneavoastră, dacă multiplicarea instrumentelor de schimb nu aduce niciun câștig, în egală măsură ea nu dă naștere la nicio pierdere, așa cum se vede din exemplul cu jucătorii de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
considerabil din timpurile moderne. Era convins că jurnaliștii parizieni organizaseră o vastă conspirație a tăcerii împotriva acestei Asociații, care se străduia să ruineze industria denunțătorilor cotidieni ai perfidului Albion, întinzând în mod cordial Franței mâna poporului englez, și ne-am ostenit foarte mult să-i înlăturăm această idee. Oricum ar sta lucrurile, cartea sa, Cobden și Liga, a avut un mare răsunet. Cam în aceeași epocă apăreau Studiile asupra Angliei ale domnului Léon Faucher, cu două capitole substanțiale asupra aceluiași subiect
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
chiar sub dealul Avala de lângă Belgrad, principele se pare a avea în vedere o schimbare de ministeriu și încunjurarea sa cu elemente conservative. Considerând că țara e învinsă, sărăcită și ruinată pentru un șir de ani și simțindu - se singur ostenit de luptă, ba chiar de tron, văzând că Serbia e prea slabă și intervenirea cu neputință, se zice ca el ar voi ca alăture cu guvernul sau să însărcineze pe unchiu - său Germani cu misiunea de-a merge la Constantinopole
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
DE PE CÎMPUL DE RĂZBOI ["DUPĂ ȘASE ZILE DE LUPTE... "] După șase zile de lupte cumplite în preajma întăriturilor de la Alexinaț, în cari turcii au fost respinși, deși nu fără mari pierderi de amândouă părțile, după ce trupele sârbești au fost atât de ostenite în ziua a șasa încît nici n-au putut să urmărească pe dușmani s-au născut un fel de stagnațiune, cauzată prin slăbiciunea și amețala amîndoror părților. Aceste din urmă lupte însă au avut un singur efect: au arătat zădărnicia
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ani de-a rândul a avut multe de spus culturii 398 românești. Revista Păstorul Tutovei împlinește un comandament istoric, slujind o cauză care este nu numai a „asociației preoților" din jud. Tutova, ci a întregului șir de generații care au ostenit să ridice Bârladul pe culmile unei spiritualități culturale recunoscute, așa cum spune părintele Dumitriu Bârlad, directorul excelentei reviste tutovene. Numărul pe ianuarie și februarie este închinat memoriei pr. Ioan Negoiță, acel care cu mult sârg a slujit altarul și catedra. Colaboratorii
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
impulsului ce am dat culturii naționale prin însemnata donațiune ce am făcut acestei instituțiuni». O asemenea distincțiune din partea celor mai alese personalități culturale ale neamului, sunt și sin gurele mulțumiri la care pot năzui toți acei care, înconjurați de singurătate, ostenesc în munca tuturor ceasurilor lor, și dăru iesc cu fața spre viitor, agonisita tuturor strădaniilor lor. Mișcat adânc de așa de frumoasa atențiune a A cade miei Române, mă grăbesc să vă exprim atât D voastră câ t și tuturor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de mama și-al ei drag Prefă-l în rîs și în dispreț, să simtă Că-i mai cumplit că dinții-unei năpîrci Să ai copil ingrat. Afară,-afar'! (Iese) ALBANY: Dar, zei slăviți, din ce vin toate-aceste? GONERIL: Nu te-osteni să știi aici mai mult, Ci lasă-i toana liberă atît Cît ramoleala-i vrea. (Intra Lear) LEAR: Cum, cincizeci din suita dintr-odat? În paisprezece zile? ALBANY: Ce e, șir? LEAR: Ți-oi spune. (Către Goneril) Cer și iad, rușine
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cu nebunul rămîn, Las' să fugă cel înțelept; Pungașul devine un fugar nebun, Nu nebunul pungaș, ce-i drept. KENT: Unde-ai învățat asta. nebune? BUFONUL: Nu-n butuci, nebunule. (Intra Lear cu Gloucester) LEAR: Refuză să-mi vorbească? -S osteniți, bolnavi, Trudiți de drumul nopții-ntregi? Pretexte doar, Semne de părăsire și revoltă! Mergi, Adu-mi mai bun răspuns. GLOUCESTER: Stăpîne drag, Stii firea înfocată-a ducelui, Ce neclintit, nenduplecat e el Cînd s-a pornit. LEAR: Moarte și răzbunare
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
-l înțepe dureros. Seara podul grajdului a rămas pustiu. A doua zi satul vuia de cântecele fanfarei cu alămuri sclipitoare, urcată într-un pătul făcut anume pe patru pari bătuți solid în pământ. Țiganii tuciurii își umflau de zor obrajii, ostenind să sufle în instrumentele lor, scoțând meșteșugite sunete care se învolburau peste curtea ceea largă năpădită de un troscot mic și albăstrui, călcat năvalnic sub picioarele fetelor și flăcăilor satului. Oamenii însurați mai demult se îndeletniceau acum cu golirea unor
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
context social-politic comunist, lecturile aveau anume gratuitate. Fie că citești pe cineva de stânga, fie că citești pe cineva de dreapta, n-are importanță, că tot nu poți să faci nimic. În măsura în care nu ai vocație de erou, nu te mai ostenești să mai faci vreo deosebire. În vreme ce, într-o societate liberă, vrând-nevrând trebuie să spui: "Eu sunt pentru acest partid, iar nu pentru celălalt, pentru partidul liberal, nu pentru cel social-democrat, pentru creștin-democrați, nu pentru radicali etc." Așa mi s-a
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
câinii, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, a pornit din nou sania încărcată, cu aceeași viteză. Străbătuse deja jumătate din drum. La locul unde trebuia să se odihnească puțin, a ajuns la timp. Atât el cât și câinii erau osteniți și flămânzi. Era absolut necesar un scurt popas într-un loc special amenajat pentru asemenea ocazii; să se spele cu zăpadă, să își hrănească câinii epuizați de puteri după atâta drum, să mănânce din bucatele aduse în sanie, să se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
despărțise de El, cu toate că întreaga creație mărturisește împărăția lui veșnică. A flămânzit, El care îi hrănește pe toți, a însetat, El prin care toate izvoarele s-au ivit, El care, spiritual, este pâinea celor înfometați și izvorul celor însetați. A ostenit de la drumul lui pe pământ, El care s-a făcut pe Sine însuși, pentru noi, calea în cer. A stat ca un mut și ca un surd în fața ocărâtorilor Săi, El prin care mutul a vorbit și surdul a auzit
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
alt spațiu al românismului - cel transdunărean. Aici, beneficiarul, peste decenii, a istoricei misiuni întreprinse în Transilvania de marele om al Bisericii și Neamului Românesc, mitropolitul Andrei Șaguna (de la nașterea căreia se împlinesc la finele lui 2008, două veacuri), se va osteni (din 1988) duhovnicește în spațiul unde, în urmă cu secole, au propovăduit apostoli și s-au născut vestiți misionari și teologi... Și unde parcurge, de două decenii așadar, un pilduitor și plin de învățăminte - pentru generațiile mai tinere - traiect socio-profesional
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]