1,178 matches
-
pentru finalizarea unor astfel de transpuneri. Deceniul al patrulea, în care debutează dramaturgul, consemnează, în general, scrieri pentru scenă cu o atenție acordată preponderent contemporaneității. Spre deosebire de confrați, L. se arată preocupat de trecut și de mit, adică de o tematică ostentativ romantică. Teatrul lui nu stă sub semnul unei idei, singurul element stabil de legătură între cele mai reprezentative creații dramatice ale sale fiind componenta mistică declarată sau implicită. Mistica devine și mijloc de vehiculare a unor considerații filosofic existențialiste cultivate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
economice standard (în special utilitatea marginală descrescătoare). Efectul Veblen "Efectul snobismului" este binecunoscut: cererea anumitor bunuri ajunge să crească odată cu prețul acestora și, invers, să se diminueze când prețul scade, în contradicție cu legea standard a cererii și ofertei. Consumului ostentativ și distinctiv de produse de lux i se opune interpretarea devalorizantă a unui preț prea mic de către publicul cunoscător. Astăzi se poate considera, dimpotrivă, că bunurile la care este observabil efectul snobismului (prin punerea în evidență a elasticității pozitive a
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Cazul 1: anchetele confirmă implicit omogenitatea claselor inițiale Thorstein Veblen este un bun reprezentant al acestei căi. În clasica sa lucrare Teoria clasei avute (1899), el arată că "păturile rentiere" dezvoltă, într-o manieră presupus uniformă și omogenă, un consum ostentativ pentru a se deosebi de celelalte clase, pentru a le domina simbolic semnalându-le incapacitatea lor socială. Definirea unui ansamblu inițial (clasele avute) prin practici omogene conduce la confirmarea acestuia. La fel, ca un exemplu printre atâtea altele, René Kaes
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
poate fi înțeles ca trecerea progresivă de la o poziție de cerere la una de ofertă. În afară de aceste cazuri, consumatorii interesanți pentru socioeconomie sunt: colecționarii și toți cei care cumpără bunuri culturale (Moulin, 1967 și 2001) când se orientează spre consumuri ostentative, spre investiții speculative sau rentabile; mecena, categorie puțin încurajată în Franța (Legea Léotard din 1987), prinsă între avantajele pecuniare (în termeni de deduceri fiscale) și obligațiile de interes general (sau, altfel spus, de dezinteresare...) (cf. Pontier et alii, 1996, pp.
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
o sacralizare a tot ceea ce ține de cultură, sau pur și simplu de un spirit lucrativ? La ce răspund motivațiile lor, sunt ele conștiente, avuabile? Acțiunea lor este determinată de o tendință patologică spre acumulare, sau de voința unui consum ostentativ? Cea mai interesantă, în aceste analize realizate pe baza unor convorbiri, este constatarea că actorii nu sunt atât de "transparenți față de ei înșiși" pe cât ne-ar lăsa să credem forma pură a paradigmei raționaliste. Ei pot să se mintă: • proprietarul
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
manualele de vînzari¨ vor impune contactul vizual constant ("Deoarece dvs. nu vă mințiți clienții, priviți-i. Priviți-i cînd le vorbiți. Priviți-i cînd vă vorbesc"). Or, un asemenea comportament "agresiv" îl va șoca pe clientul japonez obișnuit cu umilința ostentativă a vînzătorului (cf. și Kerbrat-Orecchioni, 1994: 13). Pentru a încerca să dea un răspuns privind caracterul universal sau particular al semnelor faciale, Paul Ekman a prezentat unui grup de subiecți fotografii cu figuri exprimînd o bucurie, emoție etc.; bucuria a
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
die a liricii proletcultiste care elogia „victoriile socialismului“, electrificarea satelor, mecanizarea agriculturii, „culturalizarea“ țărănimii. Această dimensiune parodică se realizează prin tonalitatea ironică, prin deconstruirea unor clișee ale „limbajului de lemn“. Limbajul poetic cărtărescian se remarcă prin amestecul registrelor stilistice: tenta ostentativ populară a cuvintelor, neologisme (termeni tehnici) alături de regionalisme (chindie, plozi). Întregul discurs poetic ilustrează amestecul „vocilor lirice“. Astfel, în primele șase versuri, o voce impersonală marcată prin lipsa indicilor de persoană construiește imaginea unui țăran fără nicio legătură cu tradiția
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Din punctul meu de vedere, cunoșterea acestui textsursă este, în mare măsură, utilă, dar nicidecum indispensabilă pentru înțelegerea unei creații ce apelează la intertextualitate. Pe de o parte, relația puternic subliniată între un text literar și arhitextul „pus la vedere“ ostentativ echivalează cu o trimitere la sursă pe care opera (sau autorul ei) o reclamă imperativ. În această situație, cititorul nu poate decât să se conformeze, apelând la grila palimpsestului. Citind, de pildă, poeziile lui Nichita Stănescu Odă în metru antic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în chip excepțional” și „pe cât timp va trăi el”. În ciuda acestui fapt, Imperiul Otoman întârzia să dea firmanul de investitură care va fi obținut abia după cinci luni, după ce unii oficiali turci deveniseră îngrijorați gândindu-se la o eventuală retragere ostentativă a trimișilor români de la Constantinopol. La insistențele Franței, la 13 septembrie 1859, reprezentanții Marilor Puteri de la Constantinopol au semnat un nou protocol referitor la recunoașterea oficială a dublei alegeri a lui Cuza. Prin noul protocol se acorda guvernului otoman dreptul
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
publicul să gândească dincolo de granițele eului. Ajunse la limita patologicului, lucrările corporale indică un traumatism suferit de trupul uman, atât în contextele hipertehnologizate, cât și în cadrele saturației cu imagine și cu informație, conturându-se ca niște asamblări disonante sau ostentative ale naturii/biologiei, tehnologiei și spațiului medial. Performările artei trupești, deși angrenează un întreg ansamblu de tehnologii și medii, nu sunt lipsite de durere, resuscitând trăirea corporal-umană în cadrul sistemului cyborgic. De asemenea, acestea provoacă, în rândul publicului, o senzație stranie
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a construi o identitate cyborgică a fetusului (e vorba, evident, de o interpretare cyberfeministă a acestor problematici, întâlnită la mai multe teoreticieneă. Schimbul de organe între corpul uman, animale și entități artificiale intră într-un circuit al existenței transparente și ostentative: implanturile și protezele bruiază limita dintre viu și non-viu, între biologic și siliconic în numele unei informatizări universale. Sperma, ovulele, organele interne, sângele există în bănci speciale, formând o corporalitate colectiv-globală, fără înfățișare palpabilă, care funcționează după principii ale mijlocirii fertilizării
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a acestora, al scanării digitale și al telechirurgiei. Proliferarea de strategii vizuale și modalitățile de construire social-culturală a corpului în cybermedicină sunt, evident, trăsături postmoderne. Totuși, anumite discursuri și practici continuă intenția rațional-obiectivă a imaginarului disecțiilor și anatomiilor modernismului: exhibiționismul, ostentativul, prestigiul, autoritatea și normalizarea. Denunțată drept ilustrare hipertehnologizată a capitalismului occidental târziu (vezi Cartwright, 1998Ă, cultura medicală digitală este contradictorie: fie îmbrățișează, fie descurajează utilizarea tehnologiilor în vederea transformării vieții. Anatomia digitală prezintă materialitatea corpului expus și manipulat în rețea, în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
articulează speranțele, temerile, gândurile și reflecțiile noastre într-un timp postmileniu bântuit de prospectele legăturii aparent esențiale și cauzale ale tehnologiei cu finitudinea umanului ca o integralitate biologică, cognitivă, informațională și autonomă (Herbrechter și Callus, 2003Ă. Spre deosebire de transumanismul excesiv și ostentativ, postumanismul temperat recunoaște limitele ființei umane și importanța trupului în constituirea unei identități virtuale și nu dorește transgresarea cu orice preț a acestor limite în scopul evoluției și al progresului. Nu crede în revoluția tehnologică, precum nu cade în meditații
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
acela, scump nouă și nostalgic între toate, care fu al optsprezecelea [...], netăgăduit, în întreaga sa ființă, ceva vechi și mult nobil își tânguia sfârșitul." Pantazi prin alte trăsături străluminează condiția de orfan a lui Mateiu, noblețea visată și exotismul afișat ostentativ: "fermecător de trist [...] înfățișarea nobilă [...]. A român nu semăna iarăși..." După cum bine observa Barbu Cioculescu "Respinși de mediu și de prezent, Craii își croiesc o lume a lor de protocoale și de reverii, creație mateină în care citim însăși viața
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
turcească se ascunde premeditatul calcul diabolic. Această insistență plină de ură pe o poziție pierdută, de care ei sunt atît de mîndri în cilibia lor, trădează, în fond caracterul suspect al veleității de "subțirime" afișată și ea cu o prea ostentativă "discreție". Ei nu au acea degajare elegantă cu care nobilul autentic știe să piardă o partidă, și pe care o recunoaștem imediat în eroul Ghepardului. Pașadia și Pantazi sunt, cum ar spune românul, "răi de pagubă" ca niște plebei, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
arta lui e a artificialității somptuoase" (Ov. S. Crohmălniceanu) orientări ce se recunosc și în estetica simboliștilor și decadenților, atît de opusă principiilor clasicismului cărora le-a fost credincios Ion Luca Caragiale: "...oricît ar părea de oribil, verva bătrînului Caragiale, ostentativa-i comportare plebeiană, verdeața limbajului său, era dispus să le convertească în trivialitatea volubilă a lui Pirgu, sub a cărui înfățișare de măscărici își cam vedea tatăl" (idem). S-a mai afirmat iarăși că veritabila noblețe mateină ar consta în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
vive et brusque qu'il fallait" [Maupassant, Bel-Ami, p.27]. Machiajul modelează și accentuează trăsăturile și de aceea este la loc de cinste. Provocator, incitant sau aproape de natural, el are un impact aproape imediat asupra spectatorului. Estetică modernista propulsează machiajul ostentativ și provocator, recomandat de Baudelaire, astfel încât doamnele de salon să se apropie de aspectul unor fete de stradă. În eseul Elogiul machiajului, Baudelaire face o descriere detaliată a artificiilor moderne 400. Doamna Girardin, Pariziana și ea, face o distincție subtilă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
unor fete de stradă. În eseul Elogiul machiajului, Baudelaire face o descriere detaliată a artificiilor moderne 400. Doamna Girardin, Pariziana și ea, face o distincție subtilă între Parizienele care au diferite maniere de a atrage atenția, o școală "țipătoare" (una ostentativa și șocantă, care bate la ochi) și o școală misterioasă (mai rafinată, care captivează privirea pentru a intrigă și a atrage)401. De regulă, din a doua categorie fac parte aristocratele, cum ar fi Clăire Fromont, iar din prima burghezele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Lettre de 10.I.1847, 1986]. 402 Astfel Doamna Correur este o doamnă îmbrăcată țipător și spectaculos: "Elle avait une robe de soie mauve, très voyante, avec beaucoup de dentelles et de bijoux" [ibidem, p.30]. Clorinde afișează un lux ostentativ: "Elle portait une robe de soie orange brochée de fleurs și voyantes, que leș valets de pied la regardaient" [ibidem, p.129]. 403 "La mode était le seul moyen de rajeunir chaque année d'une année l'humanité (...) La mode
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
captivă (1953), clasica operă a lui Czesßaw Mißosz, a introdus noțiunea crucială de ketman, întâlnită inițial în culturile islamice de către Gobineau și definită de Mißosz ca fiind o strategie complexă prin care intelectualii trăitori în regimul comunist, rămânând în mod ostentativ fideli retoricii oficiale, o subminau totuși printr-un „joc pe care îl jucau pentru a-și apăra gândurile și simțămintele”. În acest fel, intelectualii își păstrau (sau cel puțin așa credeau ei) libertatea spirituală interioară chiar atunci când articulau (mimau) discursul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Mazepa în Moldova, Ruxanda Doamna ș.a. El inserează în prozele sale largi excursuri informative (în care erorile nu lipsesc), veritabile „fișe” enciclopedice, extrase din cronici și istoriografia străină (polonă, rusă), ce instruiesc în istoria Moldovei și a popoarelor vecine. Documentația ostentativă nu devine artă și, în lungi pasaje, juxtapuse în țesătura narativă, intenția artistică pare absentă. Inventivitatea epică, redusă, reclamată de însuși senzaționalul subiectelor istorice, este stimulată de imaginarul legendar și de poetica romantică. O Moldovă pastorală, a unui timp legendar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
bei cafeaua într-o piscină !” Așa sună Romanian Dream, un vis burghez, mercantil, meschin. La nuntă, desfășurată foarte românește, nu vedem decât un soi de burjui socialiști între două și trei vârste, colegii de facultate ai Doinei lipsind în mod ostentativ - reacția colectivului e promptă și sănătoasă. Ca să nu existe vreun dubiu în această privință, Doina și Hans se întâlnesc până la urmă cu colegii, ea îl prezintă, ei îl privesc stând grupați la câțiva metri distanță, apoi îndrugă o scuză și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
epoci trebuie să fi fost dramatice pentru contemporani, din moment ce deschideau calea către asemenea atitudini, atitudini în care Paulescu nu era un singuratic după cum am văzut mai sus. Încercările domnului Bozdoghină de a ne convinge prin prezentarea evenimentelor vremii, citându-ne ostentativ presa de o anumită culoare, aservită și dominată de interese străine interesului național (cunoscută în epocă ca presa din Sărindar) sunt zadarnice, pentru că scopurile acesteia nu erau nicidecum emanciparea și unitatea națională, ci din contra, disoluția națională. Iată, în acest
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
adevărat, dar funcționau pe jumătate arbitrar sau chiar deloc. Când a dispărut frica apăsătoare și generală din timpul comunismului, în locul ei s-a instalat anomia. Îmi amintesc prea bine cum, în primele luni ale lui 1990, pietonii circulau voios și ostentativ pe carosabil doar fusese revoluție! Ca niște adolescenți scăpați de sub supravegherea părinților, românilor nu le mai păsa de legi. Dar, din păcate, fronda adolescentină era doar unul dintre aspectele cele mai benigne ale eclipselor legii, care a favorizat atât prin
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Și totuși, trebuie să mai spunem câteva cuvinte despre acest „alt bolnav d’acolo, unu’ furios, care a fost director sau profesor de liceu la Craiova”, sau „tenor”, „artist” cum zic alți biografi. Numele lui întreg apare, aproape în mod ostentativ, doar la Eminescu însuși, în interogatoriul luat la 12 iunie 1889 - probabil după prima lovitură, cea cu piatra din praștie - de către judecătorul Brusan în prezența lui Titu Maiorescu și a celorlalți curatori ai poetului: „Sunt Matei Basarab - stă scris în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]